marți, 17 ianuarie 2017

seminte

grabita ti-e sabia privirii
ascutit-asa teribil
cat sa scoata dinauntru
tot ce buzele blocheaza
sa tresar-afara bobul
care semanat devreme
urca seva-n pocie
la ceruri si pe creste
si printre frunze
florile dau iama
crapand inmiresmate
petale, stamine si culori
de viata cu zambet
si de veselie
nu ca pielea toamnei
celei moi
cand crapa-n para
coacerea in toi
cand fara de manusa
pielea se-nfioara
cerul plange rece
fulgii inima-ncalzeste
topiti pe buze calde
bune de iubit
in sarutul vesniciei
care umple sticla
cu licoarea dragostei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!