joi, 29 iunie 2017

roza levantina

merge dinspre piscuri si la vale
o ia iremediabil
stim ca totul va fi bine
doar de cum gandim inainte
fara sa privim in stanga-n dreapta
tot acolo e nisipul
marii-i sta de veghe
vantul brizei care este
si cununa si mister.
e ceva prin care ne-nsusim
ce-a fost dintotdeauna
potrivirea de dincolo de zid
fara ca sa fi stiut cumva
ca ochii ce nu se vad
se vor citi
ca doua maini ce-mpreunate
fac din calea-ndepartata
o poveste-n pasi ritmati
ce n-are cum sa se uite
vreodata.
e scris si-n stele

ceru-i marea noptii de lumina
pentru cand ochii nu se mai casca
si capul pe perna
e cel mai indicat sa lase
tot omul, ca e mic sau mare
si din el sa renasca
vointa de inainte
curajos prin asumare.
t e litera ce-mi place
c-aduna-n ea si drept
si sinceritate
uniunea dreptelor ce face
ca decizia comuna-n toate
sa urmeze pasii drumului
inainte. repere sacre
imi esti si-ti sunt
si tot ajunge-n doi
cand e doar 1


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Cafea si-o pilda vitala

- Ce nume ai da tu nesimtirii, vreau sa stiu si parerea ta, da? - Neobrazare... eu stiu, poate ca i s-ar mai putea adauga si alte sinon...