duminică, 15 ianuarie 2017

sincron


fragi-ti susura pe buze
cand iau pauza de hibernare
si dup-atatea dune albe
reci, inalte
se strecoara-m mine vifor
care-si cere alinare
in apele reci si repezi
care-mi tot inunda pieptul
cand printr-o scufundare
redescoperi nemurirea
care-o pastreaza
patru buze luate doua
cate doua
ce se-ating cu duiosia
setei de lumina
izvorata din preaplinul
care nu se gata
din pocalul de simtire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!