vineri, 14 aprilie 2017

Ma iubeste, nu-l iubesc, #ptlm


n-are farmec daca nu-i
pe jos cand calci prea tare
nervos nevoie mare
ruginit saracul cui
si tie talpa prea solicitata
de la piciorul ala care
stang fiind apesi mai tare
skateboardul din dotare
cu care faci flitflackul
printre fete, ochi si nasuri
masini si biciclete
toate adunate ca sticletii
din poezia lui Eliott
unde-s mumii multimile de ochi
cascati si singurele lor faclii
ademenesc intunericul

dar si-alunecoasa
ca-n multimea credincioasa
care-asteapta acasa-n noaptea
de-nviere Lumina ca sa ia
sa-mparta Trup si suflet inviat
din moarte si exemplu ca sa dea
la toti necredinciosii
ca se poate face din nimic
sa fie si frumos si bine
si o viata avem cu totii
si ea-i bine sa continue
de la un anumit punct incolo
pe alta carare pe care
ne-am inscris si noi pasii
ceva mai hotarati si fermi
in alegerea asumata
sa nu fie chiar si doar asa
de ochii si urechile lumii cuiva.
c-avem si noi o lume
in care trebuie sa vrem sa fie
bine ca la noi
si nu ca la altii
cand materialu-i asta care e
si care e facut de un dorel si altul
si o lenuta stie doar sa duca
si sa traga pentru ea si-ai ei
nicidecum sa faca si sa fie
toate bune pentru toti ceilalti.
de asta zic pentru toti aceia care
dau inapoi de la a mai crede
ca se poate din lovit
la loc puternic sa revii
si s-au afectat pe ici pe colo
c-o crema-doua sa-ti invie
de la piele, ten si cot si coate
toate cele adunate cat sa fie
puse-n sirul indian
ca cei de-a doua varsta-n coada
la cumparaturi de produse
nu musai necesare.
luati si dati si prinde bine
farmecul pe loc se da-n fata
si chica imediat se da pe spate
de la ochii ce clipesc mai iute
si zambetul iscoditor
sa cerceteze dinainte locul
si raspunsul la-ntrebarea
e liber, se poate?
afla ce-i cu tine si de-i cazul
sa faca ce-o sti si ea mai bine
sa mai urneasca din loc macazul
c-a ruginit locomotiva si
gara noastra mic-asteapta
de hau timp sa mai retreaca
trenul care suiera si canta
calatorii sa-i care si sa-i duca
la tot felul de drumuri
si obiective, scopuri
atinse pe cap si pe spranceana
doar de a omului decizie
liber exprimata.
pentru frumos la noi aici
in tara cu omul in rai
fara frunza ce-a iscat atatea
discutii si aprinse cercetari
tevaturi si bani si milioane
penalizate pe persoane fizice
si pe alte tipuri de autonomii
cand credinta-i la camin
si poseta pe culoar se poarta mandra
ca din ministresa rolu-i acum
de majoreta-sefa
la balul boboacelor
care se roaga.
cine da-i de vina
la o adica, nu cine ia
si duce ca sa aiba mai incolo
un carnat, doua si-o roaba de ceva
sa-ngroape atmosfera taciturna
cu mirajul fantanei ce se face
din comoara pusculita-n cont plin
la banca. afara, nu aici
ca prea se stie
si n-are farmec asta.
stii ce zic? #
Articolul participa la Spring superblog 2017.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!