duminică, 13 august 2017

foc

catalist de farmec pur
osanda la ceas de seara
pe frisonul fricii reci
ce-ngheata apa de la moara
din clabucii care spala
covoarele de alta data
lucrate cu sarg si sudori
de mainile zbarcitelor mame
trecute de bariera timpului
prin focuri si razboaie
ierni si inundatii
nu doar spini de trandafiri
prinsi-n buchetul miresei
aruncat pe spate
la o adica sa vedem cine
oare o fi noua norocoasa
cand din ierburi scoasa
roua putrezeste-n parg
de soare molcom si tardiv
uitat pe cer
ca pe o panza
unde pana vopselelor pastelate
aprinde flamura iubirii
omului ce-o-mparte
cu ochiul inmiit
de dincolo de cortina
atelierului ce face sa se faca
viziunea care penetreaza
minti si ochi si soarte
in candelabrele fericirii
impartasite cu fervoare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!