luni, 12 martie 2018

Nu averea-l face pe om, dar Omul sigur face casa cu Aia

Visuri de Casuta noastra, cuibusor de tot ce vrea omul sa faca in casa lui, are oricine, toata treaba e sa aiba cu ce sa si-o permita! Mai apoi o idee care sa faca diferenta intre Casa parintilor, camin studentesc si diversele chirii platite cand jobul bun nu a fost in orasul de domiciliu si relocarea a presupus si provocarea unui nou oras unde sa pleci sa lucrezi si sa locuiesti un timp. Am sa va spun acum povestea lui Ovidiu, un bun amic, care dupa studentie si cateva joburi temporare pe ici-colo prin tara, a ales sa plece sa faca ceva bani la varul sau in Italia. Nu l-a deranjat ca el terminase ingineria mediului si ca fabrici tot sunt in tara care cauta ingineri galonati si super-ofertati incat sa vrea sa mai ramana, a plecat la Milano, unde varul sau a muncit din greu la lopata, zidit, ridicat hei-rup, materiale si ciment si toate cele, pana sa castige experienta si bugetul necesare inceperii unei afaceri proprii in domeniu cu mana de lucru cooptata din peninsula. Un inginer care sa asigure spatele firmei in ceea ce priveste partea cu noxele, reciclarea, ecologia nu suna rau, mai ales ca desi din familie, trecusera ani buni deja de cand nu se mai vazusera. Pana sa fie si cooptat pe post, strictetea normelor din peninsula impunand cunoasterea buna a limbii italiene inainte de a putea lucra cu documentatii, varul sef i-a oferit postul de muncitor necalificat, adica a apucat-o de jos, la fel cum o facuse si el in anii '90 cand a aterizat in Italia cautand ceva de lucru. Ovi' a vazut partea buna a lucrurilor, vreme buna, casa, masa, seful var cu el, pana la ocuparea unui post mai bine platit cu atributii mai mari, dar cu efort mai mic din punct de vedere fizic trebuia sa prinda mai bine limba. Seful l-a inscris la cursuri, dupa munca de fiecare zi, la colegiu avea 2-3 ore de limba italiana pentru straini, in 2 luni stia mai mult decat Ciao si Arivederci!, iar despre constructii prinsese treaba cu ce amesteci ca sa poti construi zidul, ce amesteci in betoniera ca sa torni sape si buiandrugi, plafon dublu si tot asa, chestiuni tehnice. Descurcatet si vanjos din tata-n fiu, Ovi a prins repede meserie si si-a fixat un plan, acela de a munci cu drag si spor, sa stranga ceva banuti cat timp este in Italia si dupa ce va fi vazut ce are tara asta mai frumos, sa revina in tara si sa aiba propria afacere in domeniu. A inteles in tot acest timp ca ideile si visurile frumoase in materie de case vin la pachet cu contractarea contructorului serios, dar pana acolo legitimarea muncii de edificare a cladirii vine din biroul de proiectare. Intelegand el rolul si mai ales importanta arhitecturii proiectarii dinaintea ridicarii propriu-zise a caselor, a ales partenerul de nadejde pentru afacerea lui pusa pe picioare la revenirea in tara cu bugetul castigat si cu carca si cu mintea pe santierele unde lucra in Italia firma varului sau. Visuri si mari nazuinte pentru om, case rosu si la cheie, firma lui Ovi ofera cu promptitudinea si seriozitatea ce l-au caracterizat dintotdeauna, dar si pentru ca, dincolo de un constructor bun, Ovi e un negociator bun si inspirat in profesionalismul cu care promite termene de finalizare comenzilor contractate, el si-a ales partenerul ideal pentru obtinerea avizelor de construire
De cand si-a deschis firma, acum 3 ani, cu baietii lui din echipa si-a ridicat propria casa la cheie, in care acum, doamna lui, atunci doar o buna prietena din frageda copilarie care-l ajuta la contabilatate, creste micul lor pui de om, iar pentru ca maternitatea e una din perioadele in care doamnelor le stau toate hainele nu tocmai bine cand se privesc in oglinda, dulapurile se reinnoiesc mereu si tendinta este de a face din tantar armasar in materie de atitudine, ma rog, nu e cazul la ei in familie, dar cunoastem la altii, alearga pe banda si face tot felul de exercitii fizice de tonifiere a intregii musculaturi pentru ca surplusul de kilograme cauzat de graviditate sa se duca in mai putin de 1 an de la nasterea lui Sebi, celui mic. Acum baiatul lor are 6 luni, iar sotia lui Ovi a coborat deja 20 kg, fara a se fi infometat, dar mai are inca 5 de dat inapoi ca sa fie in aceeasi forma ca inainte de Sebi. Timp mai este, berechet, eu si Ovi-i tinem pumnii, dar pe langa asta, avem amandoi mult de munca. Eu is omul lui de incredere, mana lui dreapta cum ar veni, pe la mine prin mana trec o gramada de acte, foi, documente, telefoane, notite, programari, termene limita de predare a lucrarilor pe care firma lui le contracteaza, toate astea ca sa ofere satisfactie si mai ales case la cheie cui le comanda.
Pentru ca o casa, asa cum a insemnat si in cazul lui, inseamna si pentru oricine care are cu ce sa o plateasca pentru ca si-a dorit o schimbare in viata proprie si ajunge cu locuitul in chirie, trebuie la un moment dat sa ai si ceva al tau, este un vis devenit realitate si care aduce odata cu el liniste, stabilitate si cum altfel decat munca! Munca pentru ca asa e firesc, viata are continuitate si dincolo de obiective prioritare ce-si afla substantialitatea indeplinirii. Iar cand omul produce banii necesari, iar timpu-i o mare problema, pentru ca jobul si/ sau stilul de viata nu-i ingaduie sa faca el insusi demersurile necesare anterior ridicarii casei visurilor, profesionistii de la Aia se ocupa de tot, proiect casa, proiect PAC, DTAC, avize si documentatii tehnice de constructie ce includ accesul prin bransare la resursele naturale vitale: curent electric, apa, gaz. Nu haina, banii sau posesiunile fac pe om, dar caracterul acestuia razbate pana dincolo de cuvinte si trecand prin fapte duce munca sustinuta constant si 
pasiunea la rangul de arta. Tot asa cum arta e interpretata in fel si chip, pasiunea pentru munca sustinuta cu devotament duce lucrurile la bun sfarsit si reusita nu da alt prilej decat acela de a sarbatori mereu victoria. Cu Aia, visurile prind nu doar contur, ci si substantialitate. Fii mereu victorios langa o echipa de arhitecti profesionisti in proiectare de succes!
Articolul participa la Spring SuperBlog 2018.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

In cautarea linistii interioare

Auzisem despre o fetita care intre timp a crescut si doar problema pierderii bebelusului de care avea grija fusese aceea care-i manca sufle...