vineri, 24 noiembrie 2017

#@ Cartoane Adunam Sa Luam Telefon Smart

- Ba, voi stiti ce nu stiu eu?
- Ce?
- Bine, in privinta multor alte lucruri nu sunt cu certitudine sigur ca pot pune mana pe inima cand imi dau cu parerea despre aia sau aia, dar pe bune, frate, ceva nu se leaga la toata treaba asta: cartoanele alea n-au ce cauta in casa unui adult responsabil si in toate mintile, ma-ntelegi?
- Ce-au ma? Ce-n studentie ai uitat c-aveam de pe seara pe dimineata pet-uri de bere, cutii tot de-alea uitate pe langa si pe sub pat, la usa afara, cele pe care n-apucam in primele noastre lecturi de dictionare de stiinte universale direct zbang pe geam...
- Alea erau atunci, n-aveam nici noi prea multa minte, timp era mult, ni-l solicitau la facultate cu tot felul de activitati, cursuri, proiecte, examene, cate si mai cate cand se adunau si alea prea multe si ne simteam incoltiti de prin toate partile mai evadam si noi tot la citit, dar ce ne placea noua, etichete, grade, musai grade!
- Acum nu vad sa fi acumulat prea multa!
- Ce, carte?
- Nu e vorba despre carte, ca lipseste mintea aici, auzi si tu explicatie, las sa zaca niste cartoane prin casa ca e nu stiu ce concurs cu facut poza la ce intruchipare ti-o iesi din lipirea unor ambalaje la mancare chinezeasca consumata de asta vara-ncoace! Ba voi v-ati stricat la cap, pe bune, in Bucurestiul asta mai exista si altceva pe langa lene si tot felul de chestii care amana cursul firesc al lucrurilor?
- La lene, cand lucrezi de la 9, dar ca sa fii la 8:45 la birou trebuie sa pleci de la 7 fara, ca toata lumea are drum undeva, daca nu chiar jumate din aia toata vine cu  tine, cum faci tu stanga si ea tot asa face, la semafor o tii inainte ca pe-acolo ti-e drumul, tot pe-acolo e si al ei si cand crezi ca vine dupa tine doar pentru a te pierde ea din urmarirea asta undeva mai incolo, ce sa vezi, serparul asta continua si nu ia final decat atunci cand lasi masina-n parcarea de la job, unde n-ai cum sa nu incapi pentru ca ai cartela si nu intra altcineva inafara personalului firmei, lucru cert, dar altfel, tin sa precizez, dragul meu cu capul pe umeri si care crede ca totul e mult mai simplu decat in forma in care lucrurile au ajuns in virtutea unor rutiniere obisnuinte sa se prezinte in forma in care sunt deja,poate ca nu prea mult gandite  anterior sa se repete masinal si sa oboseasca intr-un final, cand chiar, te rog sa ma crezi ca vii acasa fara chef de pregatit cina, sau de iesit chiar cu baietii prea des la cate-un meci la bar si facut burta de la bere, acum stii ce zic?
- Da, n-ai timp sa faci curat in casa!
- Eh, lasa ca nu le dau eu foc, reciclam dragul meu, da, asta e cuvantul-cheie al zilelor noastre, consumam continutul ambalajului, iar ambalaju-l adunam in casa, dar nu cat sa iasa din casa, de la cat de mult adunam in ea, si-l ducem la pubela afara si ne ghidam dupa semnalizare, unde vedem hartie si carton, hop si noi!
- Ba, mie baietii astia-mi spusesera ceva de-o nu stiu ce fel de competitie Share and Play, cu intrat pe site la ei, mancat mancarea, pastrat cutiile, lipit sau pus asa de forma una langa alta incat sa dea impresia unei figuri mitologice, desen, ma rog, sa dai alta utilitate cartonului unui ambalaj, care oricum vine aruncat la gunoi, de unde firma aia-l duce la alta care-l recicleaza, plateste suma aferenta achizitiei si face mediul mai curat, mai putin toxic si tot asa, ideea era ca rasplatesc stradania asta, daca intrii-n jocul lor  #shareplay @WuXing Mancare Chinezeasca...
- Auzi, da tu vrei sa intrii?
- De bine, de rau, la asta ma ducea gandul ca iar nu le-am strans frumos sa le duc la container, adica dimineata mi-e foarte greu, crede-ma, zici ca-s robot, abia reuseste cafeaua si cateva 4-5-10 tigari cateodata sa ma scoata din starea asta de oboseala, plictiseala, adormire ce m-a cuprins cand parca simt asa ca nimic nu pare a avea vreun sens, stii tu, unul de care sa stii sigur si unde e, care e, in primul rand si de care sa fii constient ca atunci cand pe parcursul zilei te simti mai altfel ca si cand siguranta de sine pe care ti-o da certitudinea ca l-ai descoperit sa fie cea care-ti justifica starea si situatia pentru ca, ce sa vezi stii sigur atunci ca asta  e explicatia starii tale, ai pierdut din entuziasmul cu care dimineata stiai care ti-e menirea, stiai scopul, stiai sensul, muncii, trezitului devreme, le vedeai ca firesti, comportand o conexiune care mobilizeaza planuri, idei si prin munca ele prind contur, pe cand asa tot ducandu-te ca robotul sa apese altii pe butoanele tale ca sa-si atinga ei scopurile, te simti prea folosit si nici macar asta n-o mai stii, pricepi?
- Da, ma, imi pare rau acum ca ti-am strivit cutiile si le-am compactat asa incat sa poata-ntr-un singur drum la gunoi sa elibereze camera de ce nu-si avea locul in ea, comandam altele, daca tot zici ca-s in Bucuresti si nu si-n tara, suna de pe al meu, ia ca am minute, te rog, fa-o pentru mine, comanda sa facem un desen de-ala, te ajut eu, pai da, se poate? O fi limitata promotia aia, concursul vietii ala, nu?
- Te-a luat foamea?
- Nu, dar n-ai zis tu ca e Bucuresti, pana ajunge curierul cu ea, comanda n-o mai fi gata fripta, sa mai trebuiasca multa rabdare chiar daca ti-e foame pana ce iei prima musca din mancarea ta!
- Ba, asa e, distanta ajuta foamea sa vina la tine, fix din momentul cand ti se preia comanda, pana ce ajunge la tine la usa livrarea cu ea. In 15 decembrie se anunta castigatorul telefonului Huawei marele premiu, cu care faci poze faine si mentii lantul comenzilor Wu Xing.  
- Ihim, fix asa!
- Auzi, da' ce ziceai ca e concurs, cu cutii, imagini, internet, de-astea?
- Da, ma!
- Si pana cand asta, mai avem timp, sau ne strofocam degeaba, de zici ca suntem la Superblog 2017 #SuperBlog, ia zi?
- Mai avem, pai ce zi e?
- Manca-ti-as!
- Manca-mi-ai, dupa ce ma satur eu, bine? A, iar pana atunci hai sa dam comanda, ca sa ai si ce!
- Lasa, ca fiecare e cu cutia, cutiile sale, apoi le reunim goale inspre crearea imaginii a ceva maret, mitologic, aiurea, ce-o fi, imaginea aia sa redea, o punem pe net, ne prostim si noi ca toata lumea ca sa simtim ca traim vremurile astea cu inducerea importantei pe care lucrurile total pe langa noi si viata noastra simpla, autentica o au intr-adevar, dar ce sa facem, o facem si noi de amorul artei, care-o fi aia, ca ele-s mai multe, doara stii! 
- Hai c-o sun pe Vali sa vad daca e libera de program, intalniri cu fetele ei de la dansuri, gym, de-astea si cum e buna mea colega, poate ni se-alatura, noi mancam si golim cutiile sa le putem lipi, pune una langa alta sa vedem ce-o iesi, o idee de desen/ imagine, ea se ocupa de partea tehnica!
- Da, ma bine, o sun de pe al tau, ii ramane numarul, te mai suna ea cand isi face timp, sau are drum prin tara, poate vrei s-o vezi si ti se face dor de ea si vii pana la jumatatea drumului sa o intampini cu o cutie plina de ceva, poate mai faceti o poza la cum doriti sa va arate viitorul impreuna, mai stii?
- Hai nu te mai oftica acum, c-o ai langa tine, daca vrei tu, sfatosule, de ce nu ti-o apropii, vorba aia, nu vin eu de la mama macaii s-o vad din an in pasti pe la capitala, ca nu e deloc sanatos pentru nimic in lume! O data pentru minte, pentru suflet...
- Trup, inima si ce mai era pe acolo!
- De acord! Deci, o sun de la tine pe fata, la chinezi comandam de pe aplicatie, o am instalata, cum seara obisnuiesc, de la munca sa trec si sa iau la pachet ceva cum  tot am drum spre casa pe la ei si mai mereu cate ceva de completat la sarcinile profesionale, mai fac seara acasa si munca patriotica, stii ce zic?
- Nu, nene, eu am terminat programul, fai-frumos, te-am pupat, hai pa, nu te cunosc, nici ca vrei sa o faci, doar asa ca daca ma suni ca vrei sa ma intrebi de ce fac, cum ma simt, vreo invitatie, dar nu la nunta, c-aia-nseamna sa gauresc eu bugetul, pe cand orice altceva inseamna ca ai cu ce si iti face placere, nu stiu cum de, dar cand platesti tu pot sa ma reprogramez in cazul activitatilor pe care credeam ca sunt prioritare pentru mine fix atunci...
- Elastic asa, ce sa zic!
- Facem si noi ce putem!
- Auzi, dar tu de partea cu educatia, buna crestere, buna apreciere asupra realitatilor din fata organelor de simt cum ziceai ca stai?
- N-am repetat niciun an in scoala vietii, drept urmare si-aici la tine am vazut de prima data surplusul nenecesar de combustibil perisabil si foarte periculos pentru iminenta incendiului, oricare va fi fost cauza iscarii lui, muc de pipa aruncat de pe balcon, de vecinul de mai sus de tine, pac intra in balconul tau, care ingust cum e, cu usa bucatariei deschise, prin rotatia continua cauzata de inaltimea de la care e lasat sa cada pana jos si cu vantul care nu-i permite aterizarea pe trotuar, intra la tine si pana sa se fi stins pac vede cutiile, miroase de la o posta cartonul imbibat in mirosul piperat si condimentat al bucatariei orientului extrem si fumega pana se aprind. Restul e Colectiv! Tragedie, nu pentru tine, musai, ca nu mai ai unde sa stai, tu esti norocos chiar si fara sa vrei, esti la lucru, dar altii de pe scara sunt si ce vina au ei ca tu vrei sa participi la concurs cu cutii de mancare chinezeasca, sa faci dragoni, serpi, pasari, sau masini sau ce vrei tu din ele, ca sa participi la concurs unde tombola, hazardul, sau orice alt criteriu, ma rog, necuantificabil decat cel mult cantitativ, iti poate aduce un premiu, cel mult simbolic pe langa toata harmalaia creata in spatele si fata anuntului cu care mi-ai venit azi, despre chinezii astia!
- Vali e pe drum, cand i te-am descris, am scris mai multe pe watsup, ca nu am vrut sa ma auzi cum i te descriu...
- Nu am nevoie de combinatori, impresari, ma descurc si singur in situatii autentice de viata sa simt si sa fiu eu, e suficient, restul vine apoi de la sine, de exista compatibilitate, reciprocitate, da, de nu, poate cu timpul, cine stie...
- Ni hao, boys, ce faceti ba, mi-ati distrus cutiile, numa' asta nou'-i de vina, ce esti tu ma, bestie?
- Nu t-o spus asta ca-s ale mele, ce esti tu menajer, camerist sa-i faci curat, sau esti soacra de-aia cu capul in bigudiuri pus?
- Ma abtin, nu te cunosc, nici nu vreau, nici nu pot, tu nici atat!
- Ba, asta m-a chemat ca vrea sa castige nu stiu ce caca-maca si eu-s cu camera, remember, nu-mi ies toate cum vreau chiar din prima, dar...
- Nici nu e nevoie, e nevoie de mine la firma dimineata, deci iau taxi pana la gara, trenu-l prind, ca e...
- Da, ma, bine, fata, stai si tu cu gura aia mai pe silent asa, te-am rugat, recunosc, Eu sunt cel care te-a rugat sa-ncerci un rol de femeie mai nasty asa sa-l iritam, dar...
- E pe bune asta cu plecatul, va rog nu va mai faceti griji pentru mine, mancati-va mancarea chinezeasca, si-asa va place, cum ati vorbit voi pe wasup despre mine, asa am fost eu anuntat sec de la firma, dimineata sedinta importanta, adica arde, pe-aici pe la voi, desi la noi cand e vorba de ars, sarim din costume si facem pe pompierii ca suntem pregatiti si-n tipul asta de activitate, la o adica e, cred eu bine sa stim sa ne putem apara si de toate relele din lume...
- Ok, te duce Vali la gara, eu trebuie sa raman sa primesc comanda de la Wu Xing, keep in touch, right?
- Da, ajung spre dimineata acasa, fac repede un dus si devin si eu ca voi aici, robotel, dar de provincie, nu prea-mi surade ideea, dar macar merg sa vad despre ce e vorba si sper sa nu fi trebuit sa ratez seara cu voi de dragul unei pacaleli a nu stiu cui n-avea ce face pe acasa...
- Dar tu mai ai si geolocation, pune share locatiei si va vedea oricine ca nu esti in raza domiciliara obisnuita si va pricepe ca timpul privat inseamna sa fii demn pana la capat, orice pot ei sa zica sau nu dupa ce dau un mesaj de-a moaca asa, vineri noaptea, sambata nu se lucreaza, deci?
- Nu aici, la noi nu in mod curent, dar mai sunt si exceptii...
- Or fi, dar cum sa ajungi in provincie la 7 dimineata fresh in sedinta, cand nu ai anuntat nimic in timpul saptamanii programului obisnuit, si-acum vii cu tactica pisicii
flamande, pui tunul in casuta soricelului
- Ce castig, de fac ce-ai zis tu?
- Team building, muzici, noi suntem 3, ea e doar una, cu noi doi e colega de serviciu, ne stim dintotdeauna, nu ne-am depasit atributiile, pe tine nu te stie, dar are
tot timpul de-acum inainte s-o faca, fii si tu curajos, hai sa dam checkin pe facebook, pui acolo ca mananci chinezeste la @Wu Xing si crede-ma ca nu te bate nici el si nici mama tartorilor din iad la cap! Pe onoarea mea!
- Fie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

In cautarea linistii interioare

Auzisem despre o fetita care intre timp a crescut si doar problema pierderii bebelusului de care avea grija fusese aceea care-i manca sufle...