vineri, 25 august 2017

ola!

paradigma unor mari iubiri
s-arata noua ca ziua dimineata
cand spectacolul nocturn
de-aseara
este si el ce-a parut a fi
certitudinea umiditatii
talpilor goale pe iarba-nrourata
cu misterul soarelui ce-adoarme
in sferele translucide
cristalelor perfect curate
raceala care face diferenta
tranzitiei verii autumnale
dinspre august spre septembrie
e tot ce poate ca sa fie
mai pur si mai frumos
cu roadele pamantului
ce dau in parg
culorile vii coc totodata
esenta vietii pregatite
sa dea piept cu haina alba
intr-o panoplie-a picturilor
reinviate ce conduc viata
in boema companie
a sufletelor care o poarta
cu picioarele umflate-n talpa
de povara gurilor avide
de iubirea calda-vie
diseminata dincolo de iasomia
aromei cavitatii bucale
preumblata si pe buzele rujate
in concediile care iarta
timpul c-a uitat
si el saracul, sa mai treaca
cand din somn cu vis
se-ncearca revenirea

marte

corelatie cu suflul n-are decat dorul
dupa ce-a ramas din urma
sa-i fie timpului continuare
pe plac dulcetii buzelor
desert dupa felul unu
s-apoi felul doi pe mai tarziu
cu plimbare-n plan pe seara
cand liliacu-a-nflorit
s-invadeaza casa
de miros proaspat
de primavara.
clinchet de salbe-n ceruri
pe acorduri fine de flaut
suflarea domnisoarei firave
in armonia diminetii
cu roua
scanteiaza-n priviri lunecoase
consistenta transformarilor bune
din frig si ger cu vant
la drumetiile-n tricou
pe colina vitrega de mama.
vazduhul poarta crucea-n ceruri
si cu ea si cantece solemne
preamaresc vietuitoarele active
ce nu pot sa mai stea
nicicand deoparte
caci ele mor facand
ce fac dintotdeauna
umplu scena cu decorul
de culori vii s-intesitate.

joi, 24 august 2017

love beats death

iertare-ti va cere ziua
si noaptea si-naintea-ti va pleca si salcia
podoaba ce-atarna-nspre mal
'nsetata iubire de mare si val
in ropotul ploilor ce cad
cand soarele zambeste l-amiaz'
s-obida-i uitata pentru altadat'.
mi-arunca si plasa-nainte
s-adulmec 
nerabdarea fie-mi saturata
de-notatoarele ce limpede zbat
clipa fericirii
cu nemurire s-aduca
din ac si din cui
de pescar si iubitor de suflete
cu povesti si redundanta
'n asteptarea tacuta
zilelor matinale cu roua-n ograda
si noroiu-n opinci
cu mintea curata-n cuget
cu dor de putinta
face cat David si Goliat totodata
ce-s ambii putinatate
pe langa o calitate ce doarme latenta
si iese-apoi mai tare-n lumina
cand seara se face ca pierde teren
lunii s-aduca si jertfe
cu flori si zambete-n lacrimi
de fericire curata
stralucind de iubire
legea mai tare ca moartea

miercuri, 23 august 2017

mereu peste tot

e soare cu ploaie
mangaiere de ten dimineata
in roua scanteii ce-apare-n cer
cand ma saruta raza din sfera mica
de pe firul tuns ieri de iarba
si-ngerii plutesc
sub alai de luna mai plin
batiscaf clar-obscur
de luni dupa zori
cearsafurile trec prin gradina
unde privim amandoi
amurgu-n progres
cu-a focului flamura
cum cade din cer
colo dupa cortina
de brazi
insiropata-i dulceata de buze
cu trandafirii rosiatici
si stafidii
trec printre soapte
si de cer zorii nocturni
pe partea cealalta
adunati printre lacrimi
de flori ce-si biruie moartea
cand sunt prinse de-o alta
care va veni la nunta cu flori
biruinta de focuri
stinse-n brate ce strans 
ele se cheama
sa fie una

sâmbătă, 19 august 2017

fancy

leii nu stiu razvratirea
ce-i mananca pe la coate
pe pisicii care plang
dimineata devreme
pana mai spre noapte
cand din nori le scanteiaza
fulgerul privirii ascutite
din ziua cand pe soare
se ghideaza mai latent
tot spre umbre din adancuri
ca sa poata fi si ei
in atentia cotidiana
sa nu iasa din vizor
c-apoi pierd din mers elanul
ce-i poate face vanatori
castigand trofeul care
adormire lasa-n stele
lunii care obtureaza
doar cand iese din gaoace
somnul ingerilor ce zboara.
din petale-nmiresmate
sarpele se-adapa cugetand
la frumusetea cea sublima
care aproape ca individualizeaza
pe acele june care
aud soapte de iubire
si atunci cand nu e vant
din pupa sau pe saua calului cel bland
printul nu mai decoleaza
inspre inima ce bate
ca aripile acelea care
ridica suflul Geei
spre acele sfere care
fac din pietre puf.
simtaminte si dulce
miere pe buze si pe maini
lipesc vieti adapostite-n duh
de nesansa care le surade
multora la colt

vineri, 18 august 2017

anii

cine-a zis ca seaca?
gura lumii pamantu-o astupa
se stie prea bine asta
cuvintele vor naste lumi
poate mai usor si mai multe
ca mamele ce-or purta
in carucioare duminica
de cu zori
pruncii pe aleile din parc
si tril de pasarele
le-or tine companie
ca-ntr-o mie si una de nopti
sau parca era altfel
c-o gradina de verdeturi
de-ale gurii puse pe fapte
zi de zi salata verde
cruditati si tonus ca la juni
sa pastreze omu' tanar
chiar de-i sur pe la bojoci
si barbos altfel pe chip
c-a pierdut ce era odata drag
anii tineretii si vigoarea lor

joi, 17 august 2017

dos rojas

linie-punct, linie-cerc
e practic cam acelasi lucru
cand scrii pe foaie
nu la fel stau lucrurile
cand nisipul plajei
il scrijelesti c-un bat
dupa placul inimii
ce-ti bate-n piept
nu aia ce-o lasi pe plaja
sau pe instagram
c-aia-i pentru altii
ca sa vada
cum umpli tu
spatiile goale
cu puncte pline de culoare
si de viata cu simtire
pentru cine adresezi
inima din nisip
ca cea din piept
e-a ei si stie
ca sa bata in acord
pentru amandoi

duminică, 13 august 2017

foc

catalist de farmec pur
osanda la ceas de seara
pe frisonul fricii reci
ce-ngheata apa de la moara
din clabucii care spala
covoarele de alta data
lucrate cu sarg si sudori
de mainile zbarcitelor mame
trecute de bariera timpului
prin focuri si razboaie
ierni si inundatii
nu doar spini de trandafiri
prinsi-n buchetul miresei
aruncat pe spate
la o adica sa vedem cine
oare o fi noua norocoasa
cand din ierburi scoasa
roua putrezeste-n parg
de soare molcom si tardiv
uitat pe cer
ca pe o panza
unde pana vopselelor pastelate
aprinde flamura iubirii
omului ce-o-mparte
cu ochiul inmiit
de dincolo de cortina
atelierului ce face sa se faca
viziunea care penetreaza
minti si ochi si soarte
in candelabrele fericirii
impartasite cu fervoare

duminică, 6 august 2017

#go2france

septicemia ciorchinilor durerii
face sufletul sa vibreze
cand pe crucea nemuririi
doi ingeri ei atarna
cu aripile plecate
spre nadir sa caute scapare
din surghiunul transformarilor perpetue
cand nici natura nu mai tace
si e rost atunci de plans
din cer cu nori si zambet
in culori pe obrajii falcilor
cascate de fada coloratura
a cascadelor siropoase
din lacrimile fericirilor
ce trec de bariera lui daca
si-mplinesc de fiecare data
pe amfitrionii ei ce-o cheama
cu noutatea diminetilor cu roua
pe veranda-n talpile goale
pe umedul fir proaspat iesit din salon
de iarba tanara fecioara
nu leoaic-a lui Blaga
dar ferice de cine-i ferma
si n-o stie, ea simte tot cu pasiune
atunci cand realmente cheama
iubirea naste pururea-naltime
care poarta omu-ntre zei

sâmbătă, 5 august 2017

subtire


carismatici si naivi
mai sunt unii guralivi
ce-apuca doar sa emita
chiar si-n zi de sarbatoare
cand alimentara tace malc
si evlavioasa cruce toaca
din colina scoala satul
Dumnezeul ritmurilor matinale
acompaniat de agricultori pe camp
ce-mprastie mirosul facerii din furci
sa se ridice tulpinile-n lanuri
sa se vada si din cer
unde are s-aterizeze parasuta
iesita din garantie
ce transforma muschii si mandria
in lacrimile varsate
pe crucea din fier
din cimitirul unde va zace
viata ce radea-n poze
cu grade-n piept
si pe sanie se tot suia
puiul care tot uita
cum e s-auzi povesti
inainte de culcare
seara cand focul incalzea
familiile caselor din vecini
nu si gloria temerara
a celor care-ngheata
in beciul din castel

taras

se-aude-n camera cum doarme
puiul mic ce se-ncovoaie
sub durerea care nu-l slabeste
decat poate la cum pare
cand zgribulitse zvarcoleste
si-alinare-i cauta de zor
mama lui cu tramazol
diluat in lapte cald
si-ndulcit cu ceva miere
pupa fruntea alb-galbuie
ce se lupta prea tarziu
cu moartea.
ruga-n tavanul mintii
sub candela aprinsa
patru colturi descantate
si o usa care piere
fereastra-i iar deschisa
duhurile rele ca sa iasa
nemuririi celui mic
femeia-n floarea vietii
isi pune existenta proprie gaj
si prilej de scanteiere
ceru-i cade la picioare
si nu-n cap
ia-ti femeie zi de odihna
cum sa i te iau
si cine-l mai creste?
asa va scap pe amandoi
si va iau la mine
cel mai bine.
tacere

vineri, 4 august 2017

piei

se prea poate ca sa fie
vestea proasta surugie
peste vesta cea de toamna
ea se poarta cu simtire
cand in diminetile cu bruma
cerul tot va vrea sa tina companie
stropind de zor cu armonie
batuceala cea inalta
pe trotuarele mizere
'n apa-n care are
sa se-mbibe scorojeala
castanelor muiate-n spirt
ca sa freci piciorul cel beteag
si tentativa populara vie
sa repari piesa nefunctionala
crunta metamorfozare
a-nceputului de coacere
pizza-i quatro staggione
si-i ma da nitel culoare
campurile s-or culege singure
dar nu la fel de bine
si de mult ca altadata
cand buricele de deste verzi
se-ntareau sub soare vesel
si cantarea foamei serbede
ropotea remorci cu saci
in muzica fanfarelor pe picioroange
de la ritm si stil cu fler
si pana la epuizare
abolirea diferentei de-naltime
motiv firesc de ropot de aplauze
si-apoi tacere

Iubeste-o mereu. Hot mama e-a ta

- Ba, tu ai vazut Codul lui da Vinci? - Eu, da, tu? - Din moment ce te-am intrebat primul, se prezuma ca da, eu am facut-o mai intai,...