miercuri, 29 noiembrie 2017

Jungla urbana sau aia pe bune, ce alegi?

Jumanji: Aventuri in jungla je mange, mi-am pus dintii aia de vampir in buzunar si de cum m-am trezit dimineata in jungla, printre fiarele cu colti mai mari ca ai mei, mi-am zis, da' ce ma eu-s mai mic si ce, las sa ma faca ei cina pe mine? Iar pentru ca n-am luat deloc varianta asta-n calcul, am zis, stati voi fratilor, ca de cum maraiti, cum va-ncalec!


Da' ce facem aici, doar nu participam la Superblog 2017 si ne aratam unghiile ascutite si dintii fiorosi, ori zambetul, functie de context, de fiecare data cand jurizarile zic ceva care nu se pupa cu enuntul initial si nici cu criteriile de evaluare a textelor, aici e pe viata si pe moarte, ori eu ori ele! Suprematia, sau cine-apuca sa se trezeasca dimineata si sa faca pentru ceilalti cafeaua, nu mai stam la discutii, cine nu bea, n-are decat, bem mai mult, ne urca tensiunea si cu atat mai bine, ne e foame,  animale-s cat cuprinde, n-oi fugi acum dupa maimute prin copaci, sau sa stau sa-mi prind cuie-n palme sa nu-mi scape alunecosul sarpe de v-o vrea unul sa ma-ncolaceasca pe dupa gat, ca-i place carotida mea cum pulseaza cand locul inedit unde-am aterizat imi da doza suplimentara de adrenalina de la bun inceput ca sa vad totul prin culorile si ochii celui mai infometat dintre toti respiratorii junglei. Nu, nici cartite n-am vazut sa fie pe-acolo, ca nu e pentru toti jungla, ea e scena unde doar the best of the best respira aerul plin de sange al celui care n-a tinut post aseara. El, deliciul proteic de la cina de aseara mai lasa bucatariei din jungla usa deschisa si  ferestrele trantite de perete ca sa stie toti ca omu' nu-i vegetarian si cine nu pricepe si treze prea aproape de pragul usii lui, cine stie, s-ar putea sa nu mai poata si alta data face acelasi lucru, pentru ca omul face si supa din sangele lui! Mi-am propus sa nu stau prea mult in jungla asta cam insuficient de mare pentru toti, caci desi are un areal impresionant, cand tot simti miros de rival la viata care nu tine mai deloc post, parca-ti trece asa un fior pe sub toate hainele pe sub care apucand sa ajungi aici, nu ti le dai jos, ca de, si ele, fiarele au chimia lor, aici nu e nimeni care sa descarce si sa aprovizioneze rafturi cu deodorante si ce sa vezi, mai bine apari tu cu sucul propriu, ca ineditul in lumea lor te avantajeaza. 
Credeti-ma, niciunul n-a fost curios sa vada de ce-mi acopar eu pielea sau cum arat eu fara haine. Nu stiu ele ce-s alea fermoar, nasturi, capse, guler, cel mai mult mi-a ras asa in fata, cu narile duhnind a dezgust, o mandrie de sine care-mi semnala, Johny vezi ca nu ma intereseaza moaca ta, treci pe stanga, ca la englezi, ca aia beau si nu mai stiu care-i dreapta cale, de faptul ca purtam sapca, a-nceput ditamai ursul, nu, nu ca aia bruni de ies la plimbare la noi in Brasov prin Racadau si Noua, ci altul, mai nemancat, fara fragi si mure, am zis la o adica de vrea-l ajut eu c-o rima si-i pun ceva pe masa, mi-a facut cu ochiul si-a zis, daca ai probleme dai un bip si te sun eu inapoi! Nu i-am zis Baloo, ca nu era ca-n Cartea junglei, nici romanul, nici ecranizarea in format serial animat, ci GranTe, de la Tata mare, cand i-am explicat asta m-a strans la piept si-ntr-o mormaiala de-aia de-ale sale, timp in care mai ca-mi ieseau dintii aia de vampir de pe scheletul celorlalti inca fixati bine in cavitatea bucala ce numara 32 de bucati cu care puteam sa-i mestec pe oricare mi-ar fi-ncalcat propria geamandura, activam codul rosu si sa veniti sa ma vedeti, cum lucrez in spatii verzi, da, ca e plin de ierburi inalte, liante, arbori si crengi inalte foarte bine-nverzite, musteste jungla de seva si de viata, pana cand vine luna-n locul soarelui si fiecare-si are casa lui, mai putin eu. Eu-s mai romantic, ce sa va zic, imi usuc sosetele o data la 2 zile, ca nu asud prea mult, nu e prea cald aici, ca soarele e bine filtrat de inaltimea si densitatea arborilor plini de frunze, asa ca la umbra, temperatura care e suportabila pentru toti cei care populam biocenoza, biotop, ce-o mai fi acolo ca nu mai stiu definitia pe dinafara, ideea e ca e misto rau, mai ceva ca la answear pe aici printre fratii mei situati de Darwin pe o treapta a evolutiei biologice sub cea a noastra, oamenii care din punctul oricui de vedere constituim cea mai mare anomalie fizica, chimica si de ce natura mai vreti voi. Anume, pe scara evolutiei formelor vii, de la uni-, la pluricelulare, de la nevertebrate, la vertebrate, de la insecte, amfibieni, reptile, pasari, mamifere de toate neamurile si caracteristicile, functie de care unele mai inoata, altele nu, unele papa doar salata si oua, altele doar carnea altor surate si tot asa noi, suntem extraterestrii animalelor! Cum asta si chiar de ce, pai ia ganditi-va voi bine: cum sa fii biped, cand baza e mai buna pe 3-4 puncte de reper, picioare sa le zicem nu? Instinctul de conservare, apararea de pericole si in eventualitatea duelului pentru supravietuire (vanatoare sau defensiva altei vanatori care te vizeaza) sansele de reusita cresc pe masura unei robusteti cu care te nasti si cu care lucrezi zilnic inca de la a-ti distribui greutatea proprie in deplasare pe toate membrele. Apoi, anomalia aia mare e cum naiba sa reziste la chiar toti inima sa tot pulseze sangele sa irige toate punctele inegal distribuite la distante varii de sursa de acumulare a pompei in sine. Precum girafele, noi, oamenii stam si mai rau, inima e suprasolicitata prin pozitia bipeda, creieru-i pus in orice moment sa gandeasca, toti zic asta, realitatea e ca unii-si mai iau vacanta, nu toti dorm acasa si se trezesc in jungla, vorba aia cu visul, mai lasa visatul si culca-te, sau dupa caz adormi sa te odihnesti, ca esti obosit, nu mai ajunge-n toate posturile si locurile posibile si imposibile de pe glob si din univers!

Is de-o saptamana aici, chiar pe bune, desi as fi putut acelasi lucru cu jungla sa-l declar, de la inceputul concursului, probe noi, multe, jurizari mai ceva ca neprevazutul de aici cand nu stii ce apuci sa faci, sa dai drumul la ceva ce ai in rezervor cu tine pentru c-ar fi timpul, sau cand teama te-a surprins si pana sa te-nfurii alegi sa te mai eliberezi de niste piedici ca sa-ti poti arata coltii si de ce anume poti fi in stare cand cineva te aduce-n punctul in care nu mai poti dormi la noapte ca te lipesti si mai esti si ud, atunci pentru ca nu voiai sa faci musai baie acolo, ci-n cada proprie, cu jacuzzi si muzica chill-out, acum stai si straja sa usuci hainele, n-ai nici ce pune pe tine, iti lasi mintea dusa nu foarte departe, ca te mananca de tot dintr-o inghititura, sau doua-trei tavaleli careva care vede ca esti intr-o precara conditie de suspensie si-ti simte mintea departe de trupul ce parca-i frunza-n vant. Dar si frigul pe care astfel il tii la distanta de tine sa nu atace si sa te ia prin surprindere,  concentrandu-te si ducandu-ti mintea inafara cutiei craniene cumva e o povara si totodata piatra ta de incercare, pragul peste care trecand devii ca-n melodiad e triumf a celor de la Savage garden The animal song, un rege la ei acasa, ca nu te-a mancat nimeni, nici tu n-ai atacat, doar te-a speriat unul de si-acum stai s-astepti rufele pe craca unui arbore sa se zvante sa le poti lua iar pe tine sa fii iar intangibil, neatractiv pentru cei care-si poarta doar blanurile si pieile la inantare tantosa printre liane si tot felul de aparente, ca si ierburile, inalte si mai scunde, mai verzi, mai galbene, sunt si aici disimulari, nu chiar tot ce ochiul repereaza trebuie musai in fapt sa si fie chiar asa, sunt doar capcane, curse in care altii mai inventivi spera ca si fara prea mult deranj vanatoresc sa manance la cina ceva bun. 
                                     

Nu, nu voi fi eu acela pe care, nicidecum. Eu fumez, or ele fug de fum si de miros ca-n reclama care promoveaza la televizor o pasta de dinti care pastreaza atractiva in vederea pupacitului gura omului ca o floare, aici am o saptamana si-oi fi cel mult o floare carnivora, daca ma iau dupa damful pe care-l iau cu mine de la lacul unde  mai inot ca sa mai treaca timpul, inchizand bine fermuarul gecii unde am telefonul, care aici s-a descarcat ieri, natural, ca nu l-am mai folosit, ca n-am cu cine vorbi pe aici, aici n-ai nevoie de taste sau touch screen ca sa supravietuiesti, sa zbieri sau sa emiti sunete care sa-ti bage-n sperieti rivalii la ziua de maine, dar mai am si bateria externa cu care sper atunci cand voi ajunge-napoi in jungla urbana, nu asta pe bune unde-s inca, voi putea semnala si locul unde sunt si la capatul unei calatorii despre care voi mai acea inca multe de spus, scris o carte dupa care se va fi putand face chiar si film, voi putea sa ma infrupt cu roadele naturii, un bulz, o sarmaluta, ceva, nu vipera cruda, cum a trebuit sa-ndur si sa mestec de zici c-am dormit pe strada cateva nopti si-n lipsa de hrana, am gasit o guma mestecata aruncata pe jos si am ridicat-o si-am folosit-o pentru gimnastica maxilo-faciala de si-acum ma doare stomacul, numai cand ma gandesc! Nepreparata termic, carnea serpeasca, acum nu era sa zic doar de vipera, c-am mai mancat si alti serpi, nu piton, nu boa, ca n-aveam cum iesi din stransoare, clar, n-aveam niciun brici, sisca, cutitas, ca-s de regula pasnic si nu caut pericolele de care sa ma apar cu arme albe, ascutite, ele pot rani, dar uitati-va unde-am ajuns si mi-ar fi prins bine un asa instrument de taiat daca ma prindea vreun de-asta mare, dar cum nu m-a prins, n-am avut nici ce-ncaleca, ca puneam saua si continuam de spus povestea, asa, va mai zic doar ca am ajuns de ieri acasa.
Cu asa alotropii si senzatii unice pe care nu le recomand chiar tuturor, ca nu oricine poate sa fie tare de inger, majoritatea n-are niciun Dumnezeu si-atunci ce sa mai vorbim de ingeri, nu e doar expresie ci un fapt, o incercare ciudata, solicitanta, dar pe care trecand-o cu bine, am s-o trec si in CV, sa vedem acum cine s-o mai pune cu mine. Sper sa nu fuga toti ca dracul de tamaie, infractorii parlamentari, actuali sau fosti reprezentanti ai statului de tribunale, DNA, sau penitenciare, pisicile de pitbulli, ci sa inteleaga toti ca am o imaginatie bogata si forme multiple de expresie, trec, dovada sta aici, am supravietuit junglei si fiarelor de acolo, asa ca oricat de ciudata ar fi societatea cu toanele si cu grevele, situatiile economice, disputele politice care afecteaza prin masurile si deciziile aplicate apoi ca reforme intr-un sector sau altul in viata de zi cu zi, atat va zic aici: Hasta la vista, omenire! Ma-ntorc bucuros printre oameni, sacali de ocazie, fluturi ce polenizeaza flori cu serele, sau serpi de noapte, bufnite tacute, sau lebede maiestuoase ce-noata regal pe sub podurile deja-nghetate de temperaturile lasate sa cada-nainte de sarbatoarea tarii!

Va invit la cinema, de azi intr-o luna, adica fix pe 29 decembrie 2017, cand pe marile ecrane din Romania va rula pentru prima data Jumanji: Aventura in jungla, un thriller complex, plin de umor, suspans, aventuri cat cuprinde si Dwayne Johnson in distributie care asigura box-office oricarui trailer. Convingeti-va si singuri!
                                     
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Pentru ca ne pasa, #rezist!

Acasa , Brasov , Hotel Royal Boutique Poiana Brasov , mai e putin si se face luna de cand, Gala #Superblog 2017 se intampla. Cadru apar...