luni, 23 octombrie 2017

La vita e bella

It's a beautiful life,
Oh-oh-oh
I just wanna be anybody

si chiar asa, la urma urmei, poti fi cine vrei sa fii, daca stii ce si cum iti propui si apoi si pe unde s-o apuci ca sa ajungi acolo! In tentativa de a-si fi limpezit mintea de gandurile care la varsta adolescentei abunda-n fel de fel de oscilatii de la o extrema la cealalta fara o prea buna disciplinare a sinelui, Xenia-si facuse rapid rucsacul pentru antrenamente. Se apropia curand ora de plecat spre repetitii si n-avu prea mult timp de gandire, asa ca-si zise Nu mai stau sa caut, care cum pe unde sunt si nici geanta n-o iau cu mine, ca nu-ncap, le iau pe toate, rucsacul duce, vad acolo de ce am nevoie! Iar pentru ca-si auzise ca printre vise, -un miracol, ce mai!-  alarma pusa a telefonului pentru ora la care avea sa plece sa se vada cu colegele in piata centrala, sa mearga toate la repetitii, in camera ei, in lipsa ambilor parinti de acasa, mama, ofiter de credite la banca nu ajungea acasa mai repede de ora 18, iar acum era abia 17:45, tatal, pilot de aeronava era plecat in cursa si ajungea acasa abia sambata dimineata, azi era abia inceput de mijloc de saptamana, miercuri deci, umpluse rucsacul cu cele necesare pentru repetitiile de dans, pentru ca pe ultima suta de metri fiind, trupa din care face parte are spectacol la mare, fix sambata, cand tatal ei vine acasa, ea, tocmai pleca! O Avril Lavigne in viata de zi cu zi, prietena mult mai buna cu baietii, exceptie face la dansuri, unde sunt mai multe fete, iar cele care sunt au convins-o pe ea sa li se alature pentru ca este foarte talentata si in plus fac o echipa extraordinara impreuna, vorba aceea Unde-s doi (sau mai multi/multe) puterea se aduna! traise la intensitate momentul cand nu stia nici acum cum sau de ce tocmai cand inainte ca alarma sa sune si vibratiile sa-i mute usor din loc intr-o traiectorie usor circulara telefonul uitat pe noptiera si castile-i faceau lumea mai frumoasa din play listul ales, s-a putut concentra pe ceea ce conteaza capital pentru ea, anume dansul! Ai fi putut zice ca la mijloc e conspiratia universului care iti joaca feste, parca atunci cand tii mortis sa indeplinesti ceva si mai e putin timp pana atunci, ramas doar sa mai completezi pe ici-colo cate-un detaliu minor care nu afecteaza munca ta in ansamblu, ci-i da un contur mai bun, dar izbavitoare a iesit pe usa intonand It's my life a lui Bon Jovi, nimic mai expresiv decat vocea unei autonomii adolescentine pe urmele maturizarii si inserarii din timp in lumea celor mari, unde odata intrat e bine sa stii cine esti, ce poti, ce vrei, unde mergi. 

Raspunsul la aceste cateva intrebari sa-l ai! Si pe cand, in drum spre repetitii, cu volumul muzicii din casti pastrat in asa fel incat sa poata auzi ce spun colegele sale si sa se si poata face inteleasca de acestea, un singur moment de inertie si sunetul din casti se duce repede-nainte pe We weren't born to follow, fredonat la fel de nonsalant si nonconformist ca originalul, singura diferenta, artistul asta face in mod curent, chiar daca inregistreaza videoclipul in locatie, adolescenta noastra nu, iar castile date tare si fredonatul si mai tare pentru a acoperi melodia inseamna, pe strada, wow, tulburarea linistii publice, asta mai ales cand patrule isi fac aparitia si tu canti ca la Vocea si X factor adunate laolalta!

- Buna seara, domnisoarelor. Agent Dumitrescu de la politia locala, va deranjeaza cu o intrebare: documentele dumneavoastra de identificare!
- Buna seara, spusera in cor, unele mai serioase si speriate putin de interpelarea patrulei formate din 3 politisti, printre care o domnisoara, care probabil fusese si ea la randul ei in pielea lor, ma rog, poate nu oprite si legitimate, dar macar au ascultat si reprodus muzica din casti, de la care asteptau un semn, fie el cat de mic, de solidaritate feminina pentru eventuala scapare a colegei lor care doar ea purta castile la urechi si reprodusese ce auzea in ele, pana cand cea care parea in ochii grupului c-ar fi fost motivul politistilor de a le fi oprit, Xenia spuse:
- Buna seara! Desigur, cum sa nu! Dupa ce-si aminti ca buletinu-l are-n buzunarul de la spate al pantalonilor, se felicita-n gand ca nu a pornit din prima in aventuroasa calatorie dinauntrul rucsacului, pentru ca nu ar fi fost un moment prea bine ales. Oamenii legii asteptau identificarea acum, nu pan-ar fi rascoit ea pantaloni si bluze si tricouri, prosop, gel de dus, sampon, ulei de corp si portofel cu bani cash lasati de mama pentru achitarea facturii la curent imediat dupa terminarea repetitiilor la dans, ca sa le raspunda oarecum Oooops, ce sa vezi dom' politai, pai nu stiu unde mi-e buletinul si dupa ce-am cautat juma' de ora!
Colegele ei, in schimb, care mai de care mai afectata de interpelarea, altminteri indreptatita, anuntata si motivata onest, rational, calm de oamenii legii in exercitiul functiunii cu impact public, nu fura la fel de inspirate-n a-si fi pozitionat accesul la-ndemana pentru actul de identitate, asa ca ele se vazura nevoite a-si fi cerut timpul necesar cautarii actului cu pricina, cand ea, in pline cautari printre posete, genti si portofele, rucsacuri mai mici si mai mari ale colegelor sale, intinse documentul zicand:
- Suntem colege de clasa, avem aceeasi varsta, imi cer scuze daca am deranjat cu durerea mea de cap pentru care nu am gasit un leac mai bun ca muzica ascultata in casti si o incercare stangace de reproducere a ei in spatiul public, va rugam sa ne scuzati, noi trebuie sa si dansam, la sala sa repetam ca sambata avem spectacol, stiti, nu am atentat asupra nimanui ca sa dam explicatii ca pe vechiul regim!
- Vocala, prea bine domnisoara, dorim doar sa va informam ca spatiul public este al nostru, al tuturor si...
- Asa este, stiu, aveti dreptate, va rog doar sa ne permiteti sa ne continuam drumul acolo unde am si dorit de la inceput, la repetitii, nu are rost sa va umpleti dumneavoastra timpul cu analizarea intimitatii unui bagaj feminin, care apartine asa ca cine o poarta, titularului, daca nu cumva gresesc eu, este? Dumneavoastra, domnisoara v-ar placea ca la sectie, colegii dumneavoastra sa se holbeze in bibliorafturile in care aveti arhivate fel de fel de cazuri rezolvate, cum ar fi legitimarea unor adolescenti pe strada? Asa ne gandeam si noi! Va multumim pe aceasta cale, buna seara!
- Domnisoara...
- Buna seara, ce tineri, auzi, drepturi!
Dupa 50 m
- Tu nebuna mai esti, zau, vrei sa dormi la sectie?
- Si pentru ce anume, ma rog, daca nu te superi?
- Pai era politia, fata si avea dreptul sa te legitimeze si...
- Si ce? I-am dat in numele nostru un id, corect? Corect! La ce ne strica doar noua timpul, cand altii misunau pe langa noi, numai noi eram oare de legitimat, sau nu mai aveau saracutii fosti gardieni cu cine vorbi ca sa le treaca tura mai iute?
- Asta spune multe despre tine!
-Care asta?
- Atitudinea ta de rebela, autonoma mereu, impunatoare, daca dai la drept si nu avocat, ci judecator alegi sa fii, mama-mama, parca m-as muta in alta tara, doar sa nu dau ochii cu tine la tine la serviciu!
- Ai de gand sa treci de partea cealalta a legii, mironosito?
- Hai tu la dansuri si lasati hlizitul in argumente! Ti-ai pus juma' de casa-n rucsac inseamna ca n-ai avut timp, sau n-ai avut rabdare sa-ti cauti si sa-ti pui doar cele de trebuinta la tine si atunci le-ai luat pe toate ca sa nu risti sa uiti ceva, mi se pare simplu, rational si cat se poate de sportiv, adica daca vrei sa ai umeri ridicati si deltoizi fermi umpli sacul sa fie mai greu si sa vezi ce dansuri tragi pe urma!
- Mai, hai sa v-o zic pe a mea, despre ce crezi tu, el, ea, ei, ele, noi, voi, yo no soy marinero, bon jour, madam profeseur, sau cum mai era: no m'importa ce crede lumea (a se intelege parerile altora) despre subsemnata, eu ma cunosc bine si stiu acest aspect si de restul nu ma intereseaza, simplu, inofensiv, comprendre?
- Claro, que si, chica yo no soy telenovelista, pero yo quiero cha-cha-cha, tango si de-astea!
- Xeno, nu vrei si tu energizant sa dansam cu foc?
- Uite-aici ca mai e deschis, luam?
- Stai sa scot portofelul...
- Nu suntem de la politie, remember, facem noi cinste, ca daca stam sa cauti tu portofelul ne-nchide profa sala si pleaca daca intarziem!
- Bine! Oricum castigam concursul de sambata, La vita e bella, draga si eu mi-s principessa, in caz ca n-ai vazut filmul, ti-l recomand sa stii si tu sa depasesti impasuri, da?
- Cum zici tu, Xeno!

Articolul participa la Superblog 2017.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

In cautarea linistii interioare

Auzisem despre o fetita care intre timp a crescut si doar problema pierderii bebelusului de care avea grija fusese aceea care-i manca sufle...