vineri, 30 noiembrie 2018

Sa fiti cuminti sa vina Mosul, nu Paianjenu', da?

De-ar fi sa am puteri asa peste noapte adunate nu stiu care cum, as indrepta multe lucruri. As citi mintile oamenilor si le-as arata cum prin puterea gandului bun poti reseta windows-ul interior setat pe trimis virusi si din priviri as sterge patima sufletului de a face rele altora. As face pe multi dintre cei care au fost de-a lungul vietii pusi in situatii de a se simti gandaci sau paianjen, sa faca uitata acea perioada, iar celor care au stat in spatele acelor momente nefaste pentru ei le-as oferi posibilitatea de a experimenta la randu-le situatiile naspa traite de altii. Adica n-as umbla la axa de rotatie a planetei, dar moralmente as face ca timpul sa fie reiterat, pe principiul ai facut pe cineva sa sufere, foarte bine, ia si tu sa vezi cum e, fix la fel cum ai dorit sau ai scornit tu ceva ca altul/-ii sa sufere. Pentru ca o stare de fapt care ti-e mai mult timp decat meriti favorabila tinde si chiar afecteaza pe altii, care nu vor accepta situatia si ti-o vor deturna fix in cap, ca clatitele facute-n studentie-n camine, ca bataile cu perne din faza primei scolaritati, sau primilor pumni in cap pe care ti i-ai luat cand ai poftit la prima gagica din viata ta, care era acontata de altul care avea gasca cu el si tu n-ai stiut nici asta si nici de unde au putut veni pumnii ca vagoanele de marfar, de-ti ia mult timp pana apuci sa crezi c-ai numarat bine, cand de fapt ai o abatere de unul-doua in plus sau minus, ca locomotia trenului nu e una la care ochiul tau sa poata tine. Pentru ca nu ti s-a vindecat inca rana de la pumni, ai uitat?
La fel ca atunci cand esti acuzat de orice, plagiat, furt si fara probe concrete care sa sprijine atitudinea cu nasul pe sus a defilatorilor acuzatori care merg pe principiul atacului la persoana pentru a te zdruncina si scoate de tatani si a miz pe paguba de imagine care se capitalizeaza la loc, dar necesita timp, or asta cred si spera sa castige ei. Ce sa faca cu el, treaba lor. Tu si altii prinsi in cavalcada de victime colaterale li-l dai. Ce-or face cu el, spala-se si cu el pe cap, daca mai au par sau nu, aia chiar ca nu mai e treaba ta si nici daca folosesc lotiuni care-ti protejeaza pielea de efectele degradarii ei pe fondul unei treceri prin timp si cu sprijinul necontenit al tuturor perturbantelor cum ar fi: global warming, stress, bullying, poluare si cate si mai cate. De si-or face smoothie ca sa poata si ei digera mai bine ce apuca sa adulmece pe fuga, ca la cate rele pun la cale, timp de a pune lucrurile in ordine si la timp nu au cum avea, le doresc sa uite ca nu era hartie la baie de data trecute de cand udasera florile, tot asa pe fuga. Sa se umple si ei pe maini de dragul lor, de asta data, ca sa aiba pe loc de ce se spala, ca de cate au pe cap si nu vor sa stie, chiar nu le pasa. Si costumul musai negru, privirea musai intimidanta, voceaa de-o reverberatie de strica si radare si detectoare militare de inalta performanta, as face ca despre mine sa se vorbeasca mult, dar nu sa se faca film dupa asta, asta n-as accepta. Legenda are in spate o realitate pe care o lauda si o aminteste de fiecare data, dar pe langa renumele si respectul acordat celui despre care se face referire in ea, bazat mai mult pe o temere, filmul e o imaginare, asa ca mintea nu-si da prea mult de lucru atunci cand la o prima vedere ia contact cu informatia din film, o farama de realitate, o poveste pana la urma. Ce e pe undeva imoral e ca filmul in sine nu se produce de catre un autor, ca o legenda care are nevoie de un erou si apoi de unul impresionat de ce poate primul si care-i face PR mare, dar acapareaza o gramada de fonduri pana se face si pe urma bazat pe acelasi principiu democratic, sa recuperam investitia initiala, hai sa vindem ce-am facut, sa iasa bani si din piatra seaca, pamant, iarba verde, vorba poetului, toti-s o apa si-un pamant. Ca aia rai, impotriva carora as incerca sa mai indrept cate ceva-n lumea in care apar si oameni buni si au si ei dreptul la aceleasi sanse de nivel de viata ca unii care mereu sunt desteptii, oricum ar da-o ies pe plus, desi au evitat corectitudinea parcursului in tot ce au facut. Pentru ca s-au tot fofilat si s-au folosit de altii construiti pe acelasi calapod cu ei, adica cei care si-au propus sa faca si sa creada nu evidentul si sa actioneze functie de asta, ci sa turuie si sa prosteasca pe altii mai slabi ca ei, pentru c-au avut un spate asigurat. Un procuror, un senator, un politist corupt, o intreaga polologhie de rau-facatori imbracati in aura hainelor celor pusi sa apere dreptatea cu arma solidaritatii sociale in mana, iar nu minciuna baciului ce-si sperie vecinii anuntandu-i ca vine lupul, daca el nu vine.

N-as face ca Miles Morales, personajul principal din filmul de animatie Omul-Paianjen: In lumea paianjenului, scheme si salturi, ci as accentua aspectul care face de temut multor arahnofobi, mica vietate din genul nevertebrat. Ea, vietatea secreta o substanta pe care cu multa migala si perspicacitate, cel putin asa ni se pare ochilor nostri de bipezi cand ne mai amintim ca avem 4 colturi in camera si pana si la poarta paianjenul se mai scutura cu cate-un sut de neparat, d-apoi curatenia unde mai mult musafirii privesc spre inaltul tavanului, c-acolo pot, gratie undelor de lumina ce penetreaza spectrul ferestrei si scot privirii lor avide de ceva de criticat si apoi de barfit tot pe la colturi, dar de gura de asta data. Ce vreau sa evidentiez e faptul ca micimea asta realizeaza ceva care are o rezistenta a materialului ce nu se mai intalneste cu toate dezvoltarile tehnico-industrialo-marketo-smarto, pricepeti voi? Asa-si anihileaza prada, asa-si omoara timpul, cu rabdare si apoi se-nfrupta.
Asta puteti face si voi, toti, daca sunteti din prima categorie, speriati-va ca daca pun in aplicare ce scriu aici, nu mai ajungeti la premiera din Romania a filmului de aventura, din 28 decembrie anul curent.
Daca sunteti din categoria celor care-si vad de treaba lor si nu sunteti vanitosi, atunci duce-va-ti la filmul fain, de aventura, cu copilul, cu nevasta, ca Intercomfilm vi-l aduce, ca sa-l vedeti, doara de ce sa-l aduca, nu?

Hai, fiti mandri ca sunteti romani, doar asa o zi, cum stiti voi, ca parca adeziunea la o idee nascocita de secolele trecute ale evolutiei spetei umane si pe care v-o infatisati an de an in social media va face mai cu simtire si mai Oameni, cinstiti si onesti, dar cand se iveste ocazia sa va aratati empatia si sprijinul fata de cei nedreptatiti de abuzuri va faceti ca nu vedeti, intoarceti capul, sau si mai rau, dati tot in cel lovit de soarta, ca asa va place sa culegeti falsa impresie a sentimentului de putere pe care v-o dau faptul ca altul plange sau tine ochii-n pamant. Pai nu de asta s-au creat legendele si nu de asta exista eroii, ca sa va faca sa reconsiderati putin nasul purtat prea orizontal? Frizeaza absurdul, sau si mai practic temperaturile scazute si atunci nu va vad bine daca raciti. Nici macar la gala, unde dupa ce pun punct acestui articol, mai inchei inc-o participare pana la final in Superblog, acum in 2018, ajuns la editie de sarbatorit. Salutari tuturor si hai sa ne vedem cu bine-n Poiana la Royal.

joi, 29 noiembrie 2018

Sarbatori fericite si smoothie pe masa!

- Albule, ai pus-o de-o gura mare alimentare, tata!
- Ba, da' ce-ai dat si tu, hai sa ma coase la urgenta, vii si tu, ca doar tu ai dat?
- Ba, eu dreptate am ca mi-a scapat mana si tu cu gura erai pe directia ei si nu am avut nici timp si nici loc sa ti-o evit, asa ca de la amplitudine, fara manusi, dar cu -20 grade pe firmament, e bine ca doar s-a divizat buza, ce-i drept urat, de zici ca esti de la Animal x, vierme nu, soparla, da, hai nu te speria, colo aproape-i spitalul, vorbim cu cine-o fi de garda sa-ti dea si scutire ca nu poti sa te afisezi acum la firma, sef de badigarzi batut de prieten nu prea da bine, stii ce zic?
- Bun, da-o-n colo de treaba, ca doare si ca dracu', mi-a amortit si gura de nu pot articula nici bine, vezi ce le zici la astia, am alunecat pe scari si am avut paharu-n mana ceva, sa para plauzibil, altfel na...
- Altfel ce, ma, ai dat din gura prosteste si te-ai uitat la luna si pac mi-a scapat o directa si-acum uite ce-i pe papucii tai! Erau negri inainte?
- N-au cum fi altfel, zapada e, curat e, nu e noroi, deci...
- Uita-te, curajosule, nu simti cum iti pica pe fluier cand dai pasul, ai sange pe tine de zici ca esti porc sacrificat de Sarbatori. Supa de rosii, suc de ce vrei tu, numai rosu, ca sa nu mai pomenim de sange, bine, ca apoi te iau fiorii si s-o sun pe Ramo, sa vina ea sa te ajute sa te care acasa, vrei sa stie si ea cand vorbesti mult cum ti-o faci sa-si ia concediu sa te creasca, sa-ti faca smoothie? Storcator de fructe-ti trebuie tie acum, dar nu asa cu 10 lei, ci unul bun, durabil si macar cu garantie 10 ani la motor, ca dupa ce ti-or coase la loc gura, buza de sus, ca aia ti-a despartit-o fix acest pumn inchis, il vezi?- nu mai poti sa manci' tu ce vrei, o dai si tu pe ceva devize de autosugestionare, cum sa fim mai buni, sa fie bine ca sa nu fie rau si aplicat aici la faptul ca tu nu o sa poti nici manca si mesteca bine, dar nici sa turui toate prostiile, ca o buza tot o mai ai intreaga, dar nu de la mine, ca trebuie sa mai dorm si eu, nu sa am cosmaruri cu tine, da-te-n vorba lui Cheloo si colegului sau de trupa, ce te-am facut eu, nu te-am facut si-atunci Traieste sanatos si mananca 100% natural vor fi crezurile tale. Liniile de demarcatie intre cine ai fost, ala care vorbea si avea un spate pe unde se ducea tot cu nasu' pe sus si-acum omul care-si invata, sa speram lectia si o da pe sa nu mai facem, ca pac vine napasta si ne desumfla roata in mers la masina si pana ajungem la peco sa mai alimentam si sa-i dam foame de aer in roti, dureaza. In plus e iarna, frig ca dracu', se circula vezi si tu cum, riscant, deszapezire cum se poate, lopeti nu mai sunt nici in bancuri, nu-i zice Dorel sefului ca i s-a rupt coada lopetii si ala-i zice sa se sprijine si el cum poate, in cot, sa se suie-n pom, ca oricum la cat lucreaza are job de domn...
- Nu, hai fii bun si lasa, am dat din moara, i-ai dat de s-a stricat, m-am patat ca accidentatii, asta e, te iert, ce sa fac acum, sa apas alerta, nu am telefonul de pus la urechi sa alertez echipajele, ca nu asa se face. Dar ai dat, fara mila, n-ai gandit, cum oi fi zis eu spurcat ceva, cum vax albina m-a muscat de nu mai am sange-n mine, numai pe pantaloni si ghete.
- Stii ca aveam noi o vorba, apa-n ghete, ditamai seful de firma, acum cu toate alea ude pe el, pad ai, ca trebuie schimbat, daca nu acum, dupa ce te-o coase aia la camera de garda, mai mult ca sigur, ca nu stim cat de bine isi face efectul anestezicul si tu esti pe avarii cu partea de curaj, pantalonii lasati, plini de sange si ce-o mai fi pe dedesubt, ca de vazut nu se vede prea bine ca e noapte, dar se cam simte asa un iz de, nu mai zic la nimeni, bine?
- Da, ma, m-am cacat pe mine, da, n-aveam eu prea mult in burta, ca tot sedinte, hai colo, vezi sa vedem si pe aia cu locatia si pe cine trimitem de azi dupa ce-am semnat contractele, frig ca dracu', apoi ai venit tu cu ideea, hai colo, hai colo, si cand sa ne avem ca fratii ca mereu, mi-a turuit gura ce nu trebuia si uita ca nu doar ca m-am facut, ca m-am si umplut tot de cacat. Ce sa fac, vii cu mine, vorbesti cum stii tu frumos, ca premiant de 10 ce-ai tot fost si spui ca noroc cu tine, c-altfel nici la ei nu ajungeam. S-o dai pe partea aia, sa m-ajute, vorba aia, platesc taxe, om serios, doar postura nu m-ajuta acum si de ceva vreme nu am mai stiut cum e sa fii mic. 
- Vezi acum, prostia mereu se plateste, dur si crunt, ce sa faci?
................................
- Ramo', da, hai la noi, sunt cu omu' to, da, s-a julit un pic, am fost pe faza, l-am adus de la urgente si are de atentie mare nevoie, sa-i fii pe-aproape, e dureros si chiar nu-l ajuta sa-i intorci spatele, nu acum, te rog eu pentru el. Vezi de-un storcator de fructe, legume, carne si ce-o mai fi, pentru ceva supe, supe-creme si/sau smoothiuri, m-am documentat asa putin cat asteptand pacientul sa iasa de la camera de garda, ca na, stii cum e, cu privacy, ala de-abia se tinea pe picioare si timid si na, pantalonii plini de sange...
- Aoleu, suna infiorator, dar ce s-a-ntamplat?
- A cazut rau, fata pe scari, paharu-n mana, a vint cu gura-n el si are buza superioara ca la reptile, e cusut, doare, e frig, se obrinteste, de asta zic, amore, concediu de la job, te muti la el, mama-soacra, inghiti, te faci mica, lasi orgoliul, ca cu ei iti manci zilele, nu cu altii, fii fata desteapta si ajuta omul ca daca asta-si ia bona acum, nu pici tu bine, este?
- Da, ba, ai dreptate, vai multumesc c-ai fost acolo pentru el si l-ai scos din bucluc, ca sa fi fost singur, of, dragul de el, iubi', da-mi-l la telefon.
- Pai n-am cum, ca eu-s in baie, nu stie ca te-am sunat, l-am intins putin in pat asa cum e, e de venit, luat apa calda in lighean si descongestionat situatia, ca i-a dat drumul pe el, toate alea, si la garda acolo se strambau alea, le-am facut semn sa nu ne suparam ca nu e bine, ele una atipise, alta nu era pe-acolo, am rugat sa sune medicul care si-ala cine stie pe unde era prin ditamai spitalul, hai, ia masina si hai, daca nu, vin eu dupa tine, ii zic lui ca ies sa vad de ceva compresa si vin sa te aduc la el. Bine asa?
- Ah, nu te mai deranja, chiar si asa ai facut prea multe, multumit si-ti ramanem indatorati!
- Lasa speakareala, pune mana si uita-te de-un storcator bun si ma gandesc chiar la rece, ca cica merge mai nu stiu ce si cate chestii complicate sa faci cu el, nu doar sa diseci legume si fructe si sa le separi continutul unitar in diviziuni mai multe si mici. Oricum ar fi, de asta are nevoie acum, pentru ca de inghitit poate, dar nu si de mestecat la fel de bine ca doare, e urata rana deschisa si-nchisa de astia cu acul si ata adineauri. Stiu, nu e seara perfecta, dar, faci si tu ce pot, vezi tu, eu am fost pe faza, hai sa fii si tu, ca le am si eu pe ale mele, bine?
- Hai ca sunt acum la masina, dau cheie si vin, Tu poti sa pleci, daca ai treaba si te grabesti, lasa-l putin sa-i lucreze mentalul sa vada cum e parasit, singur, ca apoi sa aprecieze serviciul de a fi langa el, nu e job cu norma si nici altele dupa cate ifose are...
- Voi vi le impartiti, tata, nu ma faceti martorul lor, ca stii ca nu-mi plac, in plus el mi-e cunostinta  buna, tu esti indirect, prin el adica, asa ca nu te baza pe mine, daca nu va-ntelegeti voi, sau asa vrei tu sa nu o faceti prea bine, doar ca sa testezi terenul unde sa te prinzi si de cine, bine? Nu sunt omul si cu cat as sti ca tu-l ranesti pe el si-l chinui, n-as sta prin preajma sa fiu urmatorul in bratele caruia sa faci pe victima, bine? Cel mai bine-ti prinde evenimentul. El e rau, tu comanzi un storcator bun, stai si tu de la job cateva zile acasa, si asa e rece si urat si scapi de raceli, castigi timp in familie si vezi cum e sotie, acasa la mire. Taci chitic, ca-i casa ma-sii si ai grija de fiu-sau, faci ce te duce indemanarea, retetarul si/sau ustensila dupa ce-o ai acasa. Ti-am zis, eu din ce-am analizat problema pe culoarul spitalului, am dat de Hurom, storcator prin presare la rece, calitate, garantie, prestanta, stii tu, caracterizare buna. E sansa ta sa faci un bine relatiei voastre si chestia asta te poate ajuta sa te pui in valoare. NU sunt eu in masura sa-ti spun ce fel de om esti tu langa prietenul meu cu care poate ca te-ai mai si certat, dar lasa asta si vezi doar faptul ca acum el sufera si are nevoie de tine mai mult ca niciodata. Asa ca vezi tu cine te poate ajuta si cat timp il asisti, ajuta-te de masinarie, comanda pe net, vine ea azi-maine si zambeste dulce, suav, nu iesi din gura ma-sii, ca nu cade bine, voi femeile stiti mai bine!

Articolul participa la Superblog 2018.

Poti saruta mireasa!

Viata e Iubire. Iubirea e Daruire si Impartasit: sentimente, pasiuni, focuri, haine dezgolite de pe trup, visuri, atingeri, toropeli, nopti nedormite si umplute in rastimpul lunii pline de pe cer, al ploii care cade pe acoperis si face ca fiecare tigla de pe el o claviatura ce nu ti-e deloc straina instrumentelor aferente si primul care-ti leaga amintirile copilariei de autenticul experimentat atunci tarziu e acordeonul, cel alaturi de care, mare cat un rucsac cu care bunicul pe vremuri cara munitie, merinde si apa si avea geografia exteriorului si orientarea intr-un cap fara prea multa scoala pe diplome, ci pe atentie si invatat cu perspicacitate si tenacitatea omului a carui soarta va depinde vremelnic de aceste deprinderi, pentru ca la 15 ani cand lucra deja de 3 ani cu carte de munca si de alti 10 slugarea ca sa supravietuiasca... De ramanea prin lagarele pe unde-a fost prins, dus si de unde a reusit de doua ori sa scape pentru ca vigilenta lui a biruit atentia uniformelor naziste care l-ar fi vrut si pe el nasturi si sapun dupa ce intra cu restul celorlalti detinuti de-acolo in dusurile unde numai spalat  cu apa nu se facea, ci gazari si apoi realitatea o stim si din doua, hai 3 dintre filmele emblema ale acelor perioade: La vita e bella, Cititorul si Lista lui Schindler, eu n-as mai fi avut cum scrie aceste cuvinte aici. Caci pe fondul consecutiei logice purtata aceasta expunere aici, nu iubea el pe bunica, tata nu aparea si nici el n-o iubea pe mama ca sa vin eu acum la taste sa va spun cum e cu emotia primei intalniri. Nu stii ca e prima intalnire, de aceea, vorbind despre ea la trecut e mai bine. Si mai bine e ca impresia pe care i-o faci ei, luata cu totul, sa atarne balanta inspre consens si premisele initiale sa puna caramida peste caramida, sa toarne apoi buiandrugi si placa si apoi acoperis si gata casa facuta impreuna!
Pe live, adica, fix atunci cand toate acestea se fac la timpul si la viteza pe care orice gest, orice confirmare anticipand ce gandesti sa vrei sa actionezi in urmatorul moment si astepti dup-o validare a ei, fara ca sa pui intrebarea, ci folosind increderea in sine pe post de atu principal cu care controlezi bine situatia si faci ca miscarile trupului tau sa fie nici ascutite, batoase, bruste sau din topor, ca o alunecare de teren, iar privirea sa fie cea care semnalizeaza dorinta si sa accentueze pasiunea din scanteierea lustrei, sau vapaii din semineu cand se uita la tine si din pupila vede masculul dezlantuit cum incheie seara frumos si benefic pentru amandoi. Pentru ca nu e litera de lege ca masculinul sa fie cel care vaneaza, sau foloseste tot felul de tertipuri, pretexte ca sa semnalizeze femeii care-i place, ca a vazut in fiinta ei luminita de la capatul unui culoar in care doar ce si-a aruncat demult un ochi si orbit a fost pana s-o vada pe ea, dar o initiativa, o propunere, o intrebare tot sa stie s-o adreseze nu e tocmai rau, mai ales cand ii da femeii posibilitatea de a se bucura mereu ca ea, cine alta, draga lui, are dreptate. Ea stie raspunsul corect, raspunde, are dreptate, el valideaza, sunt impreuna, merg inainte, se iubesc, se respecta, se sprijina, se mobilizeaza in momente dificile ca vin si astea in actul vietuirii si asta inseamna familie, momente depasite cu bine pentru ca mintea, calmul, iubirea si inspiratia unei munci solidare a dus la asta. Iar aportul impartit da voie la recompensa. Seara, bed of roses, hainele oricare vor fi fiind ele, ca-n Floare albastra eminesciana cad in laturile tocului de usa unde pe covorul rosu de la petalele trandafirilor presarati de el, ea paseste lin si ferm ca o leoaica tanara a lui Nichita spre a i se darui lui pentru ca e firesc sa imparti fericirea la doi si momentele de unitate tin si de cald si de frig si de foame si de somn, umplu existenta de un Bine care nu e doar chimic, trupesc, hormonal ca serotonina, e si culoare, e si cald e si vioi si claritate si curaj si toate la un loc si pentru mult timp in fata. Un fel de dezvoltarea durabila, daca e sa vorbim in termeni socio-politici pentru a aminti de un act al guvernarii resurselor pentru care ca natiune, cum-necum am investit pe cine ne desconsidera acum si legea firii spune ca orice actiune are si urmari, dar si reactiuni. 
Revenind la trairile ce au succedat frumosul care s-a construit pe parcurs prin consens si explorarea paletei de posibilitati pana la validarea propunerilor, trebuie sa recunosc ca, fara falsa modestie, dar cu mult bun simt si autenticitate sinonima cu franchetea, adica acea sinceritate care pe multi ii doare, muscandu-i, chipurile, asa cum zic ei de colo-sau de mai de colo, nu mi-am facut niciun fel de griji in privinta acelor seturi de intrebari care macina curiozitatea vazuta din doua parti simultan. El o vrea pe ea si vai-valeu, se intreaba oare cum arata el, ca n-a apucat sa se autoanalizeze in oglinda inaintea plecarii spre ea, or, ca sa fie prompt si onest cu data convenita pentru intalnire, cu marja de eroare luata, ba de ceasul propriu, care poate avea ca orice alt aparat care masoara ceva, o abatere de la valoarea suprema la care se face referinta, or in cazul de fata, ceasul ei n-avea cum sti el cum merge fata de timpul masurat de aparatul lui, asa ca ce a ales sa imbrace e bun si chiar de e nepotrivit, e curat, iar felul in care porti haina si cum te prezinti omului pe care-l vezi in culori sidefate si mii si mii, de asocierile de muzici faine si mirosuri de mancaruri, desi nicaieri nu e vreun geam deschis la vreo bucatarie a vreunei gospodine, sau a unui restaurant, dar binele creeaza asocieri care se cheama sinestezii si aduce laolalta versuri de piese muzicale placute cu gusturi bine alese in materie de mancare, savoarea licorii de baut mai tarziu, cand povestea e de celebrat si vinul nu se bea, sau se da peste umeri, pe spate, ci se degusta, se simte, se da timp adica papilelor gustative sa-si intre bine in rol si apoi torentilor de bine sa inunde si guri cu buze arzand dupa sarutarea ei, cea care cu starea asta inside, se vede ca stirista cea mai in voga in prime time news. Fara butoane la vedere, sau vreo critica asupra lor intr-o pauza de emisie, dar reperare a lui Huidu, sau de-astea.
Dincolo de atata poveste, pe care v-am adus-o privirii aici, mai e alta care continua de atunci, zi de zi, inseamna in primul rand munca. Nu job, pontat cu semnat de condici, sau dat cu un card de acces printr-un aparat de citit ora la care intri in unitate si cand o parasesti, ci constanta, sprijin, respect, demnitate, solidaritate, care toate hranesc o flamura care arde frumos, dincolo de intemperiile vremii sau vremurilor. Si atunci, fie ca e vorba despre sacou, sau palton, piese pe care tin minte ca le aveam pe mine atunci, desi afara ajunsese sa se resimta prea tare efectele global warming, fie ca e vorba despre rochie eleganta sau pantofi cu stil, ce sa va zic, accesoriile astea nu-mi iau mie ochiul, ci omul care le da valoare. Si nu, nu voi a fi filosoful existentialist care cunoaste adevarul suprem, nu din rationamentul potrivit caruia, noaptea ele oricum nu se folosesc, dar seductie, fascinatie, chemistry, atractie, sau cum s-or mai numi pasii astia dinaintea unei povesti de succes unde doi sunt intr-un cadru familial prinsi in povestea care se intoneaza cu ton respectabil si laudativ. Stiu ca e reciproc valabil si asta e certitudinea care-mi face toate cele care inunda unele zile cu netimp pentru ordine si descurcat ite, sa nu mai fie asa de te-ri-bi-le. Pentru ca EA. Daca n-ati inteles ce si cum, ce sa va fac, tata, asteptati, va veni si randul vostru si va doresc tot la fel de fericiti sa fiti ca sa intelegeti cu fiecare bit ce scriu aici. Simtit. Aici e cheia, caci in actiunea asta stau toate cele cate se decid si se pun apoi actiunile pe roti si luneca la vale. Hai, fiti si iubiti!


Ce are ea, vorba Deliei, dar aici e pe ton afirmativ, iar nu interogatie ca-n melodie, mi-e de-ajuns si-s implinit si asta ma face sa ma simt perfect, ati inteles?  
                                     
Asta e answear-ul meu! Perfect!
Articolul participa la Superblog 2018.

joi, 22 noiembrie 2018

Dam din mana-n mana s-ajutam Binele s-ajunga unde e nevoie


- Ba, nu stiu dac-o fi de la centenar, de la o miscare cu i usor reactionar vizavi de solicitarile tot mai exprese ale bisericii si inalt prea prelatilor ei la guvern pentru fonduri de milioane de euro ca sa mai inalte la catedrala asa-zis a mantuirii neamului, sau altceva, dar clar lucrurile-s asa de te iau la propriu cu fiori, cel putin mie asa mi se-ntampla!
- Pai cum asa, de ce?
- Pai ce se zice in biblie si sfintele scripturi, ca vin tot felul de ipocriti, de rau intentionati care se dau oite in blana de lupi fiorosi si-nfometati si ca minciuna va dainui ceva vreme cam pe-acum, aia e teorie. Uite practica. N-auzi zi de zi de informatii care te stupefiaza la ce lucruri prezinta total dezechilibrat? Unde mai e firescul, normalul, legea firii, nu obisnuinta si neaosismele postdecembriste ale lupisorilor neocomunisti in haine noi si cu democratia pe buze in orice prezentare publica? Masina nu stiu cui din asta cu nasul pe sus omoara o tanara studenta si Tariceanu care trecea la vremea aia cu coloana guvernamentala blocheaza trafic, salvarea nu vine, copila aia moare, lovita fiind de o tuta cu spate politic. Nimeni nu o trage la raspundere. La fel Huidu, accident cu morti, el la a nu stiu cata repetare a aceleiasi prostii comportamentale ca sofer ia dupa ani de procese unde faptul ca era persoana publica cu influenta il scapa cu 7-800.000 euro daune. Mortii nu mai vin inapoi de unde i-ai trimis, ba animalule si noi clamam justitie fara penali si #rezist si sub nasul nostru lucrurile se succed cu o rapiditate fara a putea macar decide stop, ia hai sa cobor eu din autobuzul asta ca nu ma reprezinta nimic din tot ce vad si vreau sa-mi decid singur drumul. Oi apuca-o vad eu pe unde, dar nu mai urc in valtoarea mecanizata a rotilor unui vehicul pervertit si cu un sofer care are legile lui, dar pe cele ale traficului nu le respecta.
- Colectiv, la fel, pe nepregatite pe nepregatite, am inteles-o asta, dar cate nereguli sa gasesti, frate? Tot felul de nimeni de pe drum, patronas de butic neavizat de nimeni, nu tu securitate la nimic, ard aia acolo ca porcii parliti inainte de Craciun...
- Alt vis de-acum. Mai pupam noi porc crescut acasa la noi cand o zbura mustata lu' asta de la senat acum cu el cu tot in dosurile puscariilor pe unde tatal lor prin anii 50 o facea, inainte ca sa fi ajuns prim secretar de partid si apoi dictatorul Romaniei! Fiu-sau vinde 10000 capete porcine si apoi in cateva zile directiva europeana zice apasati butonul cu pesta ca dracu' va ia daca nu ati facut nimic sa eradicati pericolele si ei ce zic, ne convine, vindem noi tot si apoi las' sa plateasca prostii! Pai cum ma, nu orice om de la casa avea si el acolo timp si mancare pe care nu o mai arunca si mai crestea si el pe langa casa o pasare, un porc, o ceva acolo sa-i fie si lui mai bine, sa simta ca-si munceste, castiga mertitat hrana, pentru ca parte din hrana pentru animalele sale, o comuniune om-animal care a existata pe plaiurile astea de cand hau-balalau si trebuie sa continue, c-asa-i sufletul omului, nu poti sa-i distrugi locul de munca si sa-i faci mall sa fure hotii din contracte de inchiriere si toti sa se duca sa bea apa plata cu 25 lei sticla de juma' de litru, c-aia nu e democratie, decat in viziunile rusesti, sau prostesti, ci haituiala, abuz si nu are nimic cu o decizie sociala spre binele oamenilor, ci o manevra parca gandita de Giani din Las Fierbinti.
- Daca Doamne fereste vreun cunoscut, prieten, ruda are vreo problema de sanatate, toti apelam la strainatate si cu sistemul nostru medical ce naiba facem, il finantam cu orice pret ca sa nu se murdareasca altii pe maini in alte sectoare, sau cum? Nu se produce nimic in sectorul asta, se repara vieti, pe cat moral, uman, tehnic aparatura si teoria si experienta profesionala a medicilor si cadrelor adjuncte lor o poate face. Dar nu asa, cum vezi si auzi, sau citesti in presa de nepasare, de abuz, de marlanism cum ca nimeni doctorul cutare percepe mita ca sa se uite la pacient si cand o face, daca se consimte plata, o face de-a moaca, pacientul moare nu mult timp din cauze medicale directe cu interventia facuta in spital de stat la doctorul cutare, in timpul programului de lucru pentru care e platit din banii tuturora. Plus abuzul inlantuit de cersetoria si tupeul aluia si micia noastra ca nu i-am batut, parat in tribunale, la politii si asa mai departe. Asta o problema. A doua: daca se intampla nenorocirea si omul are nevoie pentru scenariul mai sus amintit de sume de bani, pe care nu si le poate permite pentru a ajunge acolo, nu apeleaza la un credit bancar, ca nu stie de mai apuca sa revina la viata si la viata profesionala care sa-i redea un venit din care banca sa-si deduca lunar timp de n ani prin rate imprumutul decontat, apeleaza la prieteni, la umanitate, suna la presa, aia fac teledon, ONG-urile-l cocolosesc cu atentie si cu voluntari care se zbat, stang semnaturi pentru el si bani tot asa, colecteaza si incerc sa imparta omului ce-au putut face pentru el. Problema este: de ce mama dracu' nu exista in cazuri de a dat raul peste tine cu totul, nu asa cu o basica, cu un cos inestetic, devotamentul omului fata de omul suferind sa se poata arata si direct acesta sa poata transfera sume pentru suferind, de oriunde ar fi din lumea asta, ca nu toti sunt Ilie Nastase, sau Tiriac, sau Boris Becker sa-nvarta banii cu lopetile si sa aiba specialisti angajati pe astfel de probleme si sa nu aiba alt job decat acela de a gasi solutii? Cum oare sa-i spui unui om afectat de boala ca tu stat il ajuti deja cu pensie de boala in cuantum mizer de nici poate 100 euro lunar, cand barometrul preturilor indica acelasi indice al litrului de benzina ca-n Occident unde rata medie a castigului salarial depaseste cifrele romanesti de cateva ori pe de-a-ntregul? Ce echitate e acolo, aia au 4-5 guri in plus, ce oare au facut aia sa merite esalonarea asta a lucrurilor spre deosebire de realitatea noastra care arata in felul in care arata? Cum sa-i spui omului, ca daca primeste in contul bancar pe care-l are inregistrat in tara, sare fiscul pe el daca primeste alte fonduri decat cele justificate prin calitatea sa de pacient aflat in pensie de boala si "rasplatit" de stat cu ocara asteptatului la cozi pentru retete, nervi tocati dupa fonduri si plafoane si toane ale halatelor albe imbracate tot de semeni care vin la lucru si cat i-ar costa sa faca in asa fel incat suferinta si starea efectiva a omului bolnav sa incerce s-o repare cum-necum, macar o privire de bun augur, o senitate in glas ferm, un zambet din care sa razbata cinstea, nu goana dupa haituiala pacientilor, ca nu-s soareci, ci oameni care finanteaza un sistem pervertit de toti politicienii care l-au subinscris intereselor lor de partid cand au guvernat si din care omul nu are cum se scoate, ca daca ma intrebi pe mine, ba platesc, nu zic nu, ca n-oi fi Highlander sa-i tai pe toti si sa traiesc numai eu si sa nu am nevoie de doctori si de spitale, dar platesc la privat, pe principiul asigurarilor la masini. Desi pare deplasata comparatia, nu mi se pare, e o morala si o corectitudine, pastrand optica si sirul logicii si neimpiedicandu-ne de ce trateaza entitatile din comparatie, bine? Pai, asiguratorii, daca ai sub 35 ani, permisul nu atesta o prea mare experienta de sofat, mai ales la prima inmatriculare pe numele tau, te toaca de bani, ca sunt si reprezinti riscuri. Pentru ei, pentru tine, pentru toata lumea. Nu ai avut evenimente, sanctiuni in puncte de la politie, fost baiat cuminte in trafic, anul urmator esti deja fidelizat, primesti mai mult pe bani mai putini ca prima data. Astia cu sanatatea, nu, te toaca, iar cand mergi la o simpla vizita medicala, ai nevoie de o invoire medicala la job pentru 1-2 zile c-ai mancat ceva care s-a perisat in pantalonii tai si te-ai stricat la mate, esti slabit si vulnerabil, nu poti actiona, mergi la medic, ba nu merge sistemul, deci nu-ti poate prescrie nimic, nici sfat, nici hartia care-ti apara si pastreaza jobul, ramai cu investitia facuta de tine pe toti banii de la vizita direct la urgente pe care o faceai azi-noapte cand fierbeai, ardeai de 40 cu 5 si erai plin tot ca aia mici de apar ca subiecti si tinta perfecta pentru reclamele la scutece.

- Ciudat rau. Uite si-acum si apropo si de ce ziceai tu cu cazuri medicale finantate prin teledon si strangeri de fonduri in numele cuiva afectat, se inscrie in programul asta Bursa binelui, promovat de BCR care atinge in parte ceva ce ai zis tu. Specificatia e ca daca inima te lasa sa-i umpli omului fondurile cu ceva pentru care suma mai maricica pe care esti dispus sa i-o transferi, platforma asta sa nu te lase sa-ti masori amabilitatea decat pana in 1000 lei. Adica stai stramb si gandeste cum trebuie, ca regele Solomon, ce-a zis ala, taiem copilul pe din doua si fiecare femeie care sustine ca-i e mama va avea partea ei. Justitie aplicata, starneste reactii si bandita care voia doar asa sa aiba si ea copil nu zice nimic, sau ii joaca ochii-n cap de rautate malefica, vezi Doamne, na tu ca ti l-am luat, pe cand mama naturala-i vrea binele copilului si zice, decat asa impartit mort, mai bine sanatos si sa i-l dea regele cui vrea, ca ea e multumita cu statusul copilului Viu si sanatos, nu conteaza cine-l creste, numai sa-l stie bine. De ce? Pai pentru ca este o relatie, o legatura puternica pe care foarfecele din maternitate cand i se taie copilului cordonul ombilical nu o rupe, nu o face uitata, caci ea e mai puternica decat atat, inima ei continua sa bata pentru el oriunde si oricat. 
- Ciudat, nu stiu ce sa zic, totusi e mai bine decat deloc, nu?
- Mda, totusi, gandeste-te ca unii au nevoie de 2-300000euro, dolari, lire sterline sa se trateze, opereze si nu pot conta pe un PR extraordinar si promovare pe ecranele tv nationale lca vin din provincie si nu lucreaza nici in politie, armata, servicii, nici in Sanitas, nu-s nici notari sau judecatori/ avocati, ci simpli oameni peste care raul a dat intr-o ciudata imagine a ciurului lui Eratostene cu numere prime care l-a atins. La fel ca pe Robert Cadar. S-au zbatut prieteni, cunostinte, maratonisti, straini, birocratia l-a facut stea noaptea pe cer si nu iubit acasa zi de zi pe seara, dupa serviciu si coleg de cursa la maratoane si alte drumetii prin frumoasa geografie a tarii.
- Ia mai zi, ce mai stii de ce-ai pomenit mai devreme?
- Platforma de donatii necomisionate, singura de acest fel din tara, exista ca sa dea un mic sens, suras pe buze, imbold visurilor mari ai oamenilor aparent tristi sau timizi, ori poate doar intimidati de sistemul social cu prea putine inlesniri si prea multe chingi si laturi care inhata omul si-i opreste avantul si extuziasmul de-a o apuca singur pe propriul drum. Afacere personala, sau orice altceva e greu sa, dar zice-se ca platforma asta, repet, intitulata Bursa binelui sprijina intentiile bune si planurile de dezvoltare personala, in cadrul unor proiecte ce presupun impactul social si dezvoltarea resurselor de care sa beneficieze comunitatile. Cu alte cuvinte crowfunding pentru mici proiecte artistice-culturale, educationale, sanitare, dezvoltare personala (cursuri si training profesional), plus accesul la o sansa la care pacientii bolnavi spera mami mult fiind prinsi atentiei publicului prin platforma asta decat altfel. Donatiile, forma de raliere a oamenilor la ideea de Da Binele mai departe, simplu, rapid, eficient, ca la banca, asa si trebuie sa fie, pot face diferenta intre timp  si nervi pierduti pe care cand deadline-ul iti va expira curand iti dau o siguranta, o sansa sa mai speri. NU am pomenit de aripi, ca era interpretabil, ca din muribund, treceai direct, in ochii multora care ar fi auzit/citit intre ingeri, ce echivala cu faptul ca ai pierdut lupta cu moartea si fondurile stranse in numele tau ca sa fi incercat sa te repuna pe picioare iti faceau nunta cu sicriu si coroane si-o poamana ok, restul cereau ai tai permisiunea sa se fi investit simbolic in cauzele altor ONG-uri care luptau tot pentru a salva alte vieti cu sufetinte similare.
- M-a rascolit interior...
- Pe mine nu stiu sa descriu ce mi-a facut, nu sunt nici ud pe nicaieri, nici murdarit de ceva, semn ca stau bine cu autocontrolul, dar m-a mai usurat asa, nu mai am parca o povara pe suflet...
- Da, bai, si cu Micha, dr Micha, Mica a noastra, draga lui Magi si a lui Ducu, Radu, Abramburica si Abramburici si cu ea, draga de ea si cu parintii ei, dragii de ei, of Doamne, sa se fi putut face ceva, eram parca mai castigati acum cu o natiune in care ea ar fi existat.


- Te poti inscrie, uite c-am intrat pe site, sa fii voluntar, sa fii activ in program, sa ajuti cica Binele sa-l dai, sau sa-l dam mai departe. Il mai dau si ei, banca, pentru ca zice ca fac o esalonare a primelor 3 proiecte care primesc pe principiul cantitativ, cel mai bine exprimata popularitatea in fonduri stranse pentru cauzele respective si, in limita a 5000 euro dubleaza ea, banca suma respectiva pentru a da o mana de ajutor. La fel si organizatiile mici si mijlocii, ONG-urile, care au si logistica mai buna decat a persoanelor fizice si in cazul in care am discutat, al unui bolnav pentru care prietenii si rudele cer sprijinul civic, oamenii pot fi sensibilizati mai bine, timpul pentru adunarea sumelor de care ar fi nevoie pentru sperata interventie spitaliceasca s-ar aduna mai repede asa.
- Repet, cum am zis deja, mie exemplul din Da mai departe filmul, sau Pay it forward, mi-e de-ajuns sa vad realitatea lumii care a transcens orice timpuri. Tot ala care se zbate si sincer si devotat cauzei sprijinirii binelui e cel care are de suferit, in film copilul ajuta si scoate din greu si e aproape omorat. Morala: ai grija ce si cum, ca se poate intampla orice, nu? Si mai stiu si ca atunci cand ti se cere, e bine sa dai, fara sa intrebi, bine nu oricui, pe strada iti cer toti si se prefac si ca sunt saraci, murdari si infometati si le dai paine si te scuipa si peste cateva ore nu mai incapi de ei pe strada, tu in Dacie, ei in ceva mult mai performant, scump si asa mai departe. 
- Cheia vietii nu e nemurirea, ci calmul si infranarea pe cat posibil a raului pe care din imbold justitiar la cata nedreptate vezi in jur s-o aplici de-ar fi cazul sa zdrobesti ici si colo in jur pe multi.\
- Si totusi, de ti se pune in pericol integritatea, tu ce faci?
- Doar n-o sa astept sa stranga lumea bani pentru mine in numele unui bine care pentru mine s-ar putea sa m-ajunga prea tarziu, nu? Tu ce zici?
- Si eu si daca e ceva, te chem si pe tine sa m-ajuti sa facem din rau voit de altii noua, rau pentru ei si bine pentru noi.

Articolul participa la Superblog 2018.

Suntem alaturi de tine la greu, ca sa-ti fie iarasi bine


Pentru toti aceia care stiu ce-nseamna a munci fara ca cel mai important lucru pe acest pamant sa fie pentru cat anume si asta estimat ca o valoare in bani la cursul de schimb valutar al momentului, pentru toti aceia care edifica, ridica din nimic, proiecteaza, amesteca mortarul si pun caramida pe caramida asa cum se pune, inalta ziduri intre care nu-si prind femeia iubita ca-n mitul etnogenezei limbii romane de azi, ci pasiunea si ocarile pe care le mesteca precum Arghezi care din indemnuri pentru vite a ivit Cuvinte potrivite si astfel edificiul, ce sa mai, casa adica prinde viata din mana zidarului si focul acestuia dinauntru ce-i anima fiecare miscare ce transpune-n fapte dorinta teribila de a-si fi terminat bine treaba, eh bine, pentru toti aceia las palaria, sapca, sau caciula, ca depinde ce s-o nimeri la intemperiile de afara mai potrivit sa port pe capul deposedat de par pe jos, unde-a luat-o si-a trantit-o vantul cand m-a surprins nepregatit, sau acolo unde chiar eu am directionat-o cand Tamas face fault in careu si-apoi iese la vestiar sa nu vada lumea si camerele video de ce e el nervos si suparat ca i s-a uscat gatul... Pentru toti aceia pentru care a avea toate tiglele metalice pe acoperis la casa e o mare problema si numarul lor a tot scazut ba din cauza acelorasi intemperii ale vremii, sau poate alte accidente ale soartei au condus pe cale de consecinta la acest lucru. 
Exista solutii imediate care depind tot de solidaritatea interumana din societate, daca, anume, autoritatile pentru care lucreaza alti oameni, care si-au mai cam pierdut uneori organele de simt pentru empatie, pentru a se pune pe ei insisi in locul celor mai afectati de soarta si care solutii impun de urgenta relocarea afectatilor, sinistrati dupa momentul impricinat de accidentul care-a dat peste om cu forta monstruozitatii distrugerii si gasirea de catre oamenii implicati in serviciile acestea ce deservesc situatiile de urgenta, prefecturi, salvari, pompieri, paramedici, medici de urgenta, oameni cu suflet mare si cunostinte si abilitati speciale de a repune pe noi firmamente viata la loc in om, chiar daca mediul, decizii gresite, sau pur si simplu alte cauze au dus la ruinarea temporara a destinului lor. Si atunci, ca pasarea Phoenix, acestia sa rasara din propria cenusa, sa-si refaca imobilul de locuit si acoperis pe casa pentru a putea pune geana pe geana si capul pe perna seara linisititi inainte de culcarea. Iar atunci furnizorii-s aceia care contactati, fac si pe dracu-n 4, numai sa ajute napastuitii soartei sa aiba si ai o bucata de pita sau o coaja de ceapa inghitita cu sughit si-o cana de apa, ca stomacul nu are vitrina prin care sa privesti ca sa admiri cand iti convine ce-i dai gurii sa mestece si sa contesti si sa desfizi de fiecare data cand dupa cateva zile de la salariu, dupa datorii achitate si fondul clasei la copii la scoala, asta desi invatamantul e obligatoriu si gratuit in Romania. 

Vindem -ieftim e platforma prin care scapi mai simplu si mai usor si la propriu si la figurat de fastaceli, la modul ca te ia cu transpiratii nu de la cat de greu esti pe cantar, sau ce strat de grasime ai sub tegument imprastiat de-a lungul circumvolutiunilor trupului tau tras sau nu prin inel, ci cand stii ca e iarna deja, vine centenarul patriei in care ai facut ochi si cunostinta cu viata, identitatea si restul lumii care mai era de fata la inceputurile tale. Si ei doar asta asteapta, ca un doctor, gata pregatit de pe bancile scolii sa repare vieti cum stie si cum si cu ce poate, ca astea-s fondurile si aparatura pusa la dispozitie de sistemul care este asta si nu altul oricat ne-ar placea sa fie mai ca afara, acolo unde credem doar ca totul este mai bun si mai ceva ca mai mult ca perfectul din gramatica noastra, si stim si-o mirosim de departe cand o auzim spusa, ori ba chiar am experimentat-o chiar noi insine si am simtit-o pe pielea noastra ca nu e chiar asa, ba in unele cazuri e mai ceva, mai slab totul ca la noi, eh bine, ei sunt aici numai sa te ajute cand ti-e abia-ti mai palpaie avariile. Ca o balena esuata pe coastele mai stiu eu cui, din cauza plasticelor adunate de nesimtirea crasa a omenirii, lipsa suficientei ape care sa fi tinut bietul animal in mediul sau natural, plaja e uscata si temperatura neprielnica, te zbati in gandul tau si neuronul alearga de bezmetic prin cutia craniana afectata inca de proximitatea obsedantei drame care ti-a invadat cand nu te-asteptai mai deloc la belele te simti si chiar asa esti, la mana altora. Altor oameni, care lucreaza in niste institutii care au printre alte atributii si intr-ajutorarea semenilor lor in situatii delicate, cand natura sau accidentalul da cu buldozerul peste casa, ori destinul lor. Si casa trebuie refacuta, tot, compleCt cum ar zice-o Statica dintr-un serial de-acum ceva vreme, similar cu tematica neaosa redata-n Las fierbinti, de la A la Z si pus acoperisul din tigla metalica, asa ca te zbati, intrebi in stanga si-n dreapta, la fel fac si prietenii tai, altfel cum sa se vada mai bine sudura care exista intre oameni, daca nu in situatii in care imperios necesar ai nevoie de caldura si empatie, maini intinse, telefoane si cunostinte care sa te scoata din bucluc? Eh si cand toti acesti factori de care depinzi iti fac rost de tot, materiale aferente si pun si firma de profil sa se ocupe de casa ta s-o faca iar la loc pentru tine, cat timp tu ai asigurat un acoperis deasupra capului si-o mancare calda asigurata prin bunavointa oamenilor, e bine, nu e totusi Acasa. Stii asta, apreciezi eforturile de ajutor si multumesti cu varf si indesat cerului si cum a lucrat acesta prin oamenii pe care ti i-a trimis inainte numai sa te ajute si sa te scoata din nevoi. 
                                       
Apoi faci si recenzii video si rasplatesti furnizorul de materiale de constructii de a caror necesitate depindea refacerea casei tale pana sa poti sa ornezi bradul de Craciun la tine acasa. Multumesti pentru tot si pentru toate si confortul interior pe care-l regasesti in tine, stii ca are o singura cauza, anume ca oamenii se ajuta la greu, nu din teama de a se redescoperi altii singuri si ei in fata unui destin potrivnic, ci pentru ca e uneori in firea lucrurilor asa sa se intample, oamenii sa simta si sa vrea din start, fara gandul la recompense ulterioare sa ajute. Asa stii ca lumea are o continuitate sanatoasa, ca nu suntem chiar singuri si dezbarati de comportamentele firesti si simtitoare, ca robotizarea societatii umane are inca leac daca simtul exista si sentimentul de datorie pune lucrurile cap la cap si indeamna la ajutor.
Pentru o lume mai buna din care si tu faci parte din nou! Pentru c-ai apelat la greu pe cine trebuia


Articolul participa la Superblog 2018.

Oglinda-oglinjoara apara-mi fata de frig! Frumoasa si nu numai e oricum!

- Imi bag picioariliiiiii-n el!
- Da cate de-alea ai, ma si cati de i? Si, cel mai important, si tu?
- Eu primu'!
- Mai conteaza ordinea, stii ce zic?
- Nu! Dar nici nu vreau sa aflu asta, ci doar motivul, ca daca e diferit de al meu, atunci avem loc amandoi pe primul loc...
- Eu nu concurez cu nimeni, nu-ntelegi, ce ma stii de azi, de ieri?
- Aici e alta discutie si nu are nicio legatura cu farmecul in genere. Noi cica trebuie sa scriem despre ritualul feminin de ingrijire a tenului, avand ca etalon un produs din prima gama româneasca creata pe baza argilei 100% naturale, provenita din Muntii Padurea Craiului, nu stiu cum vine aia, ca nu-s nici femeie, nu-mi dau nici pe fata cu Aslavital mineralactiv, cunosti sentimentul de discriminare pozitiva?
- Nici nu am auzit de el, cum vine asta discriminare pozitiva? Discriminarea e o chestie rea, arunci ocara asupra cuiva de la bun inceput, sarind peste latura umana a acordarii prezumtiei de inocenta, il vezi pac, dintr-odata paria si el saracu' poate e doar precar imbracat, dar altfel onest si muncitor, harnic si  toate alte calitati adunate intr-un destin care materialiceste a uitat sa dea si pe la el, nu cum le-a suras altora norocul peste noapte cu ajutorul si complicitatea mainilor patate de sange sau hotia a altora, stii ce zic?
- Pai fii atent, ca rationamentul tau nu e departe de o corecta interpretare, dar mai vine completarea alfa, acel atribut care li se da masculilor din lumea animala si care inseamna recunoasterea autoritatii de conducator asupra celor ca el. Cum ar fi aici, discriminare inseamna inlaturarea vinei, dar dupa ce mintea cu care judeci si felul in care privesti omul, desi ai dovada ca nu e un faptas de rele, tot fixul tau initial iti da batai de cap sa n-accepti ca el ar fi cum dovezile o arata. 
- Pai asta inseamna nu ca omul, ci tu ai avea atunci o problema, este?
- Asa este, da!
- Pai, si-atunci care-i spilul?
- Pai, ba, noi la competitia asta Superblog 2018 unde si ce se scrie acum va participa, nu suntem doar domnisoare si doamne sa ne sulemenim pe ici-colo, ca sa ne uitam in oglinzi si sa ne ingrijim ten si fata si pielea mainilor in sezonul rece si altele. Aici e discriminarea pozitiva. Pai, de ce crezi asta?
- Pai o data avem fetele noastre care ne iubesc si ele se dau cu toate alea de le face Farmec, apa micelara, creme antirid antipoluare SPF 10, hidratante, dar noi nefolosindu-le iti dai seama ca ne e mai dificil sa scriem despre ceva care nu ni se intampla direct si luam parte pe ici-colo, mai pe furis, mai admirativ, cand se intampla ritualul in fapt. Dimineata, seara, oglinda-oglinjoara ia uite-aici ce de ingrediente active de ultima generatie: Cobiodefender EMR, complexul Ferulan bogat in acid ferulic, ca eu, ba la job, ba venit de sala, mai ceva ca tractoristii intru direct la dus si pana ies de-acolo sulemenit doar cu lama, aftershave-ul doar ce ma mai ascute la simt si deodorantul pentru prospetime ma mai face sa sper la cate-o noapte de iubire ca-n celebra poveste de sorginte araba a celor 1001 de nopti.
- Bai, dar ce esti ma si tu asa de timid, sau cum sa-i zic, neincrezator in sine, pai ce, valoarea ta de om, faptul ca femeia te iubeste si cand se poate si n-o doare capu' sau prin alta parte ti se ofera in asta sa constea, o stratagema de atras pe ea ca-ntr-o capcana, pai ce esti tu ma, marsav de vanator care-mpusca vulpi, mistreti si ursi? Cealalta parte, da, am inteles-o, dintre participanti, la proba asta enuntata cu profil mai avantajos pentru genul feminin, clar, ele, fetele noastre-s mai avantajate fata de noi, indubitabil, irefutabil cum le zice si Cheloo. Se dau  ele cu ce se dau, toate cate le folosesc, dar e bine, si pentru ele si pentru noi. Sa le stim si sanatoase si frumoase, parca-ti creste si tie inima de bucurie, este?
- Pai, da, hai cioc, ia uite-aici ca am luat cutia produsului c-am zis ca ma si documentez mai bine: Cat cuprinde beneficii: hidratarea, detoxifierea tenului si protejarea sa împotriva efectelor stresului urban, regenerarea celulara naturala toate astea numai cu produsele noii Game Aslavital Mineralactiv de la Farmec Cluj-Napoca, gama de produse disponibila în magazinele de brand Gerovital si Farmec, în magazinul online www.farmec.ro, dar si în hypermarketuri, supermarketuri si magazinele de specialitate din tara. 

- Ah, pai de ce nu zici asa? Femei frumoase sa avem, ca vorba lu' Margineanu, ele ne iubeste mult si noi n-avem nimic impotriva, pai cum si de ce la o adica s-avem, pai pe frig nu trebuie si ele aparate de frig, sa se dea tata cu tot ce trebuie, nu au timp cand sa comande, le comandam noi, c-acum chiar stim si cum si de unde!
- Ti-a trecut ma, aia cu discriminarea pozitiva?
- Ba, cam da, ca articolul e gata, timp sa-l scriu maine chiar nu am, sigur n-ar fi iesit mai bun de-atat, drept pentru care multumesc cerului ca m-a ajutat sa-mi dea ce i-am cerut si-o femeie frumoasa, desteapta, puternica, iubitoare, pe deasupra.
- Adica?
- Lasa, ia nu mai fi tu asa curios si mai pune mana pe-o carte, ca atunci cand cineva contextualizeaza poti deprinde sensul cuvintelor care nu e acelasi de fiecare data. Intelegi, sau stii cum vine asta, ia mai du-te si tu la seral, du-te-n intai la munca, rupe-ti carca, du-te la scoala, gata seralul, da Bac-ul, ia diploma, sa poti sa lucrezi si altceva pe baza diplomei si atunci mai vorbim, ca-n rest esti tare tu de colo, dar back ground-ul nu te ajuta. Hai succes.

Articolul participa la Superblog 2018.

marți, 20 noiembrie 2018

Nunta de poveste

- Recapitulam. Cine esti tu?
- George Ifrim.
- Asa, vezi ca poti? Gata de azi inainte cu Ilie Onofrei. Esti la dispozitia noastra, a agentiei si esti gata la orice apel, oricand va veni el, zi sau noapte, sarbatoare sau nu. Agentii nu au concedii si vacante, ci doar misiuni, inteles?
- Si pentru cand voi dori sa ma insor?
- Atunci e alta mancare de peste, vorbesti, anunti din timp, gasim inlocuitor temporar pentru misiunile tale, revii tu si le preiei si tot asa. Hai, gata cu intrebarile. Nu tu esti in masura sa le adresezi, tu asculti si preiei misiunile, le rezolvi si treci in starea de asteptare pentru altele noi. Atat. Fara intrebari, caci odata ce ai dorit sa lucrezi pentru guvern, stiai in ce te bagi. Hai, acceptare si sa dam ce avem mai bun pentru patrie, da?
- Voi incerca.
- Suna promitator. Curaj, lumea e plina si de rele si noi suntem aici pentru a le imputina. Iar cata vreme avem treaba asta pe cap, bine e sa nu uitam de ce am pornit la drum si am ales acest drum. Adica prieteni ici-colo, dar nu foarte in adevaratul sens al cuvantului, ci, desi suna evaziv si imoral, asta este treaba noastra, nu e din cele mai simple si mai oneste, ci din aripa cealalta, in schimb asteptarile de la noi sunt cele mai coplesitoare din cate pot exista, domnule draga,  oricine poate fi folosit si ca unealta si ca pedeapsa pentru tine. Asa ca, ai grija cand si cu cine, ce si despre ce vorbesti, ca nu e bine sa spui prea multe. Inteles?
- Nu am de ales. Sa dam inainte...
..........................................................
- Ia-ti trusa de scule cu tine, ai acolo tot ce-ti trebuie, de bilete ne-am ocupat noi. Aici te cheama Ion Grecu, pleci in misiune la Moscova. Vei participa la o conferinta internationala pe tema globalizarii, unde suntem si noi reprezentati de doamna prim-ministru. Printre altele, tu ai misiunea ta, de a lichida orice forma de agresiune indreptata impotriva delegatiei noastre dar de e necesar, securitatea inalt demnitarului roman e primordiala, asa ca daca apar probleme, iti ajuti colegii. Va veti recunoaste usor...
Desi nu si-ar fi dorit asta, de vreme ce asa alesese, nu mai avea de ales. Misiunile vin, se distribuie sau se impart, se aloca, nu se refuza, caci te aleg ele. Evenimente vin si pleaca. Lumea e o increngatura de fapte si actiuni, de personaje care transcend personalul si privatul si atunci reprezinta ceva si dincolo de propriile persoane. Au roluri la nivel de stat. Si au nevoie ca sa existe, sa fiinteze, sa ia cele mai bune decizii pentru restul cetatenilor pentru care se sforteaza sa le apere interesele, lucrand zi si noapte ca sa vegheze la apararea drepturilor si libertatilor lor... Bull shit, care lor, ca sunt toti o apa si-un pamant, parca vrajiti, atrasi magnetic de forte oculte de cum se apropie de o misiune de asta sociala de a reprezenta pe altii, pe toti, din functiile ierarhiilor politice de stat, cum aparatul functioneaza doar in sprijinul sinecurilor. Toti lucreaza cateva luni, un mandat-doua si se pun bine pentru 3 vieti ei si tot neamul lor, functii, pensii, salarii, tot. Averi, contracte cu statul, ei pe plus, ce-i sau ce-ar fi fost al nostru nici nu mai e, ca asa cum au fost, prosti, sau prostiti, au semnat lichidarea romanismului, paduri nu mai sunt in picioare, ci mobila pe rafturi in occident, uzine la reciclare, tot pe butuci, petrol adio, redevente pa din insula Sarpelui, Rosia montana cine mai stie, autostrazi vai-valeu de cand s-au tot facut in vorbe, ei promit, mint, fura, nu platesc, nici cu confiscarea sumelor, nici cu libertatea, caci ei fac legile. In tot acest amalgam de ganduri si reprosuri personale pentru a fi ales cariera aceasta din care de bine de rau, bani, faima si ceva suplu ai pentru tine, se punea acum problema daca bugeturile femeii stivuitor acopera si tematica asta, unde liceul din Videle n-ar fi avut cum s-o fi pregatit pentru asa o sarcina. 
Pe urma, ar mai fi fost si nunta lui Sebi, intr-o luna, de-aici inainte si pentru care anuntase sefii, trebuia bifata. Nu avea musai nevoie de asta, dar facea bine, timpul cand se fixase evenimentul, apoi locatia, Poiana Brasov, cine n-ar vrea macar o data in viata sa urce acolo si sa vada perspectiva asupra orasului, asta pe zi, sau sa vada clarul de luna, cu toate stelele si galaxiile pe care indragostitii si le iau ca subiect de discutie noaptea cand el isi da jos sacoul doar sa-i fie ei bine, sa nu stranute, c-apoi cand se intorc sa si doarma, o va cauta dezgolita de haine prin ditamai patul imbietor de-a dreptul in camerele duble ale Royal Hotel Boutique Poiana Brasov, unde lipsa liftului din dotare face casa buna cu pastrarea unei conditii fizice bune si, ce e cel mai important, previne panica in caz de, Doamne fereste, vreun pericol de incendiu,  sistemul centralizat de alarmare ar inchide usile pe veci. La lift. Iar dac-ar fi cineva tocmai atunci acolo, intre etaje, ar fi victima colaterala. Nu vrea nimeni asta sa se intample, asa ca mai bine nu. Tot acolo, tehnologia e mai smart ca multi dintre turistii care-i trec pragul, elctricitatea-i cu senzori, cardul de la usa face si desface, iar patul, patul e ca o mare. Iar noaptea oricat de obosit ai fi, dup-o iubire inainte de adormit, ca un yellow submarine plonjezi alaturi de iubita in apele calme si adanci. Stafful, de un profesionalism si o devotiune dusa dincolo de unele bariere imaginate de fiecare in parte ale empatiei umane, unul dintre cele mai bune etaloane, sau criterii pe care le iei in calcul atunci cand analizezi personalizat interactiunea pe oriunde ajungi sa platesti niste servicii ca sa ai si parte de ele fix asa cum sunt prezentate inainte de le fi comandat, face ca si dotarile unitatii turistice sa creasca in ochii fiecarui client care a tras macar o data acolo in drumul sau, concediu, vacanta, conferinta, detasare profesionala, excursie cu elevii, cantonament cu sportivii, sau orice alta posibila varianta ar fi avut acesta la alegere in momentul cand asta s-a si intamplat in fapt. Iar salon nunti Brasov ofera o panorama aparte asupra intregii zona care imprejmuieste de un verde viu si reimprospator de vitalitate dincolo de perceptia vizuala care place oricarui ochi venit din toate colturile lumii.
 E frumos, e sus, e mixaj arhitectonic, e faima, iar pentru nunta, clar e despre dragoste si multa iubire vorba aici. Asa si-n cazul prietenului sau Sebi care o ia pe Denisa a lui de sotie si petrec dupa standardele traditionale. Nimic nu face exceptie de la datinile cu care si ai ei si ai lui au fost obisnuiti din tata-n fiu si mama-n fiica, religios, apoi Da la primarie, apoi iuhuhu la bal, mai nou ballroom, dj si mai putin echipa de muzicanti amatori sau semi-profesionisti, ma rog, nu de-aia de au albume cu casa de  discuri iesit pe piata si videoclipul mereu redat pe ecran, iar hitul rulat zilnic pe radiouri. Va sta si el la hotel, sus in Poiana, pentru ca va veni direct de la baza, iesit din misiune, va avea 12 ore sa se pregateasca, pana ca lumea sa inceapa sa se adune in salon. Are totul pregatit, rezervarea s-a facut din timp, are si el camera lui, cazare Poiana Brasov scris pe net i-au oferit o economie pretioasa de timp ulterior si Sebi va fi multumit ca omul nostru a reusit sa ajunga printre nuntasi. Acolo unde se va relaxa, convivializand cu restul civililor adunati la petrecut. Pentru ca asa e ea iubirea si mai frumoasa, de impartasit si apoi de celebrat.



Articolul participa la Superblog 2018.

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Forta Romania peste tot in lume!

                                       
Uite-asa statui dup-o noapte de lucru si fata mea harnica incepea ziua c-o poza luata pe furis. 


Ce nu stiam eu e ca ea nu incepuse sa scrie despre Revelion Christian Tour la proba a 19-a din Superblog 2018 desi amandoi stiam ca maine fiind deadline-ul, mai mult ca sigur ca nu e timp sa te si odihnesti bine si sa construiesti un text care sa fie si-n acord cu tine si in parte, macar, cu viziunile juriului care da notele mai apoi. Ce nu stie ea e ca eu spre deosebire de majoritatea zilelor cand ma odihnesc, astazi am si visat. La mine, regula este sa nu. Nu degeaba se zice ca somnul e o defulare a sumei lucrurilor pe care le-ai experimentat peste zi, noapte in cazul meu, ca lucrez doar ture nocturne, si-n care timp ai avut o raportare intr-un fel sau altul fata de ce ai trait si cum-necum ceva in tine s-a ros. Somnul mai lecuieste si imbraca nu doar neuroni, ci si starea ta ulterioara lui intr-o stare de odihna cat-de-cat, ca sa mai poti si mai departe sa. Iar desi eu nu visez de obicei, astazi am facut-o. Presiunea expirarii termenului pana la care pe baza temei enuntate de sponsor in competitia Superblog 2018, unde si ceea ce tastez acum va participa, va trebui si introdus in platforma oficiala de concurs, nu doar postat pe blogul personal si-a pus cumva amprenta pe mine cel care-si incarca bateriile. Rupt nu, dar obosit eram, caci nu era prima noapte din saptamana in care activam si nici zilele, a se intelege turele noscturne, nu sunt surori si niciodata prea soft, ca sa fiu in acord cu limbajul de pe aci. Una peste alta, nu va mai retin mult nespunandu-va despre ce am visat, caci, desi e ceva personal si are doza sa de intimitate si nu e firesc cel putin pentru cum sunt eu construit ca asta sa transpara public, e totusi ceva de comunicat si am sa scriu aici: se facea ca Revelion in Dubai era de-acum realitatea finalului de an. Nu oricum, nu in somn, nu in vis, nu ca night shift plin, e nevoie de personal si deci ciu-ciu concediu de Craciun, sau de Revelion, acum se putea.

Si la mine si la Ioana. Nu stiu cum, visul n-a inceput si cu faza asta incipienta, noi, eu si Ioana eram deja acolo. Adi, bunul meu prieten se pregateste deja acolo si cu un back up ok tine drapelul national sus. Nu doar ca e centenarul tarii acesteia, ci pentru ca el face bine ce face. Se pregateste bine si are foame de reusita. Stiam ca vorbisem in vara cand ne-ntalnisem in tara in concediu ca ar vrea sa putem face impreuna la el acolo Revelionul, ne-am uitat apoi si noi de oferte speciale Revelion, le-am lasat fara o finalitate imediata in sensul ca nu apucasem nici pana acum sa comandam aceste servicii pentru ca stiam ca planurile noastre sunt altele si ca mai intai de toate sectorul de activitate in care sprijinim empatic suferintele altora, altii au nevoie primii de noi, deci nu ne ingaduim prea mult sa ne gandim in ton cu majoritatea celor care cand stiu ca se apropie Sarbatorile iernii sunt mai mult cu gandul doar la ei si la cei dragi doar lor. 
Noi ajutam dragii altora si incercam ca si printr-o vorba buna, suferintele lor sa devina mai usor de dus, or, cine nu e nici medic, nici asistent poate intelege  din propria experienta ca pacient in spital, ca sigur a fost o ocazie din aceasta nefericita in trecut, cand au avut nevoie de ocrotire, atentie si simtire, fler si toate canalizate spre vindecarea a ceea ce-i supara. Sufleteste e greu sa stii ca cineva are mereu nevoie de tine si tu-ti pui palma la spate si zici, frate,  la anu' ne mai vedem, eu plec in concediu, e Revelionul. Nu ai cum. Dar, pentru ca starea aceasta era cumva acceptata, constientizata mai mult decat factic si pentru ca totusi se cerea ca pana maine seara, inainte de a pleca la joburi, amandoi sa putem si avea textele scrise, mentalul meu a avut cu ce se ocupa cu de la sine comanda, straina complet de stiinta mea. Si uite-asa se facea ca zburam inainte de Ajun de Craciun la Dubai, Adi ne primea acolo si ca gazde deosebite anuntate din timp managerilor de club unde activeaza, eram primiti regeste, ce mai! In tara care cunoaste in mijloc desertic, de instabilitate ingenua a sigurantei globale, sa ne amintim ca vehiculatul inamic numarul 1 al planetei dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, Osama bin Laden era originar din Arabia Saudita, apoi americanii s-au pus pe prinderea si exterminarea intr-un final al dictatorului irakian Saddam Hussein, nu foarte departe e si Iranul, o tara care are partea ei de cuvant si de care vesticii nu se prea inghesuie s-o agreeze in summiturile internationale. Nicio problema, clubul e patronat de unul din fiii emirului, familia regala cum s-ar zice, asa ca ce-i mai bun pentru oaspeti de seama ai prietenului lor care-i reprezinta bine de tot in ring: limuzine, hotel de 5*, apartament cu tot ce-si poate imagina cel mai simandicos gand al tau cand esti mai cerebral ca oricand, lux, tehnologie la superlativ, modern e putin spus. Te trezesti acolo ca-n Star Trek si stii doar ca timpul e el singur ultima frontiera. Acolo masa unde vrei, in camera, restaurante la fiecare nivel, ba vestic-european, ba frantuzesc, ba italian, ba rusesc, ba cubanez, ba asiatic, japonez, chinezesc, coreean, vietnamez, in camera daca nu ai chef sa mai ajungi pana la restaurant si sa astepti putin timp de la preluarea comenzii pana-ti vine preparatul la masa. Nu m-a pasionat curiozitatea culinara, stiam din tara de Cus-cus, mancasem de vreo cateva ori in diferite preparate si retete in tara, acolo la mama lui, a preparatului, am comandat o data sau de doua ori, in schimb pentru ca Adi este in forma si gratie indicatiilor recomandate de fizioterapeutii clubului pentru ca antrenamentele sa-i evidentieze forma sportiva buna si ce e cel mai greu, sa ramana in limitele categoriei, ne-am lasat pe mana lui si am pastrat salatele cu specific european ca preferinte. E si cald acolo mereu si nu poti sa mananci chiar cum esti obisnuit acasa. Una e in tara, a nins la noi,  pe frig mananci mai consistent, mai mult chiar uneori, acolo e altceva, e cald, umiditate mare, te deshidratezi si ai probleme daca pastrezi acelasi ton. Nici n-ai cum. E de vazut, de plimbat. Admirat. De cheltuit bani, pentru ca luxul e la el acasa, au malluri cu produse care nu se gasesc peste tot. Au circuit de formula 1, dupa a mea parere, cel mai bine construit din perspectiva sigurantei traficului si a intentiilor vadite de competitivitate. Lat cat trebuie sa poate oferi pilotilor cu zvac si poate masina mai buna, posibilitatea fizica, adica teren suficient pentru manevra care nu e chiar simpla cand caii putere zburda parca afara din monopostul care ruleaza cu medii de 270-300 km/h.
Acum, ce vreau sa va spun mai departe e ca, nu stiu ce m-a disturbat, vreo necesitate fizica poate, dar mai curand de cand pusesem alarma pentru mijlocul de zi sa incercam sa incropim macar o jumatate de text final pe care maine sa-l si publicam in platforma, visul meu s-a dus odata ce am coborat din pat. Nu am ce sa va mai spun, decat ca, poate chiar s-o intampla, cumva s-or alinia ele planetele, sau sefii boxerului nostru or pune o vorba buna si pentru noi pe acolo. Stiu ce dorinta mi-am pus si Ioana nu face decat ca in fiecare zi sa mi-o indeplineasca in felul in care ma iubeste. Restul e poveste. A noastra si nu se spune sau scrie aici.
Acum gata, ca plec la job. Sa fiti iubiti si succes Adi!

miercuri, 14 noiembrie 2018

Reimprospatarea revalorizarii


Nu stiu cat va poate parea de misto toamna cu ploaie sau fara, frunze cazute pe trotuar, miros sublim de ploaie, carburant, zacusti si muraturi, plus orice altceva gatit de gospodine, cand recisor, cand mai cald, senin, soare l'amiaza si parcurile pline de voiosie. Cararile de munti, padurile fara off-road-uri, ci doar drumetii de bun augur si respirat aer curat, descins in inima naturii, dimineata pe racoare, pana pe-nserat, ce mai, pastel de bucurie si fericire a sufletului care de reintinerit de la doza de autenticitate, nici ca mai vrea altceva, zau! Mie asa mi se par si de aceea vi le scriu aici si voua, poate le vedeti, se produce brusc sau mai subtil asa o modificare in perceptia cu care abordati sirul diminetilor vietii voastre si cine stie, nimic nu e inca pierdut! Cum nu mai e mult nici pana la Gala de la Brasov, ce preintampina cum se cuvine Sarbatorile iernii, e binevenita o discutie despre vestimentatie, innoire garderoba cu haine si incaltari ce mai necesita pe ici-colo o racordare la timpul de afara. Nu se va mai putea merge de colo-colo dupa ce va ninge, doar in pantofi, asa ca ghete barbati vor veni ca manusa pe masura mainii infrigurate dupa ce cureti parbrizul chiciurat si apoi inghetat de-a binelea dimineata pe racoare, vorba lui Dj Vasile si a baietilor de la Zdub si Zdob care te ingheata si pe dinauntru, dar nu doar de la gradele scazute din termometre, ci si din perspectiva faptului ca traiesti in acelasi timp cu senzorii deschisi la maximum, o epifanie, o transpunere serendipica, unde speranta si intamplatorul au un singur nume pe care-l rostesti doar tu si-ti ajunge. 

Dar e ceva ca atunci cand trait pe cont propriu, dupa ce-ai ajuns in pragul unor transpiratii pe fond emotional, iar nu caloric, e reiterat ca atunci cand te uitai la film si tineai cu personajul care la un moment dat e prins si chinuit de soarta si de alti raufacatori. Asa si cu transformarile astea din vara in toamna si mai departe spre iarna, nu tu zapada pana de sarbatori, de cate ori si atunci, dar asta este evolutia lumii, cauzele pot fi multe, bate vantul, misca norii aia buni calzi, pufosi, aduc pe aia puciosi de precipitatii cand ii aduc, cand nu, nu, dar efectul de sera se simte din cauza exploatarii fara masura si preocupare doar in acte si de teama amenzilor garzii de mediu pentru natura care ne tine pe toti pana la urma. Prea limpede trecem cu vederea si ca suntem cum suntem, ne place sa avem mereu dreptate, sa dam sfaturi altora, cand in aceleasi situatii noi frecvent procedam diferit de cum sfatuim pe altii si atunci, cauti evadarea, dar unde? Procesat comenzi in online sa le astepti cuc acasa, poate ca nu e cea mai buna dintre variante, ca daca pica serverele si netul nu are autoreload, iesi mai bine la aer si iei o gura mare de vitalitate de pe strazi, din parcuri unde un pici plange in caruciorul pe care mama-l opreste calma langa copacul care ofera si umbra pentru soarele de afara si banca apropiata de copac, unde ea-si va odihni picioarele cata vreme dupa ce i-a verificat scutecul puiului ei si l-a mangaiat pe crestet, sta acum sa-i cante si apoi sa-i povesteasca asa cum faceau inca de cand il simtea zbatandu-se din picioare in pantecele sale, dupa ce el o iubise inainte sa plece in cursa si sa mai poata reveni peste luni de zile inapoi.

Nu, nu e o lume, o realitate buna, calma, calda, benefica tuturor, mereu, dar e perfectibila si asta da, depinde doar de noi. Toti. De starea de spirit si ca in orice viata care a adunat la activ si experiente benefice si unele din care majoritatea au avut de invatat cate ceva, esentialul e de abordat pe viitor cand e indicat eroarea sa nu se mai urmeze mimetic. Utilitate si functional mai intai de toate. Apoi fashion, moda, asa se poarta, asa se zice, la sau aia are si vreau si eu. Nu! Se rup usile si sertarele dulapurilor de haine, nefolosite in acelasi timp, atunci de ce atata risipa pentru altele mai noi? Le dam pe cele mai vechi, ca sa ne fie tot noua si mai greu si bine in acelasi timp? Pai de ce, anume sa dam de bune, chestiile de care chiar am uitat, poate nu ne mai vin pe masura corporalitatii care intre timp s-a mai rotunjit in loc sa se patrateasca pe abdomen, sa zicem ca folosim si geometria in discurs, dar care sunt oricum mai vechi decat cele pe care suntem in masura sa le gandim comandate. Nu ne invata pildele spirituale ca atunci cand vrem sa ajutam pe cineva, a face un bine inseamna a da cu draga inima ceva? Cum, sa dam chipurile binele mai departe, cand noi de fapt facem curat la noi in casa, scutind timp pentru dus la gunoi chestii pe care altii sa vrea sa le imbrace, chiar daca, saracii soartei au fost chiar arsi, sau cutremurati, sau inundati si nu mai au chiar nimic cu ce sa compare darul primit de la noi? Ramane intrebarea: stati stramb si ganditi drept, voua v-ar placea asa sa fiti tratati, sau mai bine aveti mintea si inimile limpezi sa puteti pune capul linistiti si fara reprosuri pe perna care va asteapta sa va odihniti seara? 
Stiu, veti spune, ca noaptea nu-i doar pentru dormit, dar deja intram pe un taram unde fiecare in parte are dreptul de a completa cum considera raspunsul pe care-l va considera corect. Answear e oricum raspunsul la intrebare: E prea mult, sau e prea greu sa trecem de la cald la rece, de la tricou la ghete de iarna, tricouri cu buric la-nfatisare date acum pe bluze de dama si asortate cu genti ceva mai incapatoare ca acelea pe care fetele noastre le poarta vara?
Asumare si sinceritate. Inchideti ochii si simtiti raspunsul. Restul e inutil, cata vreme survine asumarea. Cumpatare, nu doar cumparare dupa cumparare.

Articolul participa la Superblog 2018.






marți, 13 noiembrie 2018

America pe viu, nu doar cu degetu' pe harta

Auzeam tot felul de replici intre parinti si copiii lor, na, acum ajunsi si ei la varsta la care incearca intr-un fel in care fac uz de tot ce se poate si tot ce nu, sa prinda ceva aripi, sa-si caute libertatea, sa-si contureze un spatiu si un loc al lor, autonomie se cheama si in linii mari pregateste individul adult tanar, adolescent sa se maturizeze. Nu e musai, ori 18 ani echivaleaza odata impliniti cu faptul ca posesorul varstei are si cunostintele si formele de expresie diverse si aplicate contextual sa poata razbate in viata. Adica sa se descurce in toiul problemelor existentiale care decurg cateodata mai ceva ca intr-un sirag de pietre rare pe care poetul le revarsa pe mosie, sau alte doamne ale societatilor vremurilor apuse le purtau in semn de distinctie sociala la gatul trecut prin toamnele cele multe ale vietilor lor. Si cum moda e ca progeniturile sa intre in scolaritate devreme si sa iasa tarziu tare, de parca toti ar dori sa aiba doar cariere profesionale ulterioare in profesii, iar nu si meserii, de parca mana murdara de ulei, ori vaselina, ori cu bataturi in crestetul palmelor toporasilor ce trag pe langa ocolul silvic, sau zidarii, sau mecanicii auto sau ce-or fi ei ar avea ceva balega pe pantaloni, sau pe frunte si anatema le-ar afecta traiectul prin viata. Trecatori prin existenta asta materiala suntem cu totii, dar punctul de vedere al tinerelor generatii va fi mereu in dezacord de principiu, macar partial cu generatia parintilor lor. Ca asa a fost mereu si e in legea firii ca viitorul sa imbunatateasca, ori macar sa sustina asta, anume calitatea vietii prin cresterea nivelului de standardizare a traitului, de la sub gheata, la deasupra ei- la mal, pana la un deziderat atins cand mai multe variabile in ecuatia asta, vointa personala si motivatie interioara puternica, dublata si de un cadru social sanatos, nu bogat, sau facil in urcarea ierarhiilor, dar corect, legal, aplicabil.
Razboiul dintre generatii, la nivel strict opinabil, in logica transpunerii viziunilor de viata inseamna si azi ceva similar dintotdeauna intalnit de la Adam si Eva. Noutatea, diversitatea, dorinta de emancipare, de depasire a unor standarde cu care copilul a crescut in sanul familiei unde cadrul parintesc-familial avea sa spunem partea lui de concert orchestrat dupa aceeasi modalitate, fara vreu cusur ori repros adus la varsta la care manzul trebuie sa ia taurul de coarne si sa-si faca propriul destin o trecere a sa prin lume care pentru sine sa insemne realmente ceva. Vor scoli inalte, se descurca singuri sa invete unii si-nainte de liceu mai nou engleza si alte limbi, unii sunt chiar pasionati in aceasta directie si au o viziune chiar spectrala de acopera in zona lor de interes coreeana, japoneza, norvegiana, thailandeza- asta de pe net, canta la chitara melodii celebre tot asa vizionand tot felul de experiente si pasi pe care-i indica altii ca ei care i-au urmat anteriori si in toata aceasta minune de deschidere a complexitatii existentiale inspre o viata virtuala care este  cat se poate de palpabila, vie si pulsand de vitalitate, seva de cunoasere si informare, divertisment si nu se opresc aici. Vor sa Work and Travel, de s-ar putea doar a doua si mai bine. Parte din ei se descurca aplicand din facultate, inghetandu-si ani de studiu pentru a zbura zilnic cu avioanele companiilor straine, in special cele orientale care ofera pentru seriozitatea si nivelul inalt de profesionalism perceput si atins de angajat remuneratii care satisfac orice fel de asteptari pentru tineri.


Daca cei ce-si mai aduc aminte de vremea cand erau tineri, sau isi dau voie din timp in timp pe masura ce copiii le-au crescut sa-si retraiasca primele acorduri ale iubirii care anticipa familia care urma sa devina si sa creasca pana in punctul in care baiatul e plecat in legiune si fata studiaza si munceste in America, sau Franta, Spania, sau oricare din destinatiile posibile ale lumii, pentru generatia parintilor de acum ce-asteapta nepoteii de la copiii lor aflati aproape de coacerea finala- proiectul de viata realizat fiind in faza de aproape de prezentare publicului ar fi potrivita o amintire a Malinei Olinescu si a piesei sale celebre care a facut-o etichetabila in timp si dupa furtunoasa ei disparitie acum ceva ani deja, Mi-e dor de tine. Altii ar zice-o I will always love you, sau I have nothing if I don't have you, ambele ale celebrei Whitney Houston, la fel si ea trecuta in nefiinta despre inceputuri sentimentale, sau Simply the best a Tinei Turner, cand vis, dorinta si realizare pe orice plan mergeau ca unse, gand la gand cu bucurie! Barbatii ar face o trecere in revista a realizarilor legendare ale generatiei de aur a nationalei noastra, clasarea pe locul al cincilea la World cup 1994, golul lui Hagi, acela de desprindere pe tabela de marcaj in meciul impotriva Columbiei, femeile ar retrospecta cu admiratie pentru propriile decizii luate pe vremea cand se mergea vara la mare si iubirile se-mparteau si noaptea sub clar instelat cu tot cu luna si juraminte ce au apus, ori chiar s-au respectat si chiar si acum sunt inca vii.

Cert este ca studentimii de azi, ca sa revenim la viziunile antitetice de opinie in privinta alegerilor de viata intre parinti si copii, primii ajunsi nu sa mai educe, ci sa sfatuiasca si sustina deciziile copiilor ajunsi oameni in toata firea, in pragul desprinderii de spatiul care le-a fost casa-masa-cuib si sacralitatea a tot ce reprezinta acolo s-a construit si pastrat. Iar acum, crescuti vor sa-si ia zborul ca puii de pasare ce nu stiu inca bine nici cum se zboara, nici arta lui, nici orientarea, nici nimic. Nu vor chiar toti sa fie doar ca cineva, iar televiziunile propaga tot felul de exemple a caror larga paleta de autenticitate dovedeste ca stacheta performantei a coborat mult tasul balantei in care cantitatea prevaleaza. Si prinsi inca in sectorul de timp cand mimetismul le poate mult sugestiona si influenta deciziile, poate fi o problema pentru destui tineri care nu au fie un zvac, o pornire spre ceva, fie mentorii necesari la momentul decisiv. Departamentul de stat al SUA a promovat programul prin care a inlesnit tinerilor studenti din intreaga lume care vor si pot sa fie cuprinsi intr-un program de schimb intercultural, sa vina sa studieze la universitatile americane si sa poata avea si job in vacanta de vara. Raluca, fata vecinului Costica a participat la acest program, din Bucuresti prin Erasmus a mers in Boston, a avut part-time job si-n timpul studiului, pentru ca jobul era-n domeniu si firma la care a lucrat recruta studenti ca pe pita calda. Experienta ei a-mpartasit-o cu colegele si colegii pe care i-a strans frumos, la cativa ani de la terminarea liceului, care cum pe unde a putut s-au strans si solidari visului avut de ea, trait si experimentat avantajele Work and Travel de care s-a putut bucura pe taram american. Prietenul ei, a mers si el s-o ajute sa nu-i mai fie tare dor de el si sa-i fie aproape, fata i-a recomandat CND Turism, operatorul turistic care a facut lobby acestui parteneriat intercultural studentesc si nu numai, dovedind inca o data ca diversitate si multiculturalism nu pot decat ajuta coexistentei si schimbului de experienta. Si-a luat concediu de la jobul din tara, cu chiu cu vai, mai sa nu-i semneze sefii, dar cand le-a spus pe sleau, Ba, oameni buni, plec la fata mea, studiaza si munceste-n America, nu mai pot fara ea! si-n plus am luat si biletele vedeti?, aceia n-au mai avut replica si i-au urat ceva, la modul sa nu stea mai mult decat data cand are returul pe bilete, ca si ei au mare nevoie de el inapoi si ca nu e important doar ce vrem noi ca oameni, ci si spiritul datoriei fata de echipa in care suntem prinsi...
See you, le-a zis el si dupa ce-a iubit si el fata lui si a iubit tot ce-au facut ei acolo, s-au luat, el cu inelul pregatit direct la aeroport. Ce face distanta din oameni, faci pe dracu-n patru si-ntelegi ce-nseamna sa-ti fie dor si sa te doara. Sa nu ai, ce esti si ce iubesti si sa vrei sa fii si sa ai. 
Toate astea multumita CND Turism, oferte turistice atragatoare si destinatii americane de luat in seama, incercat, bucurat, logodit, maritat, insurat. Completitudine!

Articolul participa la Superblog 2018.

duminică, 11 noiembrie 2018

#GramaticaBat-oVina!

- Se facea deunazi ca eram spitalizat, nu, nu la arsi, ca nu mersesem la niciun Colectiv, dar melodia de-acum celebra asociata cu #Colectiv, Good bye for gravity, asta da, e o deviza buna. Na, acum ce sa sa-ti mai zic, nu mai stiu, avusesem o zi ciudata, iar atunci cand plecasem cu nu mai stiu care dintre amici sa preluam pe cineva de la aeroport, pe drum nu mai retin bine ce s-a intamplat, ca imbulzeala, ceva o fi mers rau sofetului in ziua aia pana sa urce la volan, ideea e ca ne-am busit. Nu, nu ca femeile, sau cum le mai place lor, cand mai auzi pe cate una spunand alteia, sau de ce nu, unuia, pe care-l aude zicand ca, Asa si pe dincolo ce-i facuse el altuia pe care-l batuse, se rafuise si din istorisirea lui reiese ca ala avea o datorie la asta, sau ceva mai vechi asupra carora lucrurile nu se clarificasera si atunci asta care vorbeste zice doar L-am busit! Femeia percepe ca e zdrobit, impins, lovit, cu sau de un perete macar si atunci fiecare cu ce-l doare, pana la urma! Pe principiu Doare, da' place, asa si asta-i spune astuia ce rabufneste ca l-a busit pe ala (cu pumnu', paru', masina, motoreta) instigand la rautate  prin manifestarea expresa a unei agresivitati ingenue, si atunci ceva poate c-o rascoleste pe madam' in forul interior si se vrea si ea agresata cumva. De aceea gandul cu lovitul, zgaltaitu-i pare ca suna chiar bine si replica: Ce m-as mai busi si eu, ca nu m-am mai demult deja!
- Tu chiar vorbesti serios?
- Pai daca asta-ti spun, eu asa cred ca e pe bune, nu? Altminteri, cum? Se poate oare visa ceva si apoi intonand totul ca atunci cand sub plapuma la ceas tarziu de noapte efectul lunii pline cu ascendent cercopitecic in mai stiu eu ce zodie cu sageata ascutita a cozii mai stiu eu cui care influenteaza si guverneaza nu alternativ, ca nu exista state paralele acolo, aia e alta poveste, da, cum naiba sa zici sau sa bagi, sa reversi de la tine? Pai n-ai cum, eu asa zic, ca nu se cam poate!
- Ba, ete ca se poate! Lovit, busit, trosnit, zgaltait, zguduit, lumea e agresiva, adora manifestarile sangeroase, agresiunile, unul impotriva altuia si corul de gura-casca de pe margine cum e antrenat de parc-ar fi o singura entitate, masa amorfa si bine sudata de atomi cu voce la purtator: hai ala, sau alalaltul, tinand cand partea unuia, cand celuilalt. Parc-ar fi un du-te-vin-o continuu, sau un meci de box in care doar unul da si celalalt, din ring, nu de pe margine, dar in  uralele si pathosul celor de pe margine, incaseaza. De parc-ar fi sac. Sau para. Sau perna. Sau manusa, aia mai mare a antrenorului care si-o pune cand pe-o mana,  cand pe cealalta si pregateste tehnico-tactic seriile de lovituri inainte de orice noua partida a elevului pe care-l pregateste.
- Si, parca era cu ceva spitale, holuri, saloane de spitale, visul tau, nu?
- A, da, desigur. Si cum iti spuneam, se facea ca era groasa, beleaua-n care intrasem, dar asistenta, o bunaciune de femeie, aratoasa foc si tare de treaba. Ca asistenta aia canadianca din filmul cu contele Halmasy, aristocratul ungur ajuns sa faca expeditii cultural-stiintifice la nivel mondial si-n interesul personal si al clubului din care facea parte si unde majoritatea celor implicati, profesionist, dar si prin legaturile amicale dintre membrii sai, englezi, coroana britanica, regina, nu formatia lui Freddie Mercurry. In final, lui, dintre toti cei mai nenorocosi sa zicem din film, el iubitul si amorezul, el devine pacientul englez, lui Hana, canadianca, sora medicala-i ingrijeste si oblojeste ranile, durerea i-o face suportabila pentru ca empatia, un sentiment ce tresalta din omul care stie ce-nseamna sa te bati cu moartea pentru fiecare pacient indurerat, ca sa-l scapi de durere. Sau cand greul bolii ataca, un zambet sincer, o gluma buna, o distragere a atentiei, o povestire, atentie, asta este ceea ce se cheama, simt, bun simt, umanitate, pasare feeling. O cariera medicala fara asa ceva e sortita esecului, pentru ca nu poti sa fii lemn, sau piatra si sa cioplesti oamenii, ca ei sunt vii, ma rog chiar si cand vin la tine la spital, vin sa-i repari daca se mai poate, dar ei sunt inca vii, le sufla inca viata prin porii fiintei, doar durerea-i macina si asta e treaba ta ca sa le vindeci suferinta, sau sa incerci, in limita unei dotari tehnice adecvate si pregatirii tale ce se spera sa fie cat mai bune, sa faci omu' bine. De-aia nu se fac toti doctori, ca nu pot, nu au cap, de chimii si biologii, pana la admitere, nu toata lumea e facuta pentru scoala, nu toata lumea rezista la mirosuri, or asta e parte esentiala la cursurile de laborator, medicina legala, disectii, pana sa iti alegi vocatia aripii medicale pe care sa te bransezi. De acolo si campul aferent durerilor si cazuisticii medicale pe care incerci sa o repari, oferind pacientilor tai alinare, un gand si un sfat bun, speranta si o mana intinsa ori de care ori ghearele bolii bat la usa sufletului omului.
Ars la fata, dupa ce avionul e bombardat de germanii care pierdeau tot mai mult teren in razboiul purtat pe frontul estic, din nordul Africii si golful persic.
Fain film, ce sa zic, pana la urma atat pacientul, metafora resemnarii si ironia soartei pana la urma, degeaba avusese el grade sociale, resurse si averi sa faca ce-i place, ca femeia pe care i-o sustrage amicului sau englez, sau pe care o atrage in jocul seductiei pentru ca asa-i era felul omului, dotat cu ceva care-l facea misterios, cu toate astea zic, tot n-apuca sa iubeasca. E cum s-ar zice, cine iubeste si lasa balta prietenia lui, ca sa i-o iubeasca pe a lui soata, ala n-are soarta usoara. Si n-a avut, ca englezul stiindu-se tradat il vede pe conte si vrea sa dea cu avionul peste el si prabusindu-se-n desert rezulta doua victime. Englezul iese din film pe usa din dos, ea ramane invalida, contele care scapa de avion, o scoate si-o adaposteste-ntr-o grota-n desert, o oblojeste cum poate si-o paraseste timp de cateva zile pentru a chema din mijlocul desertului ajutor medical. Din cauza numelui, asta e ce contele-si reproseaza siesi ulterior pentru restul vietii, caci a-si fi rostit litera cu litera numele cand ofiterul ambasadei britanice-l roaga e pentru iubitul chinuit de suferinta iubitei ramasa ranita in desert sa astepte ajutor medical o mare pierdere de timp, iar asta-i atrage cu sine derapajul. In tot. E pus in tren spre a fi dus la port si de acolo pe mare si vapor dus acasa, scapa din tren, ajunge la Katherine a lui, dar ea nu mai e in viata. Pentru mai multe detalii, uita-te si tu la film, ce-ti mai tot povestesc eu. Ideea e ca atunci lumea era naibii mai autentica si pe cat de grele situatiile la care era expus omul de rand, sentimentul de solidaritate nascut din via preocupare a felului in care o sora medicala sau un medic isi intelegeau fiecare menirea, de a lecui sau ameliora durerea semenilor lor, apartenenta la aceeasi lume prinsa a trai acelasi sector de timp, insemna ceva. Adica diferentele, pe cat de universale sunt ele de cand lumea si pamantul intre genuri, preocupari profesionale, interese, pasiuni si toate cele, traind acelasi timp, ba nu stiu, lega oamenii intr-un fel in care lumea de astazi nu mai incurajeaza prin mai nimic acelasi tip de solidaritate firesc umana la nivel social. Pe cat ne place sa credem cu Romania, te iubesc! Sau tot felul de miscari de trupe cand un maraton aduna fonduri pentru treburi cu finalitate socialaa care ar fi treaba statului sa faca spitale si sa pastreze un sistem medical adaptat timpului in care traim, ca in om inca n-a murit samburele sau samanta de generozitate ingenua sau de vitala pasare pentru cei din jur, uite ca la celalalt capat al lamei cu care ironia unei realitati mereu mai prezente acid decat ne-am putea imagina ca e posibil sa ne inghita pana-ntr-atat incat sa nu mai fiintam nicicum. Se pune in discutie cam peste tot cat de important, sau ce e mai important forma sau fondul, structura sau sistemul, poza de viatat, aparenta sau autenticitatea, blidul de ciorba mai de post de acasa, ori poza de lume la restaurant pentru social media. Traim, cum zicea Biju',  al meu mentor la scoala - O realitate care nu ne-a scos inca din preocuparile unui neo-romanism, adica traim reiterarea principiilor care defineau epoca antichitatii latine, epoca evolutiei republicii si apoi a dictaturilor imperiului roman, cucerire cu orice pret, subjugare, folosire a celuilalt si circ ieftin cu care induci mereu setea de reflexe primare, pofte de orice fel a omului si a maselor, reduse la efectivul unui singur om, intors de pe o parte pe alta cu o singura stratagema, da-i ce l-ai probat inainte si n-a zis nu, ba chiar a-nceput sa-i placa!
- Pai cam ce vrea sa zica asta?
- Cum spuneam mai inainte, ne intereseaza astazi mai mult forma si nu fondul, esenta lucrurilor e mai putin importanta ca aparenta unor chestiuni care se dovedesc in final mult prea putin importante. Derapaj. Incertitudine, nesiguranta, amatorism, ce sa mai zic, descurajant. A, dar mai era ceva in visul meu, despre care incerc acum ca tot mi-am amintit sa-ti descriu cat mai in amanunt. Se facea ca vedeam acolo ca-ntr-un film color, un ditamai omul, de 2m, inflorat in camesi si-un ghiul la mana, ceasuri colorate sidefii, parea a fi asa un ciumbusluc, dar cand il auzeai cum vorbeste intelegeai ca omul chiar are cu ce si ca forma pe care el o arata lumii era chiar o lupta interioara pe care el o castigase demult. Adica intr-o lume a aparentei, el apare ca-n deviza Haina face pe om, doar ca el are esenta strong si cand deschide gura, chiar are cu ce, are cuvinte, argumente si le mai si leaga bine intre ele.Uite ca m-am documentat un pic, am intat pe net si am dat cautare dupa niste sintagme pe care le-am crezut eu inspirate si nu ti le- spun care sunt, dar chestia e ca omul chiar are cu ce. E blogger cu greutate, minte si inspiratie cat cuprinde, se cheama Emil, e scolit bine, pasionat de teatru si film, va scrie ceva proza in viitor, momentan cocheteaza cu arta consumand-o pe paine direct, cum altii respira, el se culturalizeaza si aduna material pentru propriile creatii.
- Bine, dar ce legatura are asta cu restul visului?
- Pai, nu mi-am pus intrebarea asta, cata vreme e vis, se presupune ca legatura imaginilor ce ne transpar rod al unui subconstient afectat sau influentat intr-o buna masura de toate cele cate ni s-au intamplat peste zi, se face ulterior intreruperii nu doar visului, ci si somnului. Adica intai te trezesti, dejuniezi, cafelesti si pe urma, nu asa la cald. 
- Eu cred, ca in lumina a ce mi-ai zis tu, bati apropo la sistemul medical, ala de stat, gratuit si obligatoriu in acelasi timp, ala care se suprafinanteaza din taxele si impozitele pe care statul ni le ia direct din veniturile pe care le obtinem, dar cand e vorba sa avem, Doamne, fereste nevoie de medic, sau mers la spital pentru consultatie, sau spitalizare, sau mai rau interventie chirurgicala, mila cuiva din cer peste noi sa cada, ca e mai mult rodul unui hazard, daca mai scapi ori ba cu viata, decat ansamblul intregilor seturi de operatiuni pe care un flux obisnuit de masuri masurate anterior, calculate si decis a fi aplicate ar duce la acest rezultat. Si mai zic si ca in cele pe care tu le-ai pus cap la cap sub un dar adversativ, ceva contra a altceva, in pofida unui sistem medical national subventionat din taxele noastre mai mult decat ar merita, dar totusi prea putin pentru a fi si dotat cu unitati spitalicesti si aparatura necesara, oameni simtitori si bine pregatiti, pe noi ca societate ne intereseaza mai mult cine si de ce a facut monopol pe piata furnizorilor de sterilizanti pentru industria sanatatii, spitale si laboratoare de specialitate, dero indoit cu apa si o moarte-nscenata a unui patron de firma care a capusat un sistem sanitar manipulat de politic si masuri luate pentru partea stanga cu mana dreapta, cum s-ar zice. Sau ca sa fiu in peisaj, adica in acord perfect cu ce-ai redat tu, c-am verificat si eu mai bine tema asta de discutie chiar acum, imi venisera tot felul de anunturi de pe ehalate.ro, cica un site de magazin online de costume medicale si echipamente de lucru, care, asta m-a facut sa o includ in tema discutiei noastre, amintea de infloratul tau de 2m despre care ai pomenit ca mananca teatru pe pita, bloggereste despre politici, sporturi, carti si toate cele, de parc-ar fi o enciclopedie ambulanta.
- Ma, eu-l cunosc, am fost chiar colegi de camera.
-  Unde?
- La o gala pe litoral a Superblog, competitie de blogging creativ, ajunsa dupa 10 ani de existenta in faza in care inainte de sarbatorile de final de an, la gala sa adune toti finalistii care pot sa ajunga in varf de munte, poze, tort, povesti, topaieli, stii tu!
- Mdea, convivialitate se cheama.
- Ma nu chiar, aia e mai mutl apanajul adolescentei precoce din liceu, flirtul anilor de studentie. Aici e cu oameni faini, trecuti prin viata, cu experiente si povesti faine de viata, care vin si se aduna sa se revada, pentru ca sania de sus aluneca bine si fain, nu?
- Si da, cum ziceai tu ca a nins la Brasov si anul trecut, poate si anul asta va fi la fel. Tu mergi?

- Merg, dar mai am ceva de scris, asta-i de-abia a16-a proba a Superblog 2018 si mai am teme, cuvinte cheie de pus, linkuri, poze, timp liber aferent scrierii nu prea e, ca sunt ca bufnita, rapitoare de noapte eu, lucrez de noapte ca medicii si restul cadrelor medicale despre care am tot pomenit aici, in gardele pe care le fac. Si ei imbracati de pe ehalate.ro, in bluze medicale cu imprimeuri, de parc-ar fi Emil, sau generalele halate medicale pentru toata gama celor care au sustinut juramantul  Hipocrat  si indiferent de ramura aleasa spre a se dedica vindecarii problemelor pacientilor lor, chiar asta fac, pun suflet si stradanie maxima pentru viata oamenilor. 

- Acum nu vreau sa fiu nici rautacios, nici ironic, dar chestia cu ehalate, suna asa a la Costi Ionita, retrasul din Valahia ca sa faca bani si faima in manelele autohtone si apoi sa impresarieze si sa cante si peste ocean. Ce sa zic, valoare, mai ceva ca agramaticalitatile lui.
- Adica?
- Mai corect gramatical este sunt halate, nu crezi?
- E vine de la electronic, adica pe net, realitatea virtuala a ceva ce marketezi.
- Ihim, asa o fi.
- Hai, ca e tarziu si-ncepe Bobita, eu ma uit si tu te duci la lucru, bine?
- DA, hai ca e tarziu.


Articolul chiar asa face, participa la Superblog 2018.

Robinson Crusoe by Daniel Defoe

Robinson Crusoe by Daniel Defoe, the traveling story this time keeps the main theme as the old greek poems did. An american special edi...