vineri, 12 ianuarie 2018

Pentru ca ne pasa, #rezist!

Acasa, Brasov, Hotel Royal Boutique Poiana Brasov, mai e putin si se face luna de cand, Gala #Superblog 2017 se intampla.
Cadru aparte, atunci cand pomenesti de acasa, nu ai, cel putin eu unul nu am, doar un spatiu acoperit sub care te adapostesti peste noapte, caci acasa e si traire, sentiment, amintiri, empatie, familie, rude,  prieteni, amici si toate cele despre solidaritate umana angrenata in timp si nu cauzata accidental de scop sau interes ascuns. Weekend si scurt si lung in acelasi timp, strainatate si amploare geospatiala micsorata de gandul reunirii pret de o farama de timp extinsa apoi cu bunavointa si disponibilitatea tuturor celor ce si-au dat  acordul zilele premergatoare datei stabilite de organizatori, aceiasi amfitrioni de la inceputul concursului care a crescut frumos intre timp, de a sarbatori inainte de Sarbatorile cand toti se aduna care, cu cine si pe unde pot. O sarbatoare a revederii, a povestilor care cu talcul, noutatile, prozaicul, dramatismul, romantismul, ironia si comicul situatiilor ce se impartasesc cresc o familie pe care nici globalizarea, nici departarea, jobul sau anotimpul cu intemperiile meteo nu o poate divide si sau separa prea drastic prin membrii ei care precum ionii ce graviteaza in jurul nucleului atomului, simt, vor si se urnesc la drum si ajung. Din mijloc de zi de final de saptamana productiva, telefoane, anunturi, casti, Bine! see you at... apoi ziceri de dulce satelitilor care intrerup canalul de comunicare, ultima tigara fumata inainte de a incerca evitarea pe cat posibil a aglomeratiei (nu e chiar pleonasm, ci speranta care se mai concretizeaza, nu foarte des, dar reuseste sa se manifeste) din aeroport (zbor cu imbarcarea programata pe la jumatatea orelor 20 ajunge sa se si produca spre 1 dimineata, ora locala) si amanare, intarziere, oboseala, scurt timp ramas si de odihna si sau alte preparative pentru gala, asa un foarte scurt #valvartejVaiValeu sa-i zicem intermezo cu pupaturi, imbratisari, apeluri, salutari, intrevederi cu toata lumea inainte de gala. Pe viu trait sentimentul lui pe repede inainte, dar cum nu avem inca puterile dezvoltate asa cum le prezinta scenariul interesant al filmului Lucy, nu putem da nici timpu-napoi ca-n Superman, nici puterile supradezvolta incat prin anticipatia unei actiuni viitoare usor defavorabile sa pregatesti remediul la timp sa-l aplici.
Hai sa mai scurtez descrierea, ca pe urma iar nu m-or intelege prea multi, desi acum nu despre jurii e vorba, ca nu ele sunt invitate sa ia carioca rosie-n mana, ci noi, tastatorii care spunem povesti, sau scriem recenzii, scenarii, posibilitati de fiintare in varii conditii si predeterminari asumate. Si cu ancorarea timp, loc, sezon, dupa toate cate v-am descris deja, impresiile-s apropiate de Wow, pentru loc, ambient, prezentare, primire, tratament, ospitalitate, jos palaria, nu, nu a lui Emil, asa era vorba! La fel si, dincolo de loc, condus si animat de buna coordonare a oamenilor care au facut din #Hotel Royal Boutique Poiana Brasov si altceva decat juriul unei probe de concurs despre care poti spune c-ai fost de acord cu jurizarea functie de cum ai scris de bine, sau pe cat de putin timp ai avut la dispozitie pentru a participa la proba enuntata de sponsorul gazda a Galei Superblog 2017, totusi cumva ti s-au aliniat planetele si juriul te-a nimerit cu un punctaj care si dupa criteriile tale morale, etice, dar subiective pana la urma, e totusi prea mare pentru articolasul tau.
Situatia asta s-a tot produs, in sens opus cu ce am scris eu, nu la proba cu hotelul, ultima proba a primit un punctaj ok, anulat apoi de o jurizare la foc automat, unde doua capete si viziuni diferite au facut o medie ciudata. 
Personal din 94 la HotMama am mai luat 80 pentru ca doua opinii nu pot sa convearga, asta inteleg, dar e si nepermis ca ele sa difere 20 si de puncte! E un aspect la care trebuie sa lucrati serios, stipulat in regulament, ca jurizarea alternativa sa tina cont de acest aspect si sa faca din exprimarea propriilor cunostinte si subiectivism o formula prin care libertatea nu e chiar deplina si fara consecinte! In invatamant daca la Bac si alte examinari nationale faci gafa sa nu numeri punctajul apropiat de colegul cu care evaluezi ai dosar penal. Aici, logic ca nu, sa ne lamurim, nu e vorba despre exprimarea unei antipatii aici, ci despre o masura gasita in ultimul moment de organizatori si sponsori si superbloggerii parteneri, de a face ca finalul competitiei sa nu alunece in derizoriu.
Pentru ca, ciudat se vede de dupa taste, cum la 2-3 ore de la anuntarea punctajului acordat de juriul ultimei probe, acesta vine cu o informare care pare ca e dincolo de orice scenarii apocaliptice, transhumantice, dar nu ies din incarcatura negativa in care pare c-am vrea ca natiune sa ne mocirlim in tot si toate #Las-oMaCaMergeAsa. Si-atat. 
Pai, nu prea merge, ca se vede si din avion, ca ceva acolo s-a gresit si ca oricum ar fi de greu, simplu, usor, sau greu, stanjenitor sa accepti si recunosti ca ai gresit, nu inseamna ca gafa te acopera imediat de altceva decat de miere. Nu, nu in gura, ci pe crestet. Iar la gala, padurea e aproape, Alma Nahe a vazut si ursul si de-aia a ajuns dupa ce clasamentul si impresiile celor prezenti, tocmai ca sa vada ce a mai ramas din capsorul ala uns cu miere. pe ea, fata buna si cu povestile si orientarea geografica, puncte cardinale, roza vanturilor, stiti voi, cercetasie de mic a scos-o, a gasit si Hotelul unde a dorit sa ajunga la timp, dar soarta, Domne', soarta a facut sa vada ursul si sa stea la o bere cu el si apoi sa vina la Gala, cu povesti, pupaturi, ciocniri si urari cum se cuvine de sarbatori sa fie pentru toti.
Teama c-ar fi stricat un clasament a fost cea mai proasta alegere pentru cine a facut acel anunt. Ori nu cunoaste ce bulgare de zapada a lansat din varf de munte si ce avalansa de nemultumire, suspiciuni, neincredere si deziluzie si asta in PR, marketing, nu prea e cazul sa se intample, ca afecteaza direct afacerea, ori nu stiu. Cert e ca la capitolul transparenta, dincolo de enuntarea unor bareme si conditii pe care unii sponsori le cer, fara a se interesa prea mult daca nu cumva exced regulamentul, sugestia Danielei Toader, vazuta ieri-azi cu anonimatul pastrat bloggerilor inaintea aplicarii jurizarii fiecarui articol e una inspirata, laudabila, de pus in aplicare.
Pentru ca, dand la fel exemplul sectorului de activitate unde se invata si se scrie si se evalueaza cunostinte, tot asa, la examene nu stii pe cine corectezi si e mai bine. Nu o data s-a adus in discutie, senzatia si impresia, ca proba nu ai cum din spatele tastelor, dar citind ce si cum la tine si la concurenta, vezi cum limba romana e faultata de saraca trebuie operata cu sicriul si cu popa la capul ei in caz ca mai scapa, in caz ca nu s-o crestinam pentru lumea care-o fi, si cu toate astea, pe langa text incoerent, sau sau adaptat la cerintele temei cat de cat primeste o bunavointa de puncte de castiga proba in detrimentul altora care chiar spun ceva, dar n-a scris carioca ce si cum, sau poate unde trebuie. De aici, scenarii, animozitati, tensiuni, care fac pe dupa cortina cadrul perfect pentru un artist care-si pregateste intrarea in scena, proband rabdarea unui public care a dorit sa vina la spectacol. In Superblog e, din pacate, din unghiul din care vad eu, prea mult spectacol, dar nu teatru, sau opera, ci fratele sau mai mic, circul. Nu cu animale, bufoni si scenete umoristice, ci din celalalt #tacaTaca, nu #tikitaka, adica prea multa controversa adusa in prim-plan de si realitatea sociala care pune o presiune si asupra cotidianului din care e greu de fiecare data sa iesi ca sa poti scrie si reda o lume a unui text, scris asa cum vrei intr-un final.
Sugestia mea, apropiata de propunerea Danielei, aceea cu pastrarea anonimatului bloggerilor inainte de jurizare vine ca nu reprezentantul juriului sa fie acela care, subiectiv, cu sau fara o experienta relevanta in domeniul in care fiind inscris in concurs cere si premiaza pe cineva, sa aplice jurizarea, ci o echipa de oameni cu experienta in citit texte. Nu orice fel de texte. De toate tipurile, adica un literat, un jurist, un jurnalist. Ei scriu, o fac constant, au masura scrierii si stiu citi si aprecia stiluri de scris. Pronuntarea lor asupra articolelor nu mai lasa loc de pe dupa gard, pe dupa pomi. Nu cred ca ar mai exista tot felul de dezbateri, daca asa sau pe dincolo, nu cred c-ar fi puse-n discutie participarea lor in pozitia de comisie de jurizare, s-ar evita dispute, gafe, efecte care nu se limiteaza la concursul in sine. Impresii de  pe parcursul competitiei si de la Gala am bifat aici, de sugerat am sugerat ceva esential pentru imbunatatit, ce mi-a placut am spus-o deja: locul, gazda, oamenii care au facut sub conducerea unui tanar respectabil si respectat ca toti sa fim mereu bine cu totul, organizarea, primirea, ospitalitatea, noutatile in materie de participanti la Gala, revederile, imbratisarile, pupaturile, povestile, dansurile, iar povestile, tigarile cu povesti, iar dansurile si tot asa. Camera, desteapta foc, manca-o-ar mama pe ea,  ne-a facut somnul-odihna dupa doua zile de alergaturi, asteptari, zbor si iar drumuri, desi scurt ca durata, ca-n sanul lui Adam, mama, sau cui o fi fost, ideea e ca patul, mare cat un sol de la gimnastica, aparatul la care se concureaza, da!- si moale, de ne-am si ratacit in el, abia dimineata ne-am regasit reciproc, cand, ce sa vezi, ninsese si Ioana proba zapada. Nu cu mana, ci cu fata, voia poate ca soldatul universal sa se raceasca, pentru a se incalzi instantaneu ulterior, fie poate doar sa lase fie si pret de cateva secunde, cat alt strat de zapada cazut atunci i-ar fi acoperit-o, urma personalitatii sale prin locul in care a fost. Si asa ca un calator de poveste, filmul asta se derula live in preajma Oanei, Calator de poveste si ea, cu acte in regula chiar, pe care am avut placuta surpriza s-o intalnim la gala si pe care poate c-avem s-o mai revedem si la alte evenimente. 
Seara-dimineata aparte, Sf. Daniel chiar in ziua urmatoare, Tanutza si Daniela Toader sarbatorite, felicitarile noastre pentru ele si empatie pentru toata acea controversata metoda prin care finalul competitiei a fost transat prea brusc, Daniel, fratele meu vine repede si cu Ne vedem la 10 sus in parcarea mare, ca sa nu mai bag tancu' eu pana la usa ca a nins si e greu! - intelegeti si voi, toti, de ce doar atat am putut sta, fi acolo, cu toti, zborul inapoi era la 3, imbarcarea la 2:30, iar Bv-B nu se face duminica si cu zapada pe Valea Prahovei prea usor.
Nu cred ca Albert si Claudia vor sa stie cum as organiza eu un concurs creativ de blogging. Daca vreau sa-l fac eu, atunci nu le mai spun si lor, decat dupa ce l-am facut si ei n-ar sti. Oricare ar fi posibilitatea ca asta sa se intample asa cum am spus-o eu, are si sanse ca ei sa afle in timp ce se face, fara ca eu sa le-o fi spus, iar atunci inseamna c-am facut un lucru  bun de care si fara a face eu ceva ca sa stie si o concurenta experimentata in nisa asta, de vreme ce au aflat-o, inseamna ca m-am dezvoltat iar ei au aflat de roadele muncii mele fara ca eu sa-mi fi propus a le-o fi spus. Ce am putut spune, am spus, apropierea in grup si faptul ca bloggerii se cunosc, o parte din ei sunt nominalizati sa jurizeze, nu face tocmai bine aceleiasi comunitati in care se interactioneaza mult si-nafara competitiei. Autoritatea si fermitatea cu care nu se poate pune in discutie punctul de vedere al unei comisii avizate nu se pot la fel de lesne lua in calcul cand din cadrul firmei, sponsorii deleaga persoane care nu cunosc poate prea bine atributiile cu care prezenta intr-o competitie de blogging, prin ea insasi o forma de promovare poate aduce si deservicii brandului pe care-l reprezinta daca mici gafe, sau chestiuni de ordin tehnic le aduc in mijlocul controversei. E de evitat tot acest scenariu si de o parte si de cealalta a tastelor. Atat bloggerilor, cat si sponsorilor nu cred ca le convine, primii sa-si piarda timpul si nervii scriind intr-un concurs in care probele se enunta, sunt masurate nu cu aceeasi masura prezentata in enunt si baremul de jurizare si atunci singura posibilitate de lamurire a faptului pentru care ai primit 70, cand te-ai fi asteptat la 90 puncte e contestatia. Dar si asta isi pierde din calitatea de unealta, cu care nu vrei sa uneltesti, ci sa ti se raspunda cap-coada care e motivul pentru care s-a considerat ca scrisul nu multumeste si de ce acest lucru, dupa ce enuntul probei a fost acela care te-a determinat sa adaptezi textul la forma finala, cand primesti in prima parte un raspuns usor tendentios sau in raspar, tu esti de vina pentru ce-a iesit, juriul e bine-mersi, desi de departe se vede ca fie nu a citit integral textul si/sau nu l-a anuntat, fie ca, iar aici coincidenta fiind prea mare justifica predictia urmatoare: daca proba in cauza nu e prima enuntata in concurs de acelasi sponsor, iar la una din ele ai primit un punctaj mai micut pentru ca nu ai avut timp sa scrii, sau enuntul a fost unul cu care timpul avut la dispozitie nu ti-a permis si o adaptare prea-prea, atunci pe principiul mimetic, al lui Asta atata poate! se crede ca doar atat merita! Sponsorilor le mai si dauneaza controversele si imaginea cu tot capitalul de incredere lucrat sa fie pastrat si/sau sa creasca usor si sigur pot avea parte mai mult de pierderi cata vreme nu evita asocierea cu paiele puse pe foc.
Ceea ce devine, fara a putea fi si probat, repet, dar senzatia pe care ti-o dau e de-ajuns cat sa anuleze din entuziasm si sa asigure in integralitatea sa pe parcursul concursului acel climat fara semne de intrebare asupra felului in care se face jurizarea. E de departe tot mai clara senzatia, intarita si de felul in care nu poti concepe cum articole cu o gramatica precara sunt bine punctate si ocupa locuri fruntase, ca de la un moment dat se jurizeaza omul, nu textul de pe blog, iar asta prin comparatie cu un articol anterior, face ca entuziasmul de a scrie creativ scade, pentru ca observi ca fie nu esti citit si inteles cu textul tau pana la final, ori chiar nu mai conteaza pana unde a citit juriul, ca nota oricum denota ceea ce crezi tu si nu poate fi contrazis de juriu in contestatie.  Nu mai spunem ca, desi pentru bloggeri se aplica direct penalizari pentru neincadrarea in timpul in care publicarea articolelor se face fara penalizare, nu acelasi lucru il patesc sponsorii care prin persoanele desemnate sa faca aceeasi treaba pe care am avut-o noi bloggerii, intarzie s-o faca la timp. Se poate intelege o mica intarziere, hai una-doua zile pentru cineva care anunta ca a fost prins in interes de serviciu undeva in creierii muntilor, fara conexiune wi-fi, nu poate indeplini in atare conditii sarcinile pentru competitie. La fel cu problemele de ordin personal, o mama careia copilul i s-a imbolnavit, sau chiar spitalizat, nu e o situatie pe care sa nu poti s-o intelegi. Dar sunt niste limite peste care nu poti trece chiar prea usor cand se aduna si doar in detrimentul categoriei din care faci parte, ca participant de la taste la competitie. Jurizarea cu contestatie ar fi bine ca sa prevada si dreptul la replica unui raspuns in raspar, altminteri rolul sau functional in competitie nu-si mai are alt rost decat acela in care dupa ce-si rade-n san, o persoana care a jurizat se-apuca sa raspunda bloggerului despre cum ea a avut dreptate sa dea un punctaj si nu altul, ocolind esentialul prin care bloggerul incearca sa inteleaga matematica juriului. Alt lucru greu de inteles si apoi de digerat cum a putut fi luat in calcul, fara a fi fost specificat undeva in regulament ca juriile pot, asemenea unor angajatori in speta unui angajat simplu, ori muncitor necalificat, sa prevada in contractul cu acesta (de munca, sic!) ce sarcini profesionale anume va avea muncitorul de indeplinit la serviciu plus o formulare generala Si tot ce mai e nevoie/ oricare alte sarcini pe care angajatorul i le va solicita, sa includa in baremul de jurizare notiunea de aspectul blogului. Sau altul, impactul social media. Acum stati stramb si rationati: eu scriu de peste hotare promovand un brand care are un singur punct de lucru in tara, doar in Bucuresti. Prin tema enuntata sponsorul vrea deja prea mult: campanie-concurs pentru fidelizarea publicului sau consumator inserata in enunt, ma pune pe mine, in prag de final de consurs sa stau sa cuget Bifez toate probele ca sa am legitimitate in a fi prezent asa cum mi-am propus initial la gala, sau inteleg ca mi-e peste puteri sa inteleg cum sa trimit eu de peste hotare romani la un restaurant chinezesc sa manance, ca au vouchere de castigat si cu niste cutii goale pozate pot avea niste sanse sa-i traga cineva la sorti si doar unul dintre ei sa castige un telefon marca din China. Voucherele nu pot fi folosite decat in capitala. A face buzz nu e un criteriu amintit, nici macar cu portita in regulament, se spune ca sponsorii pot enunta teme raportandu-se la niste criterii care introduc intr-o matca/matrita/forma/patent cunoscut si aplicat intrutotul in concurs, adica general. Si nu vine X dintre sponsori care vrea ce altii nu au vrut pentru ca au inteles ca nu e cazul sa vrea. Nu e voie pe viitor de asemenea manifestari ale abaterilor de la reguli, pentru ca unul ca mine sa se mai poata regasi printre participanti. Acum pe bune, daca era vorba de trecere a unei atare conditii de jurizare a probelor in regulament, sigur s-ar fi facut si ceva trieri inainte de validarea blogurilor in concurs, de unde din mai multi doritori, sigur ca nu toti ar fi fost si admisi. Or, din a dori sa promovezi printr-o competitie de blogging creativ si produse si servicii ale unor firme ce-si cauta marketarea in online si se pot inspira sau chiar folosi de inventivitatea unor bloggeri adunati intr-o comunitate cu o diversitate si creativitate ce-i asigura perenitatea nu de ieri de azi, inseamna sa-ti scape putin fraiele din maini si regulile sa se adapteze fara a fi si consultate parerile celorlalti pentru consens, doar prin exprimarea uneia dintre parti. E esential sa nu uitam, ca el, concursul in sine este, juridic si pragmatic vorbind posibil doar prin consens, validarea unor reguli cunoscute dinainte, prelucrarea de date asigura si presupun drepturi si libertati pentru toate trei instantele parti in contractul de participare la concurs. Neconsultarea uneia dintre parti si aplicarea ad-hoc si din mers a unei noi reguli se traduce prin abuz. Abuz de incredere, tradare de termeni ceruti anticipat inceperii competitiei, cu atat mai mult cu cat nu-si are rostul o si mai mare subiectivizare a felului in care o jurizare poate da, sau nu masura cat mai justificator fata de cel jurizat. Iar increderea cand ca pe un glob fin si colorat cu care impodobesti bradul, nu esti atent cand in aduni ca a trecut perioada Sarbatorilor se sparge, tot asa si cu felul in care neanuntat in prealabil, vrei sau nu, incerci cumva sa continui competitia ce si-a cam schimbat pe ici-colo regulile iti confera sentimentul ala de micime, de neimportanta, ca si cum, chiar asa e nu contezi, nu te intreaba nimeni, la unii se poate sa ceara ceva fara sa exite cadrul consensual pentru asta si tu n-ai ce face, ca te gandesti ca totusi Gala e revederea cu familia, caci comunitatea asa s-a construit aici. Nu au alti organizatori parte de asa empatie si simtamant dezvoltat uman, rational si apoi prin libera alegere a membrilor care intra si mai vor sa vina si altadata, dar tocmai pentru asta, regulile si afectarea noastra ca bloggeri nu e bine sa se mai produca. Pentru ca se pierde unitatea, nu doar cea numerica, pentru ca nu luam criteriul cantitativ definitoriu, nefiind in discutie o masa inerta, o turma, ci oameni cu toate atributele definitorii speciei din care fac parte la posesori si care se pot reorienta, daca nu mai pot. Iar acest capitol e mult influentat de unele decizii de schimbare a regulilor dupa ce jocul e inceput deja si care doar afecteaza pe unii, avantajeaza pe altii si nu e ok asta. Precedentele sunt tocmai cu gradul lor de inovatie strecurata fara a atrage critici care sa semnaleze cum anume deranjeaza in ansamblul intregii competitii, la fel ca oriunde ar fi sa extindem aria de acoperire unde ele ar aparea, periculoase. De ce? E simplu, tradeaza conditiile si regulile dupa care jocul se joaca si pentru care ti s-a cerut consimtamantul.
Altfel e o categorie a formalismului cu si prin care ti se pierde efectiv timpul de pomana. Iar barometrul pe care-l constituie totusi bloggingul pentru difuzarea marketingului si in mediul online e un lucru de care e ideal sa tii cont, altfel roata se intoarce. Ma limitez la a mai adauga ca prefer sa cred ca lumea nu si-a pierdut inca iremediabil umanitatea, tot asa dupa cum daca din doua ratiuni antitetice in descrierea vietii si a lumii, inainte de a alege pe oricare dintre ele e bine sa stii ce din ce alegi, atunci informarea, studiul, proba si experienta sunt mai intai. Dupa, #.

14 comentarii:

  1. Am priceput câte ceva dar tre' să mai aprofundez.:) Succes la jurizare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Stilul si gusturile nu se discuta sau ceva de genul. Am observat ca si tu ai scris despre diferenta mare de puncte la ultima proba si ai facut paralela cu invatamantul. Agree! :) Asa este si nu e admisibil. Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La multi ani si tie si succes in derularea planurilor in noul an! Printre proiectele universitare iti faci loc si timp sa mai si scrii pe blog, iar asta e laudabil! Succes si in aceasta privinta, deasemenea!

      Ștergere
    2. Multumesc pt gandul bun. Numai bine! :)

      Ștergere
  3. În temă era vorba despre impresiile de la participarea în Superblog 2017 și nu de la gală. Textul este „ușor” incomprehensibil și alături de lipsa diacriticelor ar putea pune probleme unui cititor obișnuit. Sper să nu mă înjuri prea tare! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din lipsa de timp nu am putut face mai mult, Radu! Impresiile de la Gala s-au regasit si in acest articol prin care incercam sa remediem pe unde se poate aspectele care au facut din controversa o cheie dupa care percepem evolutiile editiilor Superblog. Sper sa si reusim pentru ca adunand puncte de vedere, asta cred si sper sa fie rolul acestei probe-provocare, nu doar acela prin care proband din postura de juriu cum e sa manageriezi timp de 7 zile fiecare secunda pana cand trimiti fisierul cu notele justificate cu baremul aferent la fiecare notiune punctata a ansamblului textual, sa vezi cum e inainte sa mai contesti, uneori justificat, alteori poate ca nu! Unii mai stim cum e cu carioca-n mana si nu am uitat inca, asa ca nu ne deranjeaza s-o facem din cand in cand de e cazul.
      Diacriticele nu au fost de la inceput, Radu, cat despre incomprehensibilitatea textului, tu stii ca asta mi-e stilul, usor mai complicat la prima vedere, dar citit in profunzime el chiar comunica ceva. Nu tuturor, ar fi chiar culmea, dar o face. Cat despre injurat, nu ma pasioneaza si sigur de ai facut-o deja (nu e imposibil, sic!) stiu si poti fi sigur ca nu e din cauza mea, ci de la o plimbare rece pe-afara, suc carbogazos, sau in orice caz ceva digestiv, dar nu gand meschin. Toate bune si spor la citit tot, nu doar la mine, ca sunt ceva articole de parcurs!

      Ștergere
    2. Am citit și apreciat ce comunică textul (care e savuros prin inedite construcții verbale). Doar am încercat să mă pun în pielea unui juriu. :)

      Ștergere
  4. Unul dintre cele mai bune articole citite. Bun continutul, bine structurat. Poate, pe alocuri, un pic cam alambicat. Dar asa sunt filozofii ! Mult succes ; poate ar trebui sa organizezi tu acel concurs de blogging creativ de care spunea Claudia. Nu axat advertorial.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daniela draga, semn am dorit sa-ti las aseara pe blog, dar tehnica m-a invins, drept urmare te-am anuntat in caz ca e o setare de vina sa vezi de poti remedia tu imposibilitatea asta. Multumesc de vizita si lectura, timpul e marea problema si apoi si reteaua wi-fi care vine si pleaca in materie de functionare cam odata cu iesitul pe usa. Am cautat sa ma concentrez pe faptul ca nescriind despre impresiile de la Gala pana acum, odata cu anuntarea provocarii, zic hai sa gasesc o portita si s-o fac. A iesit ceva mai mult/mare, nu stiu pe cat de comprehensibil, dar in puncte-cheie am apucat sa seman cateva idei de tras un semnal de alarma pentru cititori, comunitari in competitie. In speranta ca vor putea, ele toate articolele prin care provocarea lansata pentru a se lua niste decizii de reorientare a organizarii si fundamentare a ei pe niste piloni ai sigurantei si care sa nu aduca prejudicii de niciun fel niciuneia dintre instantele participante, pentru ca nu asta este scopul initial al organizarii in sine a concursului, am considerat ca e bine si eu sa scriu ce am vazut, simtit dinafara (ca blogger din strainatate) si dinauntru ca sentiment cand scriam la fiecare proba, luand contact cu tot felul de schimbari de reguli ale jocului, neanuntate decat dupa ce hora era deja epuizanta si ritmul trebuia sustinut.

      Ștergere
  5. Pfui! Te-ai dezlănțuit! Cu fiecare... „zală” :-)
    Pot să jur că articolul ăsta nu e scris pentru premiu sau pentru notă! Ceea ce îl face și mai interesant! Tranșant și sincer. Cum te știu.
    Și mai are și o poză cu mineeeee! ;-)
    Spor la jurizat! ;-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuze de raspunsul defazat. Cum am spus si-n articol pe langa timpul care mai mult nu e decat sa fie cum as vrea, si wi-fi merge pana deschizi usa, sau o inchizi, daca bate vantul nu cade frunza inainte ca wi-fi sa fie deja istorie! Motivatia e bine intuita! Ma stii bine! Spor si tie! :)

      Ștergere
  6. Deci ... idei principale excelente, îmbrăcate doar pentru cunoscători. Succes la jurizare!

    RăspundețiȘtergere
  7. La ce iarna e afara, fular, manusi, gluga, ciubotele! Multumesc! :)

    RăspundețiȘtergere

exprima-te liber!

Pentru ca ne pasa, #rezist!

Acasa , Brasov , Hotel Royal Boutique Poiana Brasov , mai e putin si se face luna de cand, Gala #Superblog 2017 se intampla. Cadru apar...