duminică, 8 octombrie 2017

sos




cu rabdarea-n umerii lasati
mai usori ei sa cada pe piept
dupa roca ce-a spart
altadat'
cu suflet ciobit milioane
de forme si sfere-ascutite
taiau talpile goale
peste nume si kilograme
riscau nonsalant pasirea
de parca nemurirea
s-ar fi aflat doar la un pup
distanta
caci ceru-i albastru
la fel peste tot
indiferent cat e ceasul
sau cum curge vremea
din stica timpului
capsulat cu nisip si namol
cand ploile cad
si ochii nu dorm
decat spre dimineata
e fericire si cere o viata

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

In cautarea linistii interioare

Auzisem despre o fetita care intre timp a crescut si doar problema pierderii bebelusului de care avea grija fusese aceea care-i manca sufle...