marți, 11 iulie 2017

no more far


taci, ca ard in emisfere polare
coarnele marsupiilor australe
cand si renii se-ncovoaie
si din senin ei se revolta
canistrelor de pe saniile arse
trase de mosul care-i ros
de la barba pan' la dos
numai cu ciubotele senile
zapezii luciu ca sa-i dea
fix pe calea de rulare.
nimeni nu-i atat de mare
cat sa fie cat de cat
comparabil cu iepurele cel fugar
din rascoala animalelor natangi
pe care o duce la epuizare
si de prin gliile cu maracini
gheare-n dosul ramelor jilave
pasarici ies cu roua-n pene
la zborul diminetilor cu tril
sinfonie serenadelor nocturne
Romeo sub balcoanele de silicon
duce jerba fericirii
chiar la rang de arta
pe altarul unde focul viata-i da
tot mai aprinsa
Julietei care-l cheama

found lost paradise

coacazele ei cele mai negre
coceau placinta din cuptor
unde multa dragoste si suflet
se puneau de cu seara
la dospit.
nimeni n-are cum sa uite
catifeaua din cartea care
trasa de mirenii fara nume
era aproape de furia cu care
viata se oprea ca la comanda
candva cand istoria se facea
nici sageti si nici juraminte
ori sabii puse pe umeri
nu picioare-n dormitoare
evaporate-n paranteze
deschise ori patrate
sau acolade
matematica-i prea simpla
in razboaiele moderne
unde clicul si butoanele
fac legea
purgatoriu fara persoane
fara chipuri pe icoane
doar saruturile mortii
ce reinvia dragostea
pe veci