luni, 13 noiembrie 2017

Hai să facem schimb, vrei?

Tareeee, îmi place tareeee, dă-o mai tare!!!!

Acum, ce se îmtâmplă, depinde de contextul în care auzi așa ceva! Mai ales că venind din gura unei femei...

Haideți să clarificăm lucrurile!
Când auzi asta perete în perete cu niște tineri ce-au închiriat o garsonieră pentru că nu au avut medie prea mare la admiterea la facultate, ora la care auzi asta e mai mult mâine, decât azi și tu ești un adult cu program regulat de muncă, adică obișnuit, te trezești dimineața, te pregătești să pleci la job, după program îți faci  cumpărăturile pentru câteva zile și cina te prinde în cele mai multe dintre cazuri acasă, nu e deci nimeni ca să-ți facă ție, nu programului acțiunea aia prin care caracterizam programul tău, așa cum poate unii mai grăbiți ar putea înțelege greșit, te gândești că în alte timpuri lumea avea mai multe preocupări ce-i ținea activă mintea și restul timpului și timpul liber fiind mai puțin, noaptea se mai și dormea, nu se obișnuia prea mult să se asculte muzică și asta nici dată prea tare, că na, educația avea baza celor 7 ani de acasă și după asta mai era teama ca să nu intri în vizorul sectoriștilor, apoi al securiștilor, că atunci n-aveai prea multă alegere liberă și trebuia să răspunzi la prea multe întrebări cu ton acuzator, iar în multe dintre cazuri ele nu erau așteptate în liniște, ci sub amenințarea sau punerea în aplicare asupră-ți a întregului arsenal de violență prin care aparatele de opresiune reușeau prin intimidare să țină lucrurile în frâu.
Lăsând agresivitatea manifestă la o parte, când accentul cade în situația de față asupra calității sunetului, nu trebuie să fii Moga, Smilley, sau alt producător muzical, radio-tv ca să-ți spui că sunetul și nu doar muzica se aude meseriaș-meseriaș, cu toată sfătoșenia manifestă-n cântecul în care Dana, pe atunci Nălbaru, de la Hi-q rostea acea porțiune din refrenul melodiei omonime. Absolut deloc! Când a descoperit fata că are și căști unde poate doar ea să asculte no matter cât de tare muzica și să mă lase pe mine să merg mâine la job mai odihnit decât ea, i-am zis Go for it! Enjoy!, mi-am făcut repede cu limba-n gură semnul sfintei cruci și parcă alegerea calmității în locul altei soluții mi-a fost răsplătită cu o porție reconfortantă de somn!

Între timp, chiar dacă Dana nu mai face parte din Hi-q, așa după cum nici băieții nu mai fac muzică, unul cochetând la un moment dat cu politica, celălalt, IT-ist talentat se dezvoltă și pe nișa blogging, literatură de specialitate și ea este soție, mamă și mai apare în clipuri advertoriale tv și-l mai trimite după apă plată pe actorul din Polițist adjectiv care prezintă și-un show tv cu Visuri de case la cheie, calitatea și înalte definiție a aceluiași sunet cu putere și generozitate lăsat să se audă până dincolo de locuința din care se emite el tot acolo a rămas. Pesemne că proprietarul, om cu mult pragmatism și orientare spre nou, tehnologie și luxul de a-ți permite sufletului să se desfete cu ce gen muzical îi place, s-a preocupat și de grija celor ce-i vor umple din timp în timp spațiul delimitat de pereții locuinței proprietate personală pe care el alege s-o înscrie în circuitul chiriilor. Cred că omul e pasionat de muzică și de calitatea pe care o are sunetul redat la volum mai mare decât de obicei, de aceea, atunci când am bătut prima oară-n țeavă și a doua oară-n perete, a treia măsură luată pentru a vedea ce fel de concert au vecinii fără milă pentru oboseala mea a fost să mă prezint cu gânduri nu dintre cele mai bune la adresa cui mi-i deschide ușa. Dar când am văzut o fire melancolică și mignonă, cu codițele parțial desfăcute și arborând mina unei inocențe dintre cele pe care atunci când le ai în fața ochilor știi că așa e, nu minciună, sau joc actoricesc, mi-a pierit gândul justițiar și argumentele îndreptățite de altfel de a face referire la târziul nopții și iminența dimineții când eu aveam plecarea curentă la job, nu eram student care amână frecventarea cursurilor că așa vrea, am înțeles mai bine că omul dinaintea ochilor suferea și pe același principiu kathartic amintit de Aristotel în studiile sale antice, dorea să scape cumva de greul produs de vreo veste, despărțire, accident, pierdere, durere sufleteasca și am luat-o în brațe, când de fapt mergeam doar să încerc cumva, metodic, rațional, sau și altfel dacă deschidea altcineva ușa și se comporta diferit față de cine mi-a deschis mie să aplanez vreun incident încă în faza incipientă. Nu s-a opus, mi-am cerut scuze, am lăudat, din complezență calitatea și aspectul luxos al sistemului Edifier, care pe bune, nu facea obiectul interesului meu imediat atunci când neputându-mă odihni am decis să ajung la ușa sursei acelei muzici date prea tare, dar poftit înăuntru pentru că îmbrățișarea are darul de a vindeca multe fără a deschide gura, încălzește, sprijină nu doar statura, ci și moral și spritual, tânăra mi-a spus de ce trebuia pe bune să facă ce-a făcut, nu pentru a promova nici produs, nici brand, ci pentru a se descărca de greu, acum ce pot să vă zic e că am și eu unul. CUm ce? Sistem de-ăla! Nu pentru că am vrut să sufăr la fel ca tânăra vecină, ci pentru că descrierea tehnică, profilul, designul trimiteau spre luxos și privilegiu al ascultării sunetului, nu a te ascunde pe după gard sau pom ca pică șura din bătătură de la așa vibrație pe care volumul uitat la maximum produce prăpădul, nu!

La nu mult timp după ce întâmplarea a făcut să ne cunoaștem, am înțeles că muzica unește oameni, povești de viață și destine i se pot dedica ei, artei care -vorba scenetelor din generală- gâdilă plăcut urechea și pentru că spre deosebire de chiriașa care are alegerea de partea ei, casa mea e plătită cu un contract care mi-a adus odată cu cheile și contractul de proprietate, o responsabilitate care mi-a șters zâmbetul de pe față când știu cât am de muncit pentru a acoperi ce-am dorit al meu să fie locul unde trăiesc! Banca m-a ajutat, mi-a dat împrumutul, destinul mai joacă feste, el parcă nu vrea să știe de grijile și preocupările tale, îți mai dă câte-un episod de umanitate de-asta, similar unei Întâniri de gradul 3, dar casa nu e de tot a mea până n-o achit. S-o dau intre timp, să caut alta și îmi iasă un profit mic, dacă scap de muzică de-asta puternică, parcă-parcă mă gândeam așa să procedez, dar uite că nici pașii nu ți-i știi dinainte și-s împăcat că acum la o adică am și eu cu ce, că de avut cu cine aveam, să mă duelez de la butoane în alegeri muzicale date mai tare noaptea ca să asist la insomniile sau episoadele de suferință prin care alt seamăn trece.
Fata e între timp fericită, calmă, iubește la loc, mă rog, atunci nu mai avea pe cine, acum da, i se răspunde la fel cu aceeași măsură și intensitate, de aceea n-a prea fost necesar să ne întrecem în a cui se aude mai tare, boxa mea sau a ei și asta e cel mai bine, chiar dacă, veți râde poate sigur, un aspect al deciziei mele de a cumpăra sistemul audio S2000Pro de la Edifier a fost și să am eu cu ce, că de avut cu cine să mă lupt pentru liniștea odihnei nocturne aveam aproape zilnic atunci!


Și când am mers atunci în magazin să cumpăr, am trecut cu vederea faptul că eu știam ce vreau, așa că faptul că nu am primit o consiliere prea cine știe cum am tolerat-o pe principiul are și omul poate doar câteva zile, trebuie să mănânce și el o pâine, treci peste faptul că crezi că știe sau nu prea bine cum să-și facă treaba, cert era că nu putea ca la carte. Și deși era la modă o reclamă cu Tu știi cine-s eu, sunt cetățean european și am drepturi de a fi tratat așa cum trebuie, am tolerat neștiința omului, pentru că pe de o parte numai cine nu muncește nu greșește făcând ceva, iar pe de altă parte eu aveam în cap bine imprimată imaginea a ce vreau să am acasă, Edifier cu putere pusă lângă știință și cercetare, lux lângă tradiție și natural (în parte carcasa boxelor păstrează lemnul), sonoritate și fidelitate a redării lângă The Corrs, Yiruma, Vangelis, Metallica, Beatles, sau orice alegere muzicală! în toate elementele care fac din micul monstruleț care poate darâma șura, sau lasa casa fără ferestre există măsură și nuanță, alegere și tact, inginerie și echilibru, modern și incitant. 

Articolul participă la Superblog 2017.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Cafea si-o pilda vitala

- Ce nume ai da tu nesimtirii, vreau sa stiu si parerea ta, da? - Neobrazare... eu stiu, poate ca i s-ar mai putea adauga si alte sinon...