miercuri, 22 noiembrie 2017

Cafea si-o pilda vitala


- Ce nume ai da tu nesimtirii, vreau sa stiu si parerea ta, da?
- Neobrazare... eu stiu, poate ca i s-ar mai putea adauga si alte sinonime, dar nu-mi vin mie acum, ce sa zic?
- Chiar asa, ce sa zici, cum ce sa zici? Cum ma, ce sa zici, pai cand aia vin si-ti dau pe nemerit ce-ti dau, jumatea lu' cinci si tu le dai luna de pe cer, aia cum se  cheama, nu nesimtire?
- Ahhh, deci clar, definitia e lipsa de simtamant, optica diferita, unghi sau pozitie de raportat la un lucru sau actiune din loc sau folosind o maniera alta decat a ta.
- Adica ce-s eu de vina, sau cum?
- Cum ce, eu stiu ce ai facut?
- Cum ma nu stii, ti-am zis doar, le fac, le dreg, ei ia ba de-aici, fix pix, canci, jumatea lu' cinci cum iti ziceam...
- Si de ce anume dai atata importanta unei chestii marunte care pe langa toate celelalte care au sa-ti umple restul zilelor pe care le mai ai de trait pare fix un ciot?
- Tu stii ca ai dreptate?
- Eu da, tu pari ca n-ai vrea sa mi-o dai, desi abordarea e cat se poate de corecta, realista, logica, rationala, nimeni nu e doar ce pare a fi si nimeni si nimic pe lumea asta nu poate in acelasi timp gandi sau face ca tine o actiune ori alta, de unde rezulta diversitate de expresie, opinie, crez, ai prins ideea?
- Ihim. Ba mersi fain ca m-ai facut sa vad si partea cealalta a discului care la orizont acopera cerul cu lumina, la noi era seara, dar in emisfer-ailalta-i ziua fix acum.
- Pai da, Don't worry about happyness, it won't last, right?
- Nu ma, nu era asa, era ceva cu Don't worry, be happy si-atat, uite-aici... 
- Ba tu esti sigur, sau ti-o zic pe-aia lu' Firicel?
- Cine-i ma ala?
- Ala de la filmul cu Bobita si Las Fierbinti, nu-l stii?
- Chiar nu cred sa fi auzit, la tv nu ma uit ca n-am nici aparat, nici cablu, nici timp, lucrez mult, fumez, ascult muzica, ma plimb, urc pe munte, plec cu bicicleta prin tara, mai zbor cand si cand pe-afara cand prind vreo reuniune de prieteni la mijloc sa merite escapada pe alte plaiuri decat cele ale noastre, in rest ma simt bine cu ce am si ce pot face in acest sens pentru a ma simti bine, adica fac ce-mi place ca doar o viata am si ea merita traita, simtita, vazuta doar prin partile ei care ating acele puncte in noi cand rezonam cu ce stim ca suntem, ne place, ne fac sa fim in elementul nostru, celelalte nu, ele sunt moloz, sau balast, pilaf daca vrei in limbaj culinar pentru acei mancaciosi pe care planta asta cerealiera la mare cautare in Asia nu i-a atins nici la nivelul genunchiului broastei, stii ce zic?
- Eu da, prostii, numa' prostii si desi incepusesi sa ma scoti din durerea de cap pe care o resimteam pentru ca permisesem ca un fleac sa ma afecteze pana-ntr-atat incat chiar sa nu mai fiu eu cel care vede frumusetea rouai pe frunza de patlagina dimineata cand ies in talpile goale sa ma conectez la natura dup-un somn rebegit, acum parca-mi vine sa ti-o zic pe-a lu' Celentano!
- Pai ce mai astepti, zi-o!
- Ba esti prost?
- Ba ej' nebun?
- Pai ziceai ca n-o stii! Sau o stii, hotule!?
- Te asigur ca nu-s, dar ca-ntr-o oarecare logica a unui limbaj colocvial de cea mai pur autentica realitate sociala a patriei oriunde ar fi s-ajungi cu pasii tai, asta ar fi continuarea si cu ea m-am obisnuit deja si chiar daca n-o agreez, nici n-o desfid, pricepi? Ea trece prin viata ca si mine de altfel, dar cum suntem pe carari oarecum diferite si cel mult paralele, nu ne prea intersectam deloc, asa ca fie ce-o fi, eu-mi vad de ale mele, limba si cine-o vorbi-o n-are decat sa evolueze cum o putea, eu o folosesc cum stiu si am invatat la scoala ca e corect si basta.
- Eh, uite fix de-asta te iubesc eu pe tine, vezi, ca esti tu cum am fost si eu destul de mereu si chiar daca nu e corect gramaticala formularea, mi-o asum pentru ca ea reda perfect ce vreau sa-ti spun: anume ca sunt discontinuitati intr-o evolutie oarecare a necunoscutului imprevizibil cotidian care ma scot din elementul comun si care uite unde ma aduc, pana in pragul in care am nevoie de oameni ca tine prin preajma ca sa realizez ca nu e bine cum procedam eu, asta desi nici eu nu mai sunt adolescent si nici tu nu ai toanele necesare mereu sa-mi fii nici tutore, nici mentor...
- Dar prieten da si cheia prieteniei e a fi acolo cand altii nu-s, langa omul pe care esti dispus sa-l suporti, ajuti, sprijini, pupi, bati, certi la nevoie, ca sa-i redai calea cea buna. N-o vedea-o el de prima data, nu i-o conveni ce-i spui, dar o-ntelege candva...
- Gata stiu, bei o cafea?
- Pai asta voiam eu sa zic, anume sa fii atent ca-ti da cafeaua boabe in foc si stii si tu continuarea, fum, miros naspa...
- Na, ia uite-aici, monodoze de cafea, mai am vreo doua, c-am o tinerica la cantina la munci care-mi tot da la pranz cand mancam, imi tot pune pe tava ca cine stie cand gat lucrul si na, cica sa am potential bun!
- Ti-o fi facut si cu ochiul?
- Mi-a facut ea si cu altceva, dar pe moment am stat in expectativa sa vad sa nu care cumva sa fie una din alea care umplu foile agendelor cu nume de barbati pe care-i cucereste facandu-le ochi dulci si lasandu-le impresia ca doar ea are ceva unic, stii ce zic?
- Ba eu stiu, eu stiu ca la noi la birou avem ce ne trebuie, cand vrem cafea, sau avem sedinte intre noi boardul companiei, sau si mai si cu negocieri cu echipe trimise ale clientilor inaintea semnarii contractelor imprtante de colaboarare, avem cu ce, avem furnizor de incredere de apa si cafea la birou, firme, angajati, acopera o mare la nivelul sectorului Horesca si pe langa toate astea viata buna si usoara la serviciu ne-o mai facem si fiecare dupa caz, functie de randamentul propriu de care putem fi capabili functie si de ce a dat natura si ce vointa pusa la treaba a adunat in materie de experienta profesionala si specializari, cursuri obiectul unei indreptatite contractuale ale veniturilor atunci cand randamentul nostru depaseste cumva asteptarile sefilor, despre care astteptari tin sa precizez ca sunt si asa mult crescute pentru a scoate chiar cel mai bun din noi!

- Oh, la asa caracterizare nu ma asteptam, acum pe bune, dar si daca modestia ti-a dusa la culcare, sau e tinuta ostatica pe undeva, te inteleg, ai facut un mare efort sa ma tolerezi in starea in care eram, m-ai scos de pe fundul putului unde eram, mi-ai redat starea buna pierduta candva si acum, desi-i cafea, hai sa ciocnim ca si cand am bea ca barbatii o tarie si de bun augur sa fie asta pentru viitor! S-auzim de bine!
- Auzi, sa ma chemi musai la nunta, desi daca stau bine sa ma gandesc, daca nu cumva nu te grabesti cu asta, de-acum in 6 luni n-as putea pentru ca boardul ma tot trimite de mai bine de 3 luni, o data la 2-3 saptamani pe afara si nu stiu daca nu cumva s-o nimeri sa fiu in delegatie cand tu mi-ai trimite instiintarea acasa, sau pe email.
- Ti-am zis doar ca nu ma mai grabesc, a facut ea cu un ochi, cu doi, cu 3, mai multi, dar o luam incet, pas cu pas, sa vedem, iar de va fi cazul sa nu poti tu, nu-mi voi  conditiona alegerea momentului serbarii iubirii de programul tau, no offense, caut si sa tin cont de ce mi-ai spus, dar de vei putea sa fii acolo bine, de nu, mai sunt ocazii cu care ni te poti alatura acasa intr-o perioada in care am avea de sarbatorit ceva fain, iarna, de Pasti, sau excursii afara intr-un concediu si-asa se poate!
- Clar!
...................
peste 1 an
- Alo, salut, ce faci, esti bine?
- Da, uite eram deja la birou, adunarea generala a boardului unitatii doreste sa ma avanseze, sefii ma vor asociat la firma-mama si sunt oarecum coplesit inauntru de aceasta propunere, pe de alta parte nu pot sa nu constat ca nici hainele nu-mi mai vin bine pe mine de cateva luni bune cumpar vestimentatie cu numere mai mici, cauza e stradania tot mai mare cu care caut sa indeplinesc din sarcini, timpul alocat acestor intentii ma face un fel de Sisif pe un munte impingand spre varf ditamai pietroiul care nu-i tocmai rotund, la o adica elanul si fortele sa imi fie ajutate si de natura si roca sa ajunga spre nori, ne unde pe versantul opus sa se pravale si sa-mi dea iar de lucru sa-l urc...
- Ba, parc-ai scrie la Superblog 2017!
- De unde stii?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

In cautarea linistii interioare

Auzisem despre o fetita care intre timp a crescut si doar problema pierderii bebelusului de care avea grija fusese aceea care-i manca sufle...