duminică, 1 aprilie 2018

Jocul si beneficiile sale. Prepelix Pano sau atentia pusa-n slujba concentrarii

Misu Gainusa, Andrei Prepelita, Viorica Pitulice, Ion si Ionut Lupescu, Vasile Urs, COrneliu Vulpe, Nicu Sarpe. Nume. Unul dupa altul. Onomastic, oamenii care le  poarta au sau au avut la timpul cand au trait prilejul de a se bucura de urarea La multi ani cuvenita lor, de cel putin doua ori. Numele lor de familie indica o origine care coboara pana acolo incat sa apropie strabunii lor de una din vietatile pe care numele o aminteste. Pe vremea cand Vasile Urs, vecinul meu, tatal lui Marius si Nicu lucra in fabrica si facea mereu aceeasi gafa de care parintii mei si acum povestindu-mi cu lacrimi in ochi, o data pentru ca nenea nu mai e si ca timpul nu trece doar  peste unii, apoi pentru ca fara sa vrei, intai razi de ce-ti aduci aminte si o povestesti cu haz, apoi realizand implacabilul timpului, constati ca in orice pare si chiar e de ras, dupa ras, mai urmeaza si altceva si apoi serios fiind pret de o clipa si intelegand trecerea timpului mai mult decat despre a vorbi despre lucruri si intamplari de altadata si care acum nu mai sunt decat amintire, incepi sa lacrimezi. Si umezindu-ti ochii nu mai poti sa-i opresti cu una, cu doua, ca doar nu-s robinete noi la chiuveta din bucataria noua in care de-abia ce te-ai mutat.
Cand Viorica Pitulice, Liana Ciocarlie sau Maricica Puica faceau cariera, un Ionut Lupescu sau Misu Gainusa nici cu puta-n tarana nu se jucau, dandu-se de-a busile in tentativa lor de a descoperi lumea bipeda. Dar asa e la-nceput. Inveti explorand si lumea ti se-arata prin toti porii fiintei tale de la nivelul tau de cateva zeci de  centimetri. Cu timpul inveti ca ascensiunea presupune intai oprelisti si bariere, scancete si cazaturi, dar cand brav reusesti sa ramai in picioare si sa-ti continui drumul atuni inseamna ca nimeni nu te mai poate infrange in tentativa ta de a cauta si gasi de unul singur raspunsuri. Asta e copilaria. Un Andrei Prepelita, fost fotbalist la Fc Arges si apoi la Steaua, iata ca inspira onomastic un nume de brand. Jocul PREPELIX PANO a-nceput din 2000 sa fie viral pentru utilizatorii de jocuri de calculator si o alternativa la brick game sau super mario, impuscat rate sau gaste, plus altele de strategie sau tintit tot felul de farfurii, sau inamici in fascinanta lume virtuala unde realitatea de dincolo de peretii camerei unde sezi lesne la birou si faci toate astea poate ca e alta.

Cam asa e in PREPELIX PANO. Un utilizator cu mare experienta si o prietena buna a mea si a competitiei Superblog, Olimpia Sapunaru, alias Almanahe(r) mi-a oferit posibilitatea de a va evidentia concludent cum sta treaba. Priviti, admirati, sau luati aminte, cum va place. Enjoy it, va zic si eu!Dar in lumea ta aceea construita de datele jocului, cu regulile si determinarile sale, adevarul e doar acela, subiectiv, ai o singura misiune, tu esti cel care ia decizie si trebuie sa stii ca orice tentativa a ta e de a face evolutia mereu mai buna. Pana cand, nu stii, stii de la bun inceput cand incepi sesiunea de joc, ca nu ai timpul necesar intre o pauza de relaxare dupa antrenamentul sportiv la care elev fiind participi ca sa-ti dezvolti si o latura disciplinara si vocationala care sa te ajute pe viitor in cariera profesionala pe care o vei fi ales, apoi ca de la o pauza bine meritata de la lectiile de la scoala ce par a nu se mai termina nicicand, e numai bine sa bifezi o alta sesiune de JOC COPII
Atentia distributiva, focalizarea in timp ce itemii pe care in lumea jocului trebuie sa-i dobori iti pun in valoare muschiul ocular si maresc acuitatea vizuala pana acolo incat gradul de concentrare la care din toate punctele de vedere poti ajunge atinge cote inalte. Pentru asta si nu doar pentru asta, da, PREPELIX PANO e de apreciat. Dincolo de ce simti, incordarea data de a fi acolo, in datele de timp si de loc, concentrarea patimasa si dorinta de a fi mereu mai bun in rata de eficienta cu care impusti saracele pasari, iarasi iti urca adrenalina la cote care te fac sa te simti infailibil. Noroc ca, Alex, coboara mama din camera, da-ti castile alea odata jos, e gata cina, coboara sa fim toti la masa te aduc mereu cu picioarele peic, iti zici, pamant. Nu-i nim mai incep o sesiune si-i bat si pe Gogul2 si pe RamscAli deseara, dupa cina, fix inainte de a pune alarma de trezire pentru a doua zi dimineata la o noua zi de scoala. Si cresti cu obisnuinta asta pana cand acum cand cu propria ta afacere, raspunzand de o droaie de sarcini, nu mai ai niciun timp de tine. Si totusi il gasesti cand cu alt plic de 3in1 amesteci fin licoarea obtinuta din praful maroniu cu apa fiarta si gura de lapte din frigiderul bucatariei, revii la birou si-ntr-o pauza scurta pe care ti-o permiti, nimeni n-are cum te deranja in firma, iar pentru colaboratori sau potentiali clienti stii din start ca trebuie sa sune la secretariat pentru a se interesa de o eventuala colaborare, deci nu raspunzi tu din prima... JOC MOBIL, PREPELIX PANO si-ncepi si da-i si omoara si cad pe capete si-ntelegi ca nu esti sadic, ci fleosc ce se aude-n timpanul ascutit la maximum din urechea ta dreapta ori de cate ori reusesti sa tintesti fix in vigilenta creatura care se misca pe masura ce avansezi cu nivelele jocului, din ce in ce mai tare si mai iute, astfel incat, daca vrei sa iti permiti pentru o secunda doar, iti zici chiar ca ochii-ti joaca-n cap ca peliculele de cacao din cana diminetilor copilariei tale, cand mama va chema pe tine si pe varul tau, copilul surorii ei care  vacantele de vara din scolaritatea lui se afla mereu la voi, matusa ta isi traia viata alaturi de sotul ei in strainatate, aveau ambii jobul bun, dar pentru baiat au ales ca scoala sa fie aceeasi pe care si pe ea o disciplinase si atunci aducandu-ti aminte de toate astea intelegi cat de puternica e nostalgia care te poarta prin diferite colturi de memorie care-ti aduc pe display-ul actualitatii fiecarei zile placutele momente ce ti-au marcat existenta. Vorba unui slogan, pentru toate celelalte de-aia exista jocul in viata noastra, sa ne distraga atentia de la stress si incordare atunci cand concentrarea in momente apasatoare de munca este prea mare si solutiile asteptate nu vin nici arse cu drugul de fier incins in carbuni. Deconecteaza-te si mergi mai departe, mai impusca o rata, o prepelita, o cafeluta, o prajitura, o ceva, vorba regretatului Dem Radulescu, alias Gogu din seria BD din faimosii ani '80 ai comediei cinefile romanesti.
Fa-ti viata asa cum vrei! Cand nu mai stii care e drumul inainte, ia o pauza scurta si intra-ntr-alta relitate. JOCUL  PREPELIX PANO detaseaza si ofera perspective diferite asupra implacabilului apasator. De aici sinteza rapida cu care asociezi diversele posibilitati de continuare a trasei si asumarea pasului urmator fac din tine un invingator al propriilor dileme si de aici ezitarea aferenta oricarei temeri de pasire inainte dispare.

Articolul participa la Spring SUperblog 2018.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Reimprospatarea revalorizarii

Nu stiu cat va poate parea de misto toamna cu ploaie sau fara, frunze cazute pe trotuar, miros sublim de ploaie, carburant, zacusti si mu...