marți, 13 iunie 2017

gratie

hotare nesfarsite
mintii ochilor deschisi
                 dau confortul cerut                 
cand roua diminetii
cere cu precadere
lacrima vietii
sa duca lumina solara
dincolo de codri verzi
si de lutul rosu
plamadit de vara-ncinsa
prin conurile de brad
dulci si mieroase
dimineata pana seara
cand poate c-o ploaie
ceaiu-l fierbe toropeala
de mai apoi
in crevasa albastruie
a covoarelor ce pasii
ni-i poarta spre zei
calcand ascendent
pe treptele norisori
pufosi sidefii
ca pe banda rulanta
din mall
satul global
unde limba lumii
e firma si banul
iar a noastra-i
privirea si mana
in mana tinand
ca un legamant
sacru, in primul loc
de pe pamant.
illo tempore
e-acolo-n piepturi
si deschidem poarta soarelui
si-a lunii pe timp de noapte
cantand serenada stelelor obscure
sa ne vegheze drumul inainte
mai aproape
in marile ochilor adanci
ce-s pretutindeni aceiasi
iubitori si sinceri
ca o flacara ce-mbuneaza
frigul mainilor ce tremura
si-s dragalite de o alta
ce le tine bine
si de dor
si de cald.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu? - Ce? - Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima can...