joi, 30 noiembrie 2017

Iubeste-o mereu. Hot mama e-a ta


- Ba, tu ai vazut Codul lui da Vinci?
- Eu, da, tu?
- Din moment ce te-am intrebat primul, se prezuma ca da, eu am facut-o mai intai, nu?
- Nici in situatia de fata, nici altfel, prezumtia ta nu are validare. S-o luam cu inceputul: primo, nu poti intreba pe cineva daca a facut o actiune sau alta, fara ca tu cel care intrebi, sa nu o fi facut, ba da, uite daca tu ma-ntrebai, frate, ia zi ai cunoscut iubirea inainte sa te-ncalte armata, eu puteam sa-ti spun ca da, fie ca asta era sau nu adevarat, fie ca, indiferent de ce-ti raspundeam eu, tu, chiar daca, mai mare ca varsta ca mine, nu ai avut cand si cu cine, din ce stiu eu, sa te preocupe activitatea in speta, caci, printre sportivi, de mic, iar apoi printre carti si studiu, n-aveai cand, la cum te stiu eu ca te pasiona pe tine cartea, corect? A, secundo, nu tot timpul trebuie sa crezi ca doar tu ai dreptate, ca se poate la fel de bine si altul sa aiba aceeasi buna parere despre sine, si-atunci apare conflictul care se rezuma la polemici inainte sa se stie precis ceva, stii ce zic?
- Da, chiar asa e, deci prezumtia mea e invalidata de realitate.
- Ihim, chiar asa...
- Totusi, de ce oare crezi tu ca te intrebam eu ce te-ntrebam?
- Nu stiu, nu cred ca esti tu musai curios de ce am apucat eu sa vad, ori ba, cat daca prin ce-as fi apucat eu sa vad in film, relationat cu o dilema de-ale tale de acum, poate ca as putea, sau si mai corect spus, as fi putut sa te ajut cumva cu o directie inspre care, functie de ce crezi tu la un moment dat, sa iei o decizie, ori ba, nu stiu chiar precis totul, acuma pe bune, oameni suntem, nu?
- Incep cu finalul, da, asa e, oameni suntem si de vreme ce cartezianismul a dominat de pe la mijlocul perioadei medievale, sau pe undeva pe acolo baza gandirii, in cultura si arta crestina a umanitatii in care ne subscriem si noi contemporanii, caci-i suntem continuatori acelorasi principii care se puneau atunci pentru a ne intelege mai bine sensul vietii si toate cate ne-nconjoara de ce se intampla in felul asta si nu altul...
- Si totusi, eu nu cred ca ti-am atins acel punct sensibil cu aflarea raspunsului pe care-l asteptai tu de la mine, este?
- Ai dreptate, frate...
- Well, cum pot sa te ajut, fara ca sa para ca te trag eu de maneca, nu ai, esti doar in tricou, de par nu ca nici pe asta nu-l mai detii, vezi tu, vremea trece si perisabilitatea organica e adevarul cel mai substantial si atunci e ceva cred mai spiritual ce vrei tu s-atingi, right?
- Si, deci la un moment dat, in film, pana la aflarea solutiei care justifica si titlul ecranizarii dupa romanul ce pune in serioasa tematica validitatea adevarurilor propovaduite de crestinism prin institutia ei cea mai puternica de pana acum, Biserica, anume ca femeia, detine prin forma organului reproducator intern, nu doar cu ce, cum si secretul, farmecul metaforei florii care naste fruct, ci ca in logica perpetuarii speciei noastre in timpuri care devin tot mai aspre in virtutea amenintarilor sigurantei zilei de maine atat in ce priveste asigurarea subzistentei (adapost, apa si hrana, asigurate astea prin ocuparea timpului cu activitatea de tip munca, rasplatita prin venit din care necesitatile bine catalogate pe un esichier de trebuinte fara de care viata e incompatibila-n lipsa lor), apoi diversitatea de orice tip (etnic, cultural, lingvistic, tehnic si tehnologic, profesional), apoi tematica prezenta tot mai acut cu fiecare zi ce trece a beligerantei, mutat intre timp conflictul international institutional din planul fizic al duelului terestru, maritim, aerian in campul de lupta deschis, in mediul virtual, telecomunicational, secrete de stat, politici guvernamentale si economice care mentin o situatie de constant sah pentru parteneri abonati la acordare de credite externe, pe care nu le pot esalona in cuantumul negociat si nici la timpul convenit de primele intelegeri de dinaintea contractarii propriu-zise a sumelor in cauza si-atunci despre ce vorbim aici se cheama complexitatea existentei pe care, la naiba de-o mai inteleg...
- Ma gandeam ca tu te legi de ideea cum ca daca ce expune autorul cartii ecranizate vine sa reformeze atitudinea institutiei bisericesti crestine in prag de necesara abordare a posibilului enorias al ei, omul chinuit de soarta, sau de prea multe intrebari carora nu le poate de unul singur raspuns si-atunci o alta abordare a dogmelor vine prin prelatii unsi ai proniei ceresti, in fapt nu al unui duh invocat, cat ai unei empatii sau unei simtiri fata de care noi toti ceilalti am fi poate greu de pus langa unul din acesti iubitori de Dumnezeu care moral si comportamental e fara cusur si devotiunea sa in lume pentru seamanul sau, oricare va fi fost cazul ca acesta  sa fie e fara dubiu totala, atunci, pe fondul supozitiei ca Iisus a fost nu doar o entitate amintita si de Eliade in celebrul sau Tratat de istorie a religiilor, ca alte simboluri ale celorlalte mari religii monoteiste ale lumii, profetul Mahomed pentru Islam, sau Gauthama Siddharta, alias Buddha pentru lumea budismului mondial, extinsa din India si Indo-China, pana in Indonezia, Filipine, platoul tibetan, chiar China, Coreea, Japonia, pana in toate colturile lumii unde adepti ai invatamintelor calugarilor portocalii, ci chiar om, la fel ca noi toti ceilalti si deci nu doar om, atunci e firesc ca el sa fi avut si el acces la iubire, in toate formele ei. Nu doar la cea spirituala,  cat mai ales, cea imediata, de oameni, de semeni, ce mai incoace si-ncolo, pe aceasta supozitie mergand in acord cu Dan Brown, fata lui si a martirei feminitatii, alta decat cea preamarita de catolicism, Fecioara Maria, Maria dar Magdalena, femeia, hoata si prostituata vremurilor in care Iisus, ca Fiu al lui Dumnezeu e crucificat pentru iertarea pacatelor umanitatii, purtatoarea de sang real, sau Sara, personajul cartii si al filmului a existat cu adevarat pe filiera liniei genealogice.
- Mi se pare bine argumentat punctul tau de vedere, in pofida unei constructii frazice destul de obositoare, te stiu prea bine, asa ca mi-esti invatat pe dinafara...
- Nici n-aveam cum sintetiza prea mult, ceva atat de sensibil ca ceva care e intim, dincolo de trupul pe care-l infatisam aparentei celorlalti, caci doar ea vine inaintea ochilor altora, nu noi cei pe dinauntru, nimeni nu poate avea, in lipsa noastra acces la fiinta noastra cea mai de dedesubt.
- Iar te ascunzi de ceva, parc-ai fi speriat de ceva, mic pe undeva prin casa subrezita de vreme si intemperii a bunicilor, pe undeva pe la bunici, intr-o epoca in care siguranta de orice tip era mai precara, s-atunci s-ar fi justificat atitudinea ta de acum la varsta pe care o aveai mai atunci, sa te bagi ca strutul cu capu-n nisip crezand ca daca nu ti se vede ochiul, sau capul, nici altceva din tot ce te compune si vizibil altora, nu ramana afara si disponibil campului lor vizual!
- Nu ma-ntreba de ce, doar ca vreau sa spun, ca incerc sa scriu ceva ce se doreste a fi altceva si uite unde-am ajuns noi, la ce dileme existentiale, iar nu e doar vorba despre introdus in discutie ceva dintr-o clasa de obiecte sau actiuni care intra, sau poate intra in alcatuirea si/sau definirea unei alte clase ceva mai maricele...
- Ma-ntrebasesi la un moment dat despre faptul de a fi iubit inainte sa devin soldat, clar?
- Da, am zis si asta, era la un moment dat un punct de reper pentru ce-aveam de gand atunci sa adaug ulterior, apoi argumentatia mi s-a mai complicat putin... 
- Stai ca reconstituim pas-cu-pas si poate ca vointa ti-o fi cumva recuperata pe calea care sa te duca unde initiasesi sapaturile cand ai inceput sa ma intrebi ba una,  ba alta...
- Ok, daca nu te plictiseste subiectul, dam inainte!
- N-are de ce, mi se pare chiar foarte interesant, mie cel putin.
- Asa e si pentru mine. Acum, metafora iubirii, intr-un roman la fel de poli-structurat pe sertare de domenii care ascund privirii cititorului neinitiat prea bine, adevarurile pe care le transmite sub aparenta unor cuvinte care la suprafata graiesc altceva, Numele trandafirului al lui Umberto Eco se transparentizeaza si-n naratiunea unde actiunile curente ale romanului se petrec in curtea unei manastiri de calugari catolici, pana cand fratii se imputineaza pe zi ce trece, pentru ca au acces la unele adevaruri. In fapt, asa cum se dovedeste in finalul cartii ca adevarul naratiunii se arata cititorului, asa cum un trandafir privit nu foarte indeaproape reuseste s-ascunda farmecul petalelor sale, sau nu doar cromatic, cat mai degraba olfactiv si mai ales simbolic sa fie asociat el trandafirul cu iubirea si cu institutia matrimoniului, adica pasul pe care doi adulti, de gen opus il fac la un moment dat in viata pentru a-si fi aproape la bine si la greu, iubirea, intocmai ca un Dante care incheia magnifica sa opera Divina comedie Iubirea misca sori si stele, e secretul, farmecul si scopul unei existente, modalitate prin care nu doar ca devenim cea mai buna posibilitate a prelucrarii noastre ca indivizi, ci o si impartim cu perechea langa care am ales sa ne continuam viata. 
- Daca intuiesc eu bine, asa cum prin dispunerea petalelor, trandafirul isi apara accesul oricui la inflorescenta pe care alte flori si-o afiseaza cu staminele, filamentul si antera prea la vedere, de parc-ar fi la show-uri tv tarzii, unde lumea-si mai arata tatuajul pe care tricoul, bluza, sau pantalonii-l acopera, tu vrei sa spui ca scriitorul italian vrea sa spuna lucrurilor pe nume referitor la religia crestina, catolicism in cazul de fata, ca dincolo de orgoliile si mandria, dusmania pe care prelatii bisericii, apoi conducatorii lor din istoria veche a bisericii si-au tot purtat-o, ucigand prin institutia legitimata abuziv, Inchizitia sa ucida sufletele care nu au pastrat, macar de suprafata o supunere totala fata de institutia colectoare de bani pentru putere pamanteasca sub auspiciile unei argumentari c-ar fi unsa de mirul ceresc, omul, trup si suflet ingemanat e partial in grija propriei libertati de alegere, partial in voia soartei, a hazardului, a nimerelii, a accidentalului, nu doar a unei convingeri precise ca lucrurile vor sta in felul in care ruga proprie ca ele sa stea asa si nu altfel se poate adeveri.
- Clar. Si ca pana sa poti fi apt dinauntru, convins suta-n mie, adica mai mult decat poate mintea analitica a oricui calcula, convins si sa izvorasca fara tagada gestul pentru empatie, simtire si ajutor, intelegere asupra celuilalt de langa tine, atunci omenirea va fi o mare de umanoizi, sau de indivizi cu titlul de om, pe care arhivarii de altadata, azi administratorii de siteuri, firme, jurnalistii care poarta cuvintele de pe pagini si hartii fizice pe cele virtuale, pe sticle si monitoare pentru a crea iluzia unei formari de opinii, cand in fapt suntem cu totii liberi sa ne formam prin accesul la informatii de orice tip propriile crezuri, pe care ascunsele intentii rele dupa uneltele corupatoare, cumpara pe oricine-si vinde sufletul, sinonim cu simtamantul neafectat de vreo influenta...
- M-ai cam pierdut acum, pe bune...
- De ce, tu nu esti ca toti, uite Don't speak, vezi No doubt, nu simti mesajul transmis, anume ca iubirea transfigureaza, metamorfozeaza, te face sa simti, sa speri, sa vrei, sa poti, sa multe!

- Ma, tu vrei sa te-nsori si nu stii cum sa-mi spui mai direct si ma duci prin literaturi si trandafiri cu spini si crime, prin iadul si raiul dantesc, prin codul lui da Vinci ca sa-mi zici ca iubesti?
- Hai ca n-am dat-o chiar pe dupa pom si nici pe dupa gard!
- Nu inca, dar cand o dai stii ce te-asteapta, nu?
- Continuarea povestii are ea farmecul sau cu fiecare etapa.
- Da ma, bine si cartita-nvelea ciocolata uite-asa si ala mic si cu nasu' rosu era fra'su ma, da, ihim!
- Ce legatura au reclamele in tot ce ti-am spus eu?
- Pai au, ba, au! O data, ca fara reclama nimeni dintre cei care intreprind ceva si se zbat sa nu fie angajatii altora n-ar fi cunoscuti publicului larg, care poate ca are nevoie de un produs, ori serviciu pe care omul intreprinzator il face cumva. Si doi, nu reclama era cheia aici, ci faptul ca iubirea transforma oameni, suflete, dar si corpuri, da?
- Da, e, iar cu femeile, spre deosebire de biciclete pe care intai le umfli si apoi le-ncaleci, se intampla inevitabilul fix la fel, doar ca intr-o rasturnata consecutie de fenomene, le iubesti mai intai, apoi se mai umfla!
- De parc-ai sti tu mai bine... ce sa zic, vorbeste ciob de oala...

- Care oala, Johny, ca am in cap doar taste, monitoare, retele de calculatoare, baze de date, configuratii, sisteme de programare, vorbesc cifrat, mananc pe vouchere, am asigurari profesionale, mentale, de sanatate private, sunt rezident in strainatate, strain la mine acasa in tara, platitor de taxe si aici si acolo, chirias peste tot, n-am gasit inca un punct unde s-aterizez la fix, stii ce zic, n-am facut cheag inca, asa cum ai facut tu...
- Mai zi cu ce-ncepusesi sa zici, pana cand ai alunecat ca saritorii cu schiurile pe pista de elan...
- Auzi si tu cum vorbeste, pista e elan, numai la aia te gandesti, sa sari, sate duci...
- Am zis pista, adica partie, cale, drum, cale de acces...
- Pai si eu ce-am zis, cine zice ala e, doar nu te gandeai la ce cred si eu si tu ca ne-am gandit amandoi, nu?
- Glumesti ca-n generala, baiete...
- Nu, acum pe bune, iubirea da nastere, femeia capata ceva proportii, largirea familiei o cara ea, tu-i esti devotat, hainele nu. Alea pe care le are, oglinda-i devine mai ceva ca-n Alba ca neagra, sau cum era aia, ca zapada, eh, nici timpurile si anotimpurile nu mai sunt ce-au fost odata, rivala de sange, sau pana la sange, de moarte, ideea e ca nu se suporta sau impaca una cu alta, mai ales femeia cu ce vede reflectat de geamul oglinzii si-atunci ce faci, ca tu pici la mijloc. Ea-i lehuza, sau ca moarta, asa cum descrie poetic Sapho, o poeta ce descrie in antichitatea elenistica iubirea trupeasca de tipul lesbianismului, atractia trupeasca intre femei, cand  dorinta trupeasca a uneia pentru formele celeilalte devine contagioasa, hop apare dorinta carnala, dar tu sa-nteleg ca iubesti mai profund decat Jos textila, da, tu intri direct la corazon, pui papion la gat, declaratii de iubire, petale de trandafiri de la usa de la intrare pana la patul conjugal, de-astea, nu?
- Prea bine, sunt siteuri cu haine pentru haine pentru mame, femei care alapteaza, la fel cum paleta asta le include si pe cele care nu au apucat inca s-o faca, pentru ca n-au nascut, dar sunt gravide si-asteapta momentul cand o vor face.
- Cate nu primesc si eu, emailuri, spamuri cu tot felul de, medicatii, de lungit, crescut, imbunatatit, dotare, performante, imbracari, incaltari, dar parca totusi din gama asta haine pentru gravide sau haine pentru mame care alapteaza inca nu, e un timp totusi, pentru toate, cred...

- Hot mama e unul dintre ele, iar daca femeia iubita nu e hot mama in ochii celui care a facut-o sa arate cand se priveste nerecunoscandu-se in oglinda doar ca efect al iubirii, apoi ironia vietii, efectele actiunilor noastre poate c-ar trebui sa mai deschidem alta sesiune de comunicare speciala intre noi, dar pe alta data cand ne revedem, la Pasti, poate cand revii in tara, ce zici?
- Poate ca da, desi daca stau bine sa ma gandesc, la cat de bine-o duc si-afara si aici cand vin de-s cam peste tot strain, nu-mi gasesc locul, cine stie, poate c-oi veni, poate nu, nu stiu...
- Iubeste si tu si vii oriunde apoi, ca inima cheama, stii era si-o melodie mai demult, As xx, o canta...

- Bai pana sa iubesc eu, la mine sexul slab e baza, tu mai ai vorbele, te combini mai usor, eu zici ca-s foca pe gheata de la pol, nici cucu nu s-apropie de mine...
- Al cui cuc nici nu mai intreb, voi sa fiti sanatosi, cum ti-o fi norocul!
- Ba, ce-ai, te-ai prostit la capatana? I'm straight, dar nu iubit, pe moment de cineva, de cautat n-am cand, nu stiu unde, nu stiu cum se prea face, de-aia si mai mult dau sfaturi altora, cand in fapt ar trebui s-o recunosc ferm ca ma bucur pentru ei ca si-au gasit trasa corecta a vietii lor cand au gasit-o si sa le doresc casa de piatra la momentul care e atunci, sa dansez cu mireasa la nunta lor, iar pe cea pe care florile miresei o vor alege ca titulara pentru reinnoirea nuntii cu proxima ocazie eu sa pun bine ochii, ca cine stie, om sta lipiti unul de altul sa mai insiram margaritare cand dupa partide de-amor vom sti cel mai bine cine-i sexul slab si cine ceva mai tare, sau daca, in sfarsit n-am mai calcat iar pe bec, nici gardu' n-am sarit, ci-am rupt pisica neagra, alba, nu conteaza de care, in parti inegale ca sa anuleze The day that never comes, stii ce zic?

- Ma doare capul, am obosit, merg sa adorm, ma retrag, mi-a parut bine!
- Bine, frate, saluta hot mama ta, felicit-o si de la mine, am sa te-anunt de e cazul sa te gandesti sa-mi faci acelasi tip de urare pentru izbanda mea ceva mai incolo. Pana atunci la anul scriu si eu la Super Blog. Daca asta a fost editia de iarna 2017, unde si ce-am povestit noi merge ca ultima proba a concursului, curios sa vad sunt deja ce-o fi-n primavara!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

In cautarea linistii interioare

Auzisem despre o fetita care intre timp a crescut si doar problema pierderii bebelusului de care avea grija fusese aceea care-i manca sufle...