vineri, 30 martie 2018

Aurora te iubim si promitem sa revenim!

Constanta e poezia marii si e regasire pe plaja ei asa, cu nisip si cu scoici si cu talpi goale, la debut de mai cand efectele incalzirii globale sau poate doar o coincidenta de bun augur face ca primavara sa se apropie mai repede si mai intens de sora ei mai calda. Langa toate astea mai pune si un om aparte si o mana-ntr-un buzunar si la pas prin targul deschis ochilor celor curiosi neobisnuiti cu extrasezonul sa se fi regasit tocmai acolo in bataia placuta a unei brize cu iz de iasomie, aloe vera si niste peste cu pescarusi planand triumfal aproape de maluri si viata vine in poveste. Si nu oricum, ci cu asumare, cu responsabilitate, cu pasi impreuna de urmat pe aceeasi carare a vietii, cu cercul iubirii pe degetul obisnuit sa marcheze pentru ochii dinafara respectul cuvenit omului care iubeste si e iubit si care nu are nimic de impartit mai mult decat un salut si-o politete pentru oricine. 
Turul de anul trecut de la gala Spring Superblog 2017 din parcarea hotel Aurora ** superior din Mamaia si pana in centrul municipiului resedinta de judet al Constantei, orasul port, cu Diana Slav la timona povestilor despre istoria, geografia, cultura, arta, dreptul si tot ce misca sau a miscat relevant odinioara in orasul de la mare fu super. Oau. Vremea a tinut cu noi cu toti, desi aparent spre ora fixata a plecarii autocarului cu terasa speciala pentru a cuprinde si de la etaj cele mai tari, cool si faine perspective asupra a tot ce urma sa vedem pe drum, timpul dadea semne de inrautatire. 
Poate si asta a determinat alegerea unora, putini, ce-i drept, de a nu se fi aventurat in tur, pe principiul si-asa-s obosit deja, vremea nu ajuta, sanatatea-i la pamant in tara, am proiecte cu deadline, vreau sa fiu sanatos si dupa gala sa le pot onora asa cum le-am primit. Coincidenta si anticiparea unei sarbatori cu mai multe valente, venea anul trecut si pe seama faptului ca Steaua aduna pe 7 mai, asta fiind anul trecut undeva pe luni, gala si turul Mamaia-Constanta fura pe 5, 31 ani de la victoria din finala Cupei campionilor europeni la fotbal asupra Barcelonei, victorie obtinuta prin parada consecutiva a unui numar de 4 penalty-uri a portarului nostru, intrat de atunci, din seara acelei povesti cu happy end de la Sevilla in Guiness Book, drept primul om care a reusit asa ceva. Daca vreti un plus, peste reusita omului nostru, acelasi numar de penalty-uri salvate l-a mai reusit in 1990, portarul argentinian, presupus a fi rezerva unui titular mai experimentat, pe numele sau Goikoyceea, care si-a dus echipa nationala in finala, invingand in sferturile competitiei gazduite atunci sub titulatura de Copa del mondo 1990 selectionata Albionului, unde straluceau atunci un Shilton in poarta si un Garry Lineker, sau David Platt varfuri. Dar asta era doar o completare. Sa vedeti ca in pofida unui numar de reusite egal pe care doi oameni le reusesc la distanta de 4 ani, timpul si locul difera, numarul e la fel, o diferenta e vitala: consecutivitatea. Heltmut al nostru a descurajat pe toti executantii Barcelonei de atunci, asa incat la diferenta 2-0 pentru ai nostri, executarea ultimului 11m nu si-ar mai fi gasit utilitatea, neobturand posibilitatea ca parand-o si pe aceasta din urma, portarul nostru sa se fi zeificat drept cel mai de temut pentru adversari aparator al propriei porti. Un arhanghel daca vreti, intr-o comparatie cu ingerul pazitor al portii, arhanghelul e totusi un inger cu responsabilitate mai mare. Revenind la turul de anul trecut, coborati din autocarul cu etaj pentru privelisti de minune adulmecate la mare inaltime, Constanta pasnica, dar in plina sarbatoare pentru ca Ziua Marinei scotea la parada uniforme imbracate de tineri absolventi de ambele genuri care dupa responsabilitatea jobului lor in ziua aceea se odihneau pe terasele care imbiau turistii sa vina sa-i acompanieze. 
Poze, povesti, incurajari pentru brava lor alegere in cariera uniformei militare si prin apele patriei sa faca bine sa apere tarisoara de pericole de orice fel. Faleza cu Farul cel vechi, pastrat parca de o incapatanare ingenua tuturor acelor constructii in care mesterii au pus inainte de toate pasiune si suflet si nu doar piatra pe piatra ca sa vada casa ridicata. Valurile saline ale marii agitate din timp in timp lovesc mereu si mai mangaie sau sperie doar incapatanarea de neclintit a Farului de a nu se inclina precum Turnul din Pisa romanilor. Biserica Greceasca, cu Dumnezeul pe care si acum il duc cu mine la mana dreapta, e iarasi locul de pe intreaga derulare a turului foarte fain gandit si pus in practica fix asa cum trebuie de Diana Slav, unde nu doar spirit, bunavointa, charisma si generozitate ingenua am gasit odata ce-am urcat cele 20 trepte ce separa nivelul strazii de cel al portii de intrare in vestigiul unde divinitatea salasluieste de cand lacasul a fost zidit si destinat acestui scop. Liberul la plimbari si curiozitatea degustarii mancarurilor cu care participantii la targul culinar imbiau turisti sau oameni ai locului ne-a prilejuit intalnirea cu Nicolai, maramureseanul care gateste si o face bine, explica ce face el acolo la televizor, dar cum a tot lucrat o buna perioada in Franta, iar asta pentru ca scoala frantuzeasca de bucatarit e recunoscuta drept una de high class in toata lumea, de asta, da?- are un accent cel putin ciudat. In sens bun. Adica asocierea lui Tulai si no, i-o facut cu tres bien si altele e ca o arie din opera pe care cel putin bucatarii pasionati, sau cei care lucreaza sub tutela bucatariei italiene o asculta mereu cand gatesc. Relaxeaza, imbie la reusita de gust, poezie, nu doar cantitate si iuteala a livrarii comenzii in sala. E bine de stiut ca arta are tabieturile sale, gusturile nu se discuta mai mereu, iar cand intri in restaurant sa mananci, nu esti ca la coasa, Scoate Gheo pita si slana sa crapam!- ci comanzi, astepti sa vina si dupa ce vine te bucuri de culoare, gust, savoare, pentru ca nu bolul plin satura stomacul, ci intreaga adunare a acestor factori ce concura la pregatirea preparatului. Or, o La primavera sau Traviata cand afara ploua si comenzile vin iute si stressul apasa, ascultata in linistea ta interioara, chiar face minuni, credeti-ma! Nu credeti? Ia uitati-va voi si la Zoe, dintr-un film ce se cheama No Reservations, cu Aaron Echart si Catherine Zeta Jones si mai vorbim pe urma! Orasul de la malul marii e pavaza unor Zale de a caror reflectare a razelor soarelui trimis dinspre zarile levantine doar lumina unui inceput de bun augur zi  de zi. Nu doar daca esti de-al locului. Cand nu esti acolo, vocea placuta si cuvintele potrivite ale Dianei, aceeasi care face turul orasului, vin pe calea undelor sa dea masura unei stari de spirit calme si care anticipeaza o forfota controlata de izul concediilor ce deschid hotelurile si restaurantele navalei cererilor de Si noi vrem de toate, cazare, oferte, mancare, plimbari, plaja, sa ne relaxam si toate cele. Orasul isi aduna fortele si cu Hagi si brava lui echipa de tineri talentati, merge mereu inainte pentru ca o data nici nu se poate altfel, pe de alta parte totul renaste, iar orasul nu inseamna doar plaja, piscine, hoteluri si turisti ca taurii la corida, nu!
Inseamna mult mai mult decat atat. Inseamna oameni care fac prin sfintenia lucrului lor bine facut in bransa aleasa pentru a-l depune, pregatirea terenului pentru ca altii sa se bucure de tot ce poate fi mai bun si mai frumos. La fel ca Diana care face si aceasta munca de popularizare a tot ce are orasul mai bun si mai frumos de oferit turistilor sai, oameni ca Meryem Mambet, manager general al Hotelului Aurora ** superior Mamaia dau viata unei statiuni care chiar te relaxeaza, iti incarca bateriile oricat ai fi de obosit, plictisit si vii la mare sa te regasesti, nu conteaza ce timp e, ca e extra sau plin sezon, reusesti nu doar pentru ca-ti propui tu, ci pentru ca altii si-au propus ca pentru oameni ca tine ei sa fie pregatiti oricand le-ai calca pragul unitatii sa te simti cum vrei tu mai bine! Piscina, privelisti extraordinare din balconul camerei, pescarusii-ti canta poezia pe care n-o auzi pe nicaieri, iar marea care te cheama la ea, oricat ar fi de innorat afara, iti iei iubita de mana si va descaltati de incaltari si romantic si apostoliceste va conectati la natura, fix ca scenele din Avatar. Si una cu natura, nimic nu poate fi mai  frumos, dulce sau placut ca un rasarit ori apus de soare pe nisipul plajei, unde malul scanteiaza de viata, apa fierbe a necunoscut, iar ochii ei te devoreaza asa incat iti doresti sa tot revii, acolo la hotelul Aurora, locul unde generozitatea, plus toate celelalte bune auspicii ale profesionalismului nu lasa loc de tocmeala.

Ne place si vom reveni ori de cate ori se va ivi ocazia. De om prinde chiar la jurizare un loc care sa merite un voucher, trecem mari si tari sa aratam ca nu am scris aici degeaba!
Florii frumoase si speram sa ne putem vedea si la Gala!

Articolul participa la Spring Superblog 2018.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

In cautarea linistii interioare

Auzisem despre o fetita care intre timp a crescut si doar problema pierderii bebelusului de care avea grija fusese aceea care-i manca sufle...