duminică, 6 august 2017

#go2france

septicemia ciorchinilor durerii
face sufletul sa vibreze
cand pe crucea nemuririi
doi ingeri ei atarna
cu aripile plecate
spre nadir sa caute scapare
din surghiunul transformarilor perpetue
cand nici natura nu mai tace
si e rost atunci de plans
din cer cu nori si zambet
in culori pe obrajii falcilor
cascate de fada coloratura
a cascadelor siropoase
din lacrimile fericirilor
ce trec de bariera lui daca
si-mplinesc de fiecare data
pe amfitrionii ei ce-o cheama
cu noutatea diminetilor cu roua
pe veranda-n talpile goale
pe umedul fir proaspat iesit din salon
de iarba tanara fecioara
nu leoaic-a lui Blaga
dar ferice de cine-i ferma
si n-o stie, ea simte tot cu pasiune
atunci cand realmente cheama
iubirea naste pururea-naltime
care poarta omu-ntre zei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!