joi, 16 martie 2017

2017


Asa vrem noi sa fie, daca tot timpul aia e!

Hungers game, or new age, postmodernity slavery are acceptiunea sa in peisajul cotidian traibil in Romania. Atat de bine intrepatrunse realitatea si virtualul, de nici hotia baronilor si pitipoancelor cu posete si pantofi cu tocuri cui de zeci de mii de monede unice europene nu mai stiu cu cine sa faca un banking mai avantajos si cel mai important sigur, pentru ca racoarea puscariilor cu iz de mucegai arghezian ii coboara-n jos pe lujerul pe care s-au cocotat cu capu-n nori pe mult prea multi imbogatiti peste noapte de pe la noi. In atare conditii, stim bine ca cine-si sufla mucii racelilor curente pentru ca imunitatea organismului scade cu tot bombardamentul globalizarii exploatarilor inimaginabil de haotice la nivel industrial, iar cine sa sarac la trup dar cu duhul o duce bine, e-mpacat ca viata pe bune, cu muci, dureri, foamete, ger si lipsuri cat o viata de om e o punte spre o alta viata, nu un joc, asa cum multora asa li se pare intr-atat de mult incat isi tot incearca norocul riscand fel de fel de combinatii de pe urma carora sa aiba castig de cauza, de cele mai multe ori material, dand ca-n gamig vieti, suflet si farame din el, la schimb unei instante ecterioare pe care o invoca-n clipele de vulnerabilitate, cand un planset si o icneala fac mai mult ca pierdere pentru cel care le cere ca o imagine de preamarire a sa in baile de multime unde cade bine in opiniile tuturor. 
Ati vazut cu totii cred seria Hungers game, ati citit poate si 1984, ati auzit de unde vine numele emisiunii internationalizate de retelele transfrontaliere de televiziune Big brother, ati citit poate cartea, sau ati vazut doar desenele animate intitulate la fel Ferma animalelor si o idee comuna acestor cateva repere esentiale ati inteles-o pentru ca este evidenta: pentru ca unii-s mai egali ca altii, ierarhia fiind pentru anumite categorii de oameni absolut obligatorie pentru a distinge intre functionalitati diferite in societate, lucrul cel mai important in joc, joaca, vietuit, care tot un fel de joc e, doar ca pe bune, are dureri, bucurii si e autentica, are castiguri, are pierderi, are cumpene si adrenalina mama-mama, greseala se plateste altfel decat in cadrul regulilor unui joc procopsit din start cu ele e feelingul pe care-l experimentezi atunci cand esti acolo. Unde? In joc. Extrapoland, in viata, traind. Pe bune, pasandu-ti, dandu-ti silinta, sau your best cum se tot zice din Mombay, pana-n Ottawa si din Sidney pana la Norwich, din Taipei in Deveselu, sau din Irak pana-n California, ca tot o apa si-un pamant is toate, c-asa bine le-a nivelat de la educatie, la politica, combativitate armata, sanatate, ca tarile atat de bine seamana intre ele, regulile is cam la fel, limbile is ele diferite, dar majoritatea locurilor de pe pamant cunosc, recunosc si practica limba universala, care acum e engleza, dupa ce altadata a fost latina, chineza (pentru partea orientala de lume), incat in plan comercial, economic, financiar limba vorbita e cea a tranzactiilor. Cu bani, cu cash mai putin, cu transferuri mai mult, dar si cu bitcoin, sau solutii viabile alternative la piata monetara asa cum se stia ea pana la un anumit moment dat. Avem parte de noutati, de tranzactii, de idei, principii, de gentilete, de amabilitate si de multa priza la oamenii pe care ni-i dorim ca prin interactiunea cu ei sa reusim persuadarea, caci din public larg putem nisa si directiona oamenii catre noi, cei care avem planuri si idei concretizabile de afaceri, care nu doar ca ne vor aduce bunastare si profit cuantificabil pe masura implicarii si devotamentului depus in activitatea curenta, dar mai ales vor ajuta mediul economic social sa se dezvolte si sa poata absorbi nevoile curente ale maselor de semeni care nu au descoperit inca reteta unei dezvoltari in plan personal asa cum noi, de pilda, am gasit-o!
Cine face cartile, nu doar in gambling, poker, sau alte jocuri de carti, acela zice-se ca se afla si mereu la comanda, impunand ritmul si vointa sa celorlalti jucatori pe care-i controleaza si-i directioneaza dupa bunul plac inspre o parte ori alta. Contextualizand povestea articolului prezent, in care conform indicatiilor primite, dar si pentru ca pe bune, chiar asa stau lucrurile in povestea pe care prea multi o simtim la fel, deci nu e problema la noi cititorii de zi cu zi ai aceleiasi povesti cu stersaturi si roase foi lipsa din timp si istorie si firesc, pentru c-au avut ei grija librarul si bibliotecarul, pastratorii cei mai cei ai secretelor livresti, asta e Carpathians garden, come and visit it, ca-i cade frunza blondei si i se vede rusinica tocmai la Dna, ce sa vezi! Iar noua ni se vede de pe luna, soare (ca ne ducem noaptea cand e mai rece sa ne uitam de acolo, vorba lu' nea' Nicu, cum care, ala impuscat de Craciun acum ceva ani!) cum ni se carbonizeaza copiii, pentru ca ce sa vezi, un scarpilici de om a sadit frica-n altii ca el si pe criterii de te cumpar, ba, trai-ti-ar familia ta cu tot neamu' al de ras! a diluat dezinfectantii intraspitalicesti pe care cu metode romanesti (in genul celor ca Iti dau si tie ca sa fie bine si sa am eu de castigat destul de la voi toti, asa incat din ce iau sa va pot cumpara cate-o bomboana cat o Dacie macar, la fiecare!), apoi hopa hai sa ne facem ca vointa poporului e jos guvernul, dupa care hai sa reinnoim parlamentul, dar sa nu mergem la vot, ca mai bine protestam si rezistam in frig cu bebelusi si catei dupa noi, in strada, in toata Romania si colturi importante de lume din toata intinderea omeneasca unde a pus piciorul si si-a facut actele si sta acolo om de la noi din Romania. Pre-facerile acestea, facaturile in fapt, nu pot fi asimilabile unei francize, decat acolo unde solidaritatea e animata de ideea unei gasti de zombie pentru supt sangele oamenilor care-s inca palpaind cu viata-n ei si sangele lor cald e gustos, vorba vampirului, ce-as mai duce-o pan' la toamna, sau parca nu era asa, ci, dupa colt sa nu ma vada, lumea multa, cand la umbra lunii-mi infig coltii-n gat si-o las fara suflare...
Sadic, este? Pesibil. Dar e deasemenea adevarat si ca intrepatrunderea realitate masluita, probata, prin lipsuri, frig, foame, saracie, minciuna, prostire, manipulare, adevar da dreptate ideii filmului The International. Urmariti-l si convingeti-va ca in fapt cine azi ucide la comanda ca asa e lantul trofic in care e prins devine maine din vanator in prada pentru vanat de catre un permanent alt vanator, daca nu chiar mai multi, asta pentru ca se vor gasi cu siguranta, iar asta e parte nostima a lucrurilor asa cum se intampla ele si-n viata si-n fictiunea jocurilor, sau a filmelor, care extrag substanta de baza din viata in sine, curenta, traita pe bune de toti, e ca ceva corupator, instrumentul, banul, promisiunea intotdeauna prin amplitudinea si maretia la care face referire va constitui pentru mercenar moneda de schimb pentru serviciul solicitat, oricare ar fi el. Unde ai luat lumii hrana si speranta de viata, sadeste-i frica-n oase si-ti va manca precum puiul cu puf galben bobul de orez, sau grau din palma, cand vei spune Ucide-l pe ala ca sa ai cu ce trai, lafai in viata!

Franciza e monetizata prin raspandirea acestei reactii peste tot in lume, uitati-va la atitudinea graitor de neinteles in materie de politica internationala vadind apararea interesului national al cancelarei Angela Merkel, valideaza impotriva unui val social ce marcheaza clar pozitionarea poporului german anti imigratie, mai ales din zonele de vulnerabilitate din orientul apropiat si mijlociu, sinistrati, sau fugiti din calea armelor, a razboaielor pentru eliberare, sau ce-or mai fi si acolo, dar comitandu-se in acelasi timp o serie importanta si-n lant de atentate cu pagube materiale importante si pierderi de vieti omenesti intr-o serie ampla de orase-cheie ale vestului european. Pai unde e intrepatrunderea la nivel argumentativ aici, doamna Merkel? Lasa-i neamtule de rand sa mance si gura lor ceva, dar sa ne puste pe toti, c-asa vor ei? Pai unde mai e joaca acum? Sau, nici tie nu-ti mai vine sa te mai prea joci mult? Stiu, ai o varsta, mataluta, dar precum tu spui acum si listezi niste obisnuinte, de ele se vor tine cont pe mai departe si nu e tocmai fair fata de oamenii de rand cu tine, ca sa-i expui ca pe trei iezi cucuieti unor riscuri asa de mari, tocmai la ei acasa!
Sau, sa faci cumva sa castigi alegerile parlamentare in tara la noi, printr-un vot care nu exprima cuantificabil reprezentativitatea cu care un partid sa se poate lauda, caci or fi fost ei votantii zilei de 10 decembrie 2016, cativa, 51%, dar dintr-un total de 100% cu drept de vot, s-au prezentat la urne doar un total infim de 16-18%, daca memoria nu-mi joaca feste prea mari. Si atunci despre ce vorbim aici? Despre joc, joaca, viata, viata la romani, aia e, las-o ma ca merge-asa, da-i mai cu talent, muncim si noi ceva, sau tot furam, mintim, puscarim si-apoi ne-mblanzim ca mieii taiati si beliti de baci in piata sa-i ia cucoana de oras sa-i faca sotiorului ei drob de miel in zi de mare sarbatoare cand isi umfla matul cu de toate si-apoi vine sotia sa-l pazeasca zi de zi la spital pana-si revine din problemele digestive, nu? Sau mai scriem vreo jde mii de carti in carcerele alea suprapopulate din tara cu copy-paste si iesim toti doctori noaptea la racoare, cand ce sa vezi verdict: boss, nu mai merge sa dam legea gratierii si amnistiei, ca ne manca paduchii astia-n strada, ca-s prea multi, vorba unui Motoc dintr-o nuvela de-ale lui Costache Negruzzi, Prosti, prosti, ba, da' multi!
- Pai, ce-ai facut ma nene ma, de joc iti arde tie, s-o ardem pe francize, tara arde la fix in suc propriu si noi dezincfectam cu sapun cu apa de facut bule, apoi ne dam cu masina-n pom sa ne facem c-am murit de tot? Pai pana unde sa ne mai tot mintim, sa ne prefacem ca ne facem ca facem s ca de fapt totul e un joc al mintii, nu o franciza de Romania de bun augur? 
De pe vremea cand primavara era codrul inca verde si pasarelele cantau duios, nu ca acum de toate pasaricile au, n-au voce tin microfonu-n gura de zici ca-l musca si trilul e afon rau de tot, pentru ca nici codru nu mai e, verde nu mai zici, ca de unde padure neamule, daca ne cumpara altii, noi ne furam ca prostii caciula, ei umplu tirurile si le duc din tara noaptea pe racoare si vin cu pomii facuti latisori si furnire si mobile in toate magazinele brandurilor ce-au impanzit toata tara? Francize nene, francize! Luam toti cate ceva s-aiba fiecare partea lui...
Articolul participa la Spring superblog 2017.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

icoana

patrupede colorate se dezmiarda prajitura toata-i pentru ele cand mustati li se-ncovoaie de departe fericirea se-ntrevede si de-i g...