miercuri, 31 octombrie 2018

Blugii de barbati singuri in iarna

- Da, ma frate, auzi tu, a plecat si-a luat cu ea tot, frate, tot. O singura pereche de blugi de barbati mi-a lasat, ca-n piesa aia a lui Tudor pe cand era la Vama veche, nu mai stiu cum se chema, parca Nu ne mai trageti pe dreapta...
- I-oi fi tras-o tu prea mult numa' pe-o parte, sau nu foarte bine, ca a avut timp sa caute si apoi sa-si planifice evadarea chiar sub ochii tai. Apropo, si-altceva ti-a mai lasat? Haine ma refer, ca sigur daca a jucat la doua capete, nu a lasat ea pe vreunu-n dulap, este?
- Ba, noroc ca inca nu e foarte rece, cateva tricouri de vara, o geaca ce poate fi purtata si pe soare si pe ploaie, ca na, totusi nu mai e nici vara, nici ziua prea lunga, rece bine dimineata si dupa 4-5 seara, aproape sa se intunece, deja nu mai e chiar asa lumina si nici grade multe nu-s.
- O saptamana n-oi muri, da-o-ncolo de treaba, asta e, nu putem in viata avea doar tot ce ne dorim, mai apar si lectii de viata, adica ce-ai avut se pierde si asta inseamna reconstientizare ca de la un punct in colo traiectul tau firesc a luat o curba sau o paralela in traiectorie pe care nu era chiar ok sa o fi luat si dat inapoi, ca o caseta veche de pe rewind. 
- O spui ca si cum a dat lepra peste tine si n-o sa mai fii, dar la cum te stiu pe tine, inteleg ca e vorba doar despre pana cand iei banii si atunci te reconectezi la ce stii ca mai ai de bifat de atunci inainte. Pana atunci subzisti si cauti sa fii demn ca Will Smith in Drumul spre fericire, iti iei blugii, ca alti pantaloni n-ai pomenit sa mai ai prin dulap si bagi mare. Munca, birou, intalniri daca te pune dracu' sa-ncerci de-acum prea devreme, nu te-as prea vedea bine, esti la limita de jos a posibilitatii tale de exprimare, cu nervii la pamant, cu finantele asa si-asa, haine nu mai zic...
- E, daca o fi ceva, dau un sms si numai sa fii acasa, ca sigur nu te-ai ingrasat si ceva mi s-o potrivi de la tine, cred...
- Las-o mai usor cu iubirea, mai ales acum, vine frigul, te uiti tu apoi la un Serendipity, mai inspre Craciun si poate cine stie ti se va da sa-l traiesti si tu pe cont propriu, dar pana atunci intra banii pe card, poti sa-ti iei ce vrei tu si sa impresionezi cum si pe cine vrei dupa ce porti, ca-s sacouri sau ghete barbati, ca sigur se lasa cu zapada pana atunci, blugii raman la fel numitorul comun, nu te vad eu in pantaloni de stofa, ca nu se fac acum pe iarna nunti la care sa mergi tu, cel putin din cate mai stiu si eu legat de tine...
- Uit ca mai am ceva. Haina doar ma acopera, eu sunt cine sunt inauntrul meu, nu carpa ma face pe mine in ochii nimanui, iar de flirtat acum zau n-am 15 ani ca sa ma
dea peste cap un buric gol, stii ce zic?
- In materie de filme, ce sa-ti zic, ti-as dori niste sarbatori de iarna ca Vacanta de iarna pe care o petrec Jude Law cu Cameron Diaz, dupa ce sora lui din film, actrita englezoaica, imi scapa numele acum, e mare si ea, de Oscar, face schimb de locuinta cu americanca, pe site-uri de socializare. Si cum el merge acasa la sora-sa, o vede pe asta si-i cade cu tronc, ea-i vede fetitele lui si fara mama, se nimereste sa ramana ea de tot.
- Vezi cam multe filme, eu nu-mi permit acum, de meciuri mai aud pe la colegi la serviciu...
- Fac ce pot, incerc doar sa te ajut cumva, daca tu crezi ca o pot face, vreau sa stii ca poti conta pe asta. Nu e obligatoriu nici sa stii, nici sa o faci, dar daca simti ca e nevoie, ai unde suna, bate la usa, trimite sms, bine?
- Bine, frate, mersi. E ceva care ma ajuta acum.

Articolul participa la Superblog 2018.

marți, 30 octombrie 2018

Hai la gala! Inc-o bifa, proba cu domenii


No, s-apai cum sa fie, ca prima zi libera dupa 5 nopti la lucru. Deadline la Superblog 2018! Stim de dimineata asta, punem alarma la 14 GMT, ne trezim la 19! Constatam ca fix pana la introducerea in platforma ar mai fi 2 ore. O ora o luam in calcul pentru neprevazut. Ca asa cum-necum sa ramana notele pentru text, nu sa se mai scada  ceva din ele pentru intarziere. Netul picat, furtuni, defectiuni tehnice, de la ei cum se zicea pe timpuri, toate calculate. Asadar, am pus si mana pe jos, curiosi sa aflati ce inseamna asta, o-ntrebati pe Ioana, la gala, nu acum ca ocupata fiind, nu are cand va raspunde. Ea scrie. Ceva, pe telefon. Pentru proba cu domenii. Domenii web, ca sa fiu mai exact. O chestie tehnica, se ocupa de ce facem si noi, bloggerii, inregistrare domenii Romania cui vrea. Ioana a vrut.
Eu nu. Eu doar i-am dat like. Acum. Ca a stranutat. Am castile-n urechi si scriu textul meu. Ea, langa mine, pe al ei. Fara casti. E tarziu si e o presiune oarecare ce ne apasa umerii constiintei.
Contra cronometru incercam sa ne incadram si-n timp si-n cerinte. In masura in care se va putea asta, suntem deja campioni. Ai propriilor trairi raportate la felul in care suntem receptati. In contextul actual, in cadrul conventiei la care am aderat iarasi. Pana la gala mai este si povestim atunci mai multe. Pe scurt: in cazul meu, am deschis primul blog acum 12 ani, nu am avut o tragere prea mare de corazon, nici timpul nu era aliatul meu, asa ca atunci cand nu aveam deloc, nici timp, nici bani, numai nervi, draci si altele am deschis altul, ca datele primului nu-mi mai erau clare, de parca m-ar fi torturat cineva si i le-as fi spus, sau nu i le-as fi spus, dar memoria mea nu le-a mai tinut minte. Chestia se intampla la distanta de 2 ani dupa acel amendament la legea memoriei personale care ma impiedica sa mai folosesc blogul si atunci am procedat la construirea unei comisii de expertiza pentru noul meu proiect de anvergura mondiala si internationalo-galactico-universala in materie de blog. Nu e blogul cu care particip acum la Superblog 2018, el e ultimul deschis, acum vreo 7 ani. Nu am ales decat platforma gratuita blogger pentru el, o reconstituire a memoriilor mele de la prima incercare de mijit ochii in lumea asta e-text. Caci asta a fost argumentul pentru mine. Student al literelor in vremea aceea, scriam si citeam non-stop, de dormit si odihnit ca omul o faceam mai mult cu amanare perpetua, caci in vacanta se cuvenea sa mai si produc, activand si ca angajat pe ici-colo ceva resurse necesare pe langa  bursa din facultate asigurarii celor necesare, tutun, incaltari, carti, conferinte, excursii in scopuri educationale si prea putin pentru corazonul propriu si personal.

Ca stiti c-au tot fost timpuri de-alea cu mineriade, apoi cu raul al mai mic, boc*5 si iarna mai altfel ca vara. Am folosit si folosesc bloggingul pentru scris, construire de text, arhitectonica pentru omorare de timp liber, care nu prea exista si poate ca tocmai de aceea si frecventa postarilor nu e una de laudat. De catre mine, ca eu postez, nu cine ar citi. Opinabilul cuiva care ar dori sa citeasca ce scriu eu trebuie sa inteleaga ca instanta emitenta de text in eterul electronic e si ea om, are viata, job de noapte, sotie, timp nu prea are. Cu toate astea revine, la fel cum a facut-o in dese randuri, cu precadere toamna, cu mare drag si dor tot asa in competitia pe care o indrageste. Unde domaz.ro vine sa enunte o proba, sa o jurizeze mai apoi si sa premieze articolele care ierarhic ocupa, in opinia omului cu notele, primele locuri.
De 3 ori, de cand ne-am apucat de scris a si cazut netul si, important e nu ca tot de-atatea ori si-a revenit, ca altfel nu aveati acum citi ce scriu eu, ci ca, pentru noi cel putin, timpul trece, parca mai prea repede ca pentru toti. Anume, noi nu vrem - puncte. Ca nu e cazul. E un deziderat de la care nu facem rabat atunci cand stim ca mai avem de indeplinit una sau alta dintre probele de concurs. Cu sau fara domeniu web, ca Ioana, cu, sau ca mine, fara, noi scriem. Si participam. Voi cititi, ei jurizeaza, noi toti ne vedem la gala! Acolo puteti afla mai multe si despre nume blog, de ce, cum, cand si unde, de cate ori, de-astea.
Ana o fi avand mere, sau nu, ca de unde, c-a fost frig si-a nins peste pomii-nfloriti, dar eu am gatat articolul de scris. Si e ok asta. Eliberator. Pfiu!

vineri, 26 octombrie 2018

Traim intens si iubim autenticitatea trairii oriunde pe glob cu Extreme Travel

Viata e dar. Hazard, iubire, pasiune, concretete, respiratie, destin. Si cerc. Cu start si finish, care nu-s musai nasterea si moartea, cat poate fi vorba despre ciclicitate.
In toate cele. Ganduri, angoase, frici, decizii, asumari, actiuni si toate cele. In toate aceste atribute prin care umplu descrierea de o autenticitate traita si simtita, deci experimentata, nu imaginata isi face loc calatoria, caci si asta mai este viata noastra, o permanenta mutare, pe ambele axe, atat a timpului, cat si a locului pe care il ocupam. Calatoria e si transformare, de la Cris du chat si nota din fabrica de copii de unde aparem in viata celor mari, la scutece, apoi la uniforma si carti si ghiozdan, antrenamente de sporturi, sau cu orice altceva incercam a ne condimenta etapele formatoare ale individualitatii inspre maturitate, joburi, scoli, calificari, cursuri, in toate astea locuri si orase, tari, colege, prietene, iubiri incepute si terminate de altii uneori, pana cand pe traiectul acesta apare stabilitatea. Si ea are un nume, o viata, un caracter frumos, poarta 39 la picior si nu si-a uitat inca pantoful nicaieri, i-a scos de doua ori pe amandoi, sa mergem impreuna, mana-n mana sa ne plimbam sub clar de luna pe plaja. Doar noi doi. E Ioana, o bravada de om autentic, de un curaj, o autenticitate si o putere atlasica de a sustine orice merita interesul si implicarea sa in ideea pe care o asuma. Cu o incapatanare urnita si dusa inainte doar din fermitatea unei convingeri care se devoaleaza apoi in argumente, ea are vitejia inscrisa in frunte ca Joanne D'arc, are competitia inscrisa in Adn si cursa asta parca pornita cu oricine pleaca din capsorul ei si cum face, cum nu, ambitia si Vocea si talentul ei o duc in frunte, cursa mereu o castiga. Ca in turism de aventura, totul palpitant pana in maduva spinarii, varfurile degetelor membrelor, toate 4.

In povestea noastra, muntele, adica eu, a-ntalnit marea, adica pe ea si muntele odata ce-a vazut marea s-a cam obisnuit si cu toridele plaje si cu terasele si cu mallurile si cu alte indeletniciri tipice marilor porturi care, economic vorbind sunt puntile de trafic maritim, adica o plaja mare de marfuri colinda locurile scaldate de valuri inspumate, sarate ale marilor.

I-a placut si-i mai place la munte, Craiul e un colt de rai, nu doar ca in Miorita fundamentala in gimnaziu, ci chiar pe bune, reprezinta un fond cinegetic aparte, patrimoniu cultural UNESCO, nu doar implica autoritatea national-statala, ca mai are scaparile ei, un aviz-doua date cum-necum si din parc natural, rezervatie ecologica dispare masa lemnoasa, iar Alex Dima si Paula Herlo semnalizeaza asta din materialele lor de ancheta jurnalistica pentru un brand care sustine stindardul moralitatii si corectitudinii sus pentru Pro tv - Romania, te iubesc! De-ar fi s-o surprind pana la culme, asa incat, in acord cu enuntul acestei teme din cadrul SuperBlog 2018, unde ce scriu acum participa, reactia sa fie lipsa de aer, motivata de o brusca entuziasmare fara limita, fapt ce n-am sa-l fac, pentru ca la noi primeaza safety first, iar ideea de a surprinde nu ne place niciunuia, are si farmecul crescut la cote mari orice promisiune, anunt, cum ca si toti acei pasi premergatori implinirii, pentru ca intelegem fiecare ca se duc eforturi sustinute nu pentru a respecta un cuvant dat si conteaza mai bine cum esti vazut apoi, ci pentru ca stii ca e parte din tine si acel cuvant prin care ai promis ceva si nu oricui, ci jumatatii tale care te completeaza si fericeste cu fiecare respiratie, stranut, stransoare a mainii prin care marcheaza ca are mereu dreptate. Am cunoscut amandoi o persoana speciala in perioada in care am studiat in cadrul unui proiect de cercetare international gazduit de Madrid, o doamna profesor, nativa a locurilor de unde au venit toate acele valuri de temeri legate de un potential final al lumii, identificat aproape obsesiv cu anul 2012. Elsa, crescuta la altitudine ridicata, Elsa care crestea in podisurile inalte si rarefiate, ozonificate ale Peru-ului, pascand caprele ca o Irinuca a lui Ion Creanga al nostru, ne povestea in scurtele, dar desele pauze pe care le luam in cadrul muncii sustinute pe care am depus-o pe bune ca o echipa, desi multilingvismul, multiculturalismul s-a dovedit si-n multe alte cazuri ca poate functiona ca o fosa, dezagregand unitate de grup pe care cu stradanii si organizare exemplare, cine decide sa contureze motivat de ceva, sa obtina un rezultat intr-un anume scop, aduna oameni cu ceva experienta si compatibili pe cat se poate a se adapta unor sarcini de lucru din care necunoscutul face parte in primul rand ca parte ce tine de un fond firesc al lucrurilor pentru ca pamantul de sub picioare si limba de baza nu ti-e graiul de zi cu zi, despre greutatile vietii spatiului andin, iar toate acestea veneau pe fondul sesiunilor de comunicari in care marele Miguel de Cervantes Saavedra, nascut nu departe de metropola in care se decid inca importantele decizii pentru intregul spatiu frontalier spaniol, caci comunidad de Madrid incorporeaza si Alcala de Henares, toponimul unde marele parinte al romanului universal modern vedea pentru prima data lumina zilei la 29 septembrie 1547. Ea insasi casatorita cu un urmas al aceluiasi sange Cervantesian, fascinata de opera scriitorului cand venea la Madrid sa urmeze filologia in deceniul 7 al secolului vitezei si Bosque Saavedra, o enciclopedie ambulanta, la modul ca pe cate stie, tot pe atat de mult adora sa colinde dintr-un loc intr-altul, indiferent de destinatie. Prieteni o droaie, cosmopoliti ambii si din convingere, cat si ca avantaj profesional, au doi copii care le calca pe urme, fata foloseste multilinvismul pentru a-si facilita sarcinile profesionale sa produca o cantitate impresionanta si multumitoare pentru sefii de la birou in ceea ce priveste numarul de clienti multumiti, pastrati in portofoliul de interes al firmei, plus cei nou-adusi si care au zis Oau, mai vrem la voi! Ioana mea si Elsa s-au cunoscut cand in turul celor mai pitoresti, bine conservate in timp la capitolul istorie, arhitectura, infatisare medievala, sate vechi spaniole din comunidad de Madrid, am pornit-o dimineata si am ajuns inapoi pe-ntuneric, la capatul unei zile magnifice!
In trairi, experiente culturale, geografice, turistice, povesti, bancuri, ciocniri, felicitat aniversati din grupul de colegi de excursie. Cand doream sa vorbesc musai cu Elsa, coordonatoarea de proiect, puiu' era mult mai bine sa fie de fata ca sa adapteze intr-o cursiva spaniola care pare de la mama ei de acasa, pentru ca din spaniola mea de inceput si care se continua de la buze inspre incheietura palmei si cobora pana inspre umeri, uneori dadea si-ntr-o engleza la care Elsa-i facea cu ochiul lui Bosque si-uite-asa avansam perfect si-n povestile noastre turistice cu ce aveam de spus ca sa nu diminuez nimic din ce intentionam si care punea deoparte si pentru ceilalti haz si curiozitati satisfacute, cat faptul ca ne permiteam aceasta destindere binevenita, o foloseam si ca pe unealta temporala pentru proiectul nostru, caci toti colegii de proiect erau si-n autocar in excursie si pe ulite si pe trepte spre ruinele ramase in picioare si prezervate frumos si de timp, dar si de respectul care exista acolo pentru legea care e si gandita inainte sa fie aplicata si sa aiba si un efect constructiv la nivel social.

Asa ca Pastrana si Chinchon tin sus si acum stindardul, odata cu povestea legendara a iubaretei printese de Eboli si alta data pentru ca lucrurile acolo poarta un semnificativ inteles pe care oamenii sunt invatati sa-l pretuiasca, respecte si sa-l prezerve ca sa-l mai aiba pentru ca sa poata antrena obiceiuri traditionale pentru tineretul prea devreme expus asediului tehnologic care-l depersonalizeaza inainte de a-i fi copt asumarea in orice fel de decizie in ceea ce-i priveste individualitatea, care pana la urma nu trebuie doar tolerata si lasata sa fie pentru ca plateste taxe, ci trebuie cumva incurajata sa se subinscrie pe acele fagasuri identitare incat ceea ce-i convine si place sa poata stapani cel mai bine posibil, asa incat social vorbind, sa se poata conta pe ea, pe individualitate.

Partea care a fost dedicata unei punti peste mari si oceane si tari si munti, ca sa lege conferintele tematice Cervantesiene de coloratura modernista a scrisului andin de expresie hispanica in cadrul proiectului la care am participat atunci mi-a placut sincer mult mai mult decat daca e sa privim lucrurile usor pe repede-inainte oda inaltata aceleiasi mari si insemnate personalitati care din lupta sa imaginata cu morile de vant in fapt, descria si anticipa un livresc universal al duelului bine aspectat incotro vezi cu ochii, largind si diversificand prin asta si tematica ce tine capul de afis prin calatorie. Calatorie ca initiere, in drum, explorare de orizont, cunoastere, expeditie, cucerire, in propria individualitate printr-o privire introspectiva, sau plonjarea inauntru ca la Nichita al nostru cazut la cutremurul din '77 si tinut viu prin vers si pasi de domnisoara. Romanul pe care Elsa-l iubeste dintotdeauna este acela al unui autor prozaic de literatura brazilian cu o biografie interesanta, care i-a putut oferi bogatul bagaj de cunostinte multivaleitare capabile prin ele insele sa-l ajute in munca scrierilor ulterioare. Mi planta de naranja lima, tradus in spaniola dupa titlul original O meu pe de laranja lima, adaptat in romana ca Lastarul meu de portocal al lui Jose Mauro de Vasconcelos, autor brazilian de literatura dupa ce a avut o copilarie dificila intr-o familie mixta braziliano-maura, in care saracia si lipsurile inca din primii ani de viata l-au calit sa vrea sa adapteze rapid curentului formarii individuale. Asa a plecat rapid de acasa, a lucrat pe ici-colo, a ajuns circar de ocazie, muncitor in port, boxer si cand lucrurile i s-au mai asezat si in cap si in viata, cu experienta adunata in amintiri si trairi, le-a trecut pe foaie, animand caractere si povesti. Cum am spus-o si-n alt articol anterior participant la aceeasi competitie si el, la o proba enuntata de alt sponsor din domeniul operatorilor de turism romani, facand referire la faptul ca titlul romanului nu e intrutotul perfect tradus ca Lastarul meu de portocal, cat ceva putin mai mult metaforic Talpa mea ruginita, tara Elsei este destinatia inspre care as comanda  excursii personalizate, circuit in America de sud. Pe harta intereselor turistice si culturale, istorice si antropologic vorbind, nu doar incercand plastic sa discernem dincolo de magicul gandirii unor timpuri cand nu existau multe dintre uneltele care astazi ne fac si viata mai simpla si ne ajuta sa intelegem si stilul de viata si preocuparile altor stramosi culturali universali ai omenirii, incasii, piramidele, magicul loc pe care-l reprezinta Machu Pichu, impresionanta altitudine la care drumurile pana la scarile care te coboara sa vezi si sa pozezi mai de-aproape toata geometria si simetria unor antici ghidati de politeism pana-ntr-acolo incat magia si magnetismul trairilor puternice, straine de evlavie, dar nu si de autenticitate si seriozitate, temere fundamentala e asimilata unui repros autoconstientizat pentru o decadere anterioara in fata careia nu ai putut rezista, sau adopta un zid al eclectismului si care in fata tentatiei sa fii semnalizat clar si fara urma de altceva ca Nu, inseamna clar Nu! 

Inspirat si de felul in care Mel Gibson a inteles sa dea frau liber exprimarii autenticitatii prin sentimente si trairi periculoase redate fix asa violent si eliberator, ritualic in Apokalipto, realitatea imaginata dupa ce inainte de a fi aparut Apokalipto lui Mel Gibson, cartile istoricilor faceau referiri dintre cele mai aspre la obiceiurile care sacrificial practicate, cu tineri de ambele sexe, se credea ca ofera imbunarea zeilor care guvernau in credintele acelor timpuri primordiale, cand grecii ar fi zis-o cand frica era mai mare ca puterea de ratiune pentru geo-spatialitatea si celelalte preocupari primare ale oamenilor acelor zile.
In aceleasi spatii andine, inaltimile la care pana la varfurile lantului muntos ce traverseaza de la un punct la celalalt intreaga America de sud, platourile inalte, regiunile chiliene ale sarii si drumul pe care asemenea unor serpasi ai Himalayei acestia il fac coborand cu saci grei plini cu sare  adunata cu tarnacopul la baza peretilor stancosi, apoi polul sec al Globului pamantesc, desertul Atacama in partea vestica a Chile, o ciudatenie fenomenologica si realitate cruda in acelasi timp, cativa stropi de apa dati statisticilor de meteorologi si de masuratori constant observate de-a lungul vremii la 10 ani, ariditate in buna seama, sau cum ar fi zis-o Creanga al nostru, Spanul, omul rau si viclean. Ura si invidia!, daca e sa-l citez pe frate-miu, care cand vrea sa detensioneze o stare de fapt intr-un grup pus sa faca una sau alta dintre sarcinile trasate de interes, pasiune, datorie, in impas fiind, are replica asta ironica pe un ton actoricesc mai ceva ca Bobita pe scena de stand up. Nu as putea sa ma gandesc la nimeni altii, decat la concitadinii mei, oamenii de suflet care iubind muntele in primul rand si apoi sentimentul placut pe care-l ai in toata deplinatatea fiintei tale dupa o calatorie, expeditie pe care ti-o propusesesi, era de anvergura si implica mai multe pe langa timp si bani, sanatate si un operator serios de turism de aventura si atunci ei si-au zis Lasa ca venim noi pe piata si si-au zis de atunci Extreme Travel. Pentru cei pasionati de travel, de aventuri, de expeditii, de frumos, de autentic. De peste 10 ani pe piata romaneasca de profil, te ajuta sa-ti indeplinesti visurile!
                                      
Este vorba despre incrancenare, despre greutate, despre invingere de bariere in tot acest aplomb cu care civilizatiile precolumbiene au luptat pentru pastrarea identitatii lor nealterate pe pamanturile unde conquistadorii spanioli au venit si au impus alte reguli, golind pamantul de resurse si importandu-l la curtea regilor de peste mari. E ce o caracterizeaza pe ea, pe femeia alaturi de care fiecare zi e o noua provocare pe care abia astept s-o ofertez in masura in care nu lasam nici timpul de la sine sa treaca deliberat fara a-l umple cu ceva semnificativ. Iar a fi pret de cateva zile cat tine turul, circuitul este un obiectiv in sine pentru viitor caruia fireste ca-i vom da curs asa cum v-am si spus deja de la inceput. Ne vom taia unul altuia respiratiile cu imbratisari la cote geografice inalte pentru ca aerul bine ozonificat impiedica celulele pulmonare ale indivizilor obisnuiti cu clima mai calda si nu cu muntele sa faca fata nu doar temperaturii mai scazute, ci presiunii prea puternice pe care aerul o are la inaltimile acelea, Elsa mi-a spus, printre altele, ca de pici, copiilor li se recomanda acomodarea unei ratii zilnice de frunze de coca, ce inainte de a te gandi ca ar fi ilegal, sau periculos pentru inducerea unor erori la capitolul orientare a senorialitatii viitorilor indivizi, ajuta la gestionarea respiratiei si la inaltimi mari, unde, repet raritatea oxigenului din aerul prea ozonificat il fac inutil intregii proceduri in sine, caci respiratia nu e doar adulmecare de miros si oxigen, e transport in plamani si de acolo in sange pentru functionarea intregului mecanism viu care esti ca om.

Acasa avem excursii in muntii Romaniei, frumosi sunt toti, asa cum ni-i mai pastram gratie unui sentiment viu care anima oameni ca cei care sunt luati de o nesansa a destinului de langa noi asa cum a fost si Robert Cadar si cum inca sunt si altii care duc stindardul miscarii, al maratoanelor, al iubirii drumetiilor, escaladelor, naturii in sine si pastrarii acesteia vii in virtutea nei logici nu pasionale obsesiv, ci pentru un viitor aerisit pentru lumea care va continua si dupa ce noi vom ramane doar amintiri pentru altii si nu si realitati palpabile. 

Avem delta Dunarii si o Dobrogea care e fascinanta prin istorie, geografie, grai, multiculturalitate, apanajul unui sincretism care dainuie de sute de ani si care a cimentat traditii si generatii de oameni care au iesit si scos bine-bine capul in lume din lumea lotcilor. Pe Ivan il stim cu totii, are plete, dalbe mai acum, e ambasador al miscarii sportive, adica acea parte a sportului care transcende tehnica si perfectionarea in sala de sport, apropiind exercitiul si performanta dovedita de sarcinile exemplului colectiv menit a influenta si scoate din impas generatii de copii, pe de o parte afectati de neglijenta actului parintesc de educare, caci peste 3 milioane de romani, adulti, conform statisticii clipului oficial al piesei care a reprezentat Romania la Eurovision acum 3 ani deja, De la capat- Voltaj, sunt plecati in strainatate sa munceasca pentru a avea de unde le trimite si lor papa si alte trebuinte, pe de alta crescuti de bunici, unchi, matusi si alte rubedenii si scapati oarecum de fraul de prima mana al originilor, au doar tablete si sunt obezi, nu-s preocupati de miscare, ci doar de jocuri impulsiv urmate violent ca jocurile pe care le continua neintrerupt si-n care atentia le e mai accentuata ca a unui snipper intr-un thriller american. Sau fratii Cutov, ambii nume de referinta ale pugilismului romanesc.
Sau Ioana mea cu familia noastra dinspre partea ei, acolo unde ne adunam an de an sa tinem aproape, pentru ca asta e cel mai important dintre toate. Pentru ca pentru noi Acasa e unde e Iubire si oamenii dragi din familie, unde te simti mereu bine si unde te conectezi la priza prin care-ti curg in sange trairi de liniste si un bine caruia nu-i cauti nicio alta explicatie, pentru ca esti Acasa. Nu locul, ci trairea, sentimentul prezentificat si autenticizat.
Iar pentru astea toate la un loc,  Ioana mea stiu ca va fi in ton cu expresia mi s-a luat respiratia de la cat de bucuroasa am fost, sunt si voi fi. Asta inseamna extreme adventures, cursa cu bataie lunga, fara monotonie, ci asezonata ritmic cu ce ne place.

joi, 25 octombrie 2018

Po' sa ai tot ce vrei

- No, hi Johny sa-mbucam ceva ca ni-e foame, parc-asa ai zis, nu?
- Ce-as manca o pulpa, care-o fi, ca n-are niciun crac rupt in spate! Ia uite acolo, ma-maaa, mamaaaa! Cum dracu' nu i-o fi frig, ma Adi, in blugi 3 sferturi si-n tricou cu buricul gol, nu tu sutien, ia uite-acolo ce ugere, pai cum dracu' sa-ti tii armasaru'n frau, se mai rupe dracu' funia, sau il strangi prea tare, il dor cariile si te-arunca din sa, stii ce zic?
- Eu n-am zis sa manci din blugii aleia, cine stie unde-o fi stat cu ei, inainte sa stea-n tricou sa cante la microfon printre trecatori unu' si-unu'...
- Pai ce io am zis, mi-e foame, hi ca mergem, cum zici tu, da' unde?
- Pai hai la Mc, ca la turcii tai nu am vrut niciunu' ca era inchis, remember?
- Da-i incolo de turcaleti, cu kebabele lor, uite-aici fetiscana, ingheata ca proasta si cine crede ea ca-i da, frate bani, cand adineauri a vorbit cu ma-sa si acum a dat pe youtube sa se faca ca canta? Bai, o fi vreo natie de specimene, ca-s multi asa, am vazut, o mai tii minte pe-aia aseara ca era sa-i mute duba lu' al batran cu care aparent iesise impreuna din bar, nauca de cap, ca nici nu mai stia unde-i duba, ca picioarele n-o mai tineau?
- Da, bautura se duce-ngenunchi si opreste centrii nervosi responsabili de echilibru sa-si mai faca treaba cum trebuie.
- Care centrii nervosi, c-astia n-au, tu nu vezi ca minte ioc, iar la cat e de despuiata, ce sa mai simta, ca-i dez-nervozata, sau cum s-o zice, ca tu stii mai bine?
- Infrigurata.
- Bine, bine, dar cauza e ca i-au murit senzorii din nervi, daca umbli dezbracata ca vara, si e februarie cum naiba sa mai ai culoare in piele, tu nu vezi ca-i alba ca branza?
- Ba, tie ti-e foame, lasa tu branza de pe mana fetii si hi sa mancam ceva.
- Hai, Adisor, ca, aoleu ce coada e... Deci, ne mai e foame?
- Pai nu?
- Stam fiecare la cate-o coada. Una e pentru POS-uri, sa achitam cu cardul, uite stai tu acolo ca ai contactless-ul Barclays, eu ca n-am vorbesc cu cine o fi la casa, sa-mi dea si mie ce-ti iei tu, dar chiar, tu ce-ti iei?
- Pana mea, iau ca la saorma de la noi, cu de toate. Unu' mare big mac, s-aiba si carne si rosii, castraveti si branza.
- Picioici, nu?
- Ce-i aia, ma Adi?
- Stai ma, cartofi, na, french fries. Perdona me.
- Sau pardonait moi, ca nu e cu je m'en fiche.
- Uita-te dupa cine sunt, c-acum ma duc si cand viu, tot dupa ala sa-mi zici sa stau, tine rand, zi-i ca merg la baie. Daca probleme ceva, zici cand viu, ok?
- Ah, te taie, hi, du-te repede, ca vii tu si dau si io o tura, ca pana ajungem sa luam, mai e.
- My friend go to toilet, is urgent, he'll be back soon, so don't worry I'm watching you, my friend.
- Eh, altceva, amice, uite-te la tine, zambesti, te doare-n banana, mie-mi crapa matele de cand tin, hai treci la rand s-o tai si io!
- Zi-le si tu la astia ca pe mine ma taie tare si cand viu poate se face coada mai mica, mi-e foame, nu de alta!
- Du-te ca pofta-ti zic cand te-ntorci. Misca-te! No, ia sa vedem merge POS restaurant, sau imi iei tu si mie cand ajungi la rand?
- Pai ba, daca merge, ies din rand dracu', ca ni-e foame, se racesc picioicile alea, stii ca nu-i recomandat sa stea mai mult de 7 minute de cand le pun aia in cuva, dracu stie cand le-or fi pus... peste tot e foame si de bani, trec minutele, nu le mai arunca, mai pun peste ele o portie si le amesteca si-uite-asa tie ti-e foame, manci si apoi ajungi indarat in tara sa te angajezi, faci analize, c-asa-i la noi, nu ca la astia fara, si dai de nu stiu ce inoportun, ca in loc de unde verzi sau recomandari medicale pentru cine stie ce job solicitant vrei sa iei, ti se recomanda sa te duci sa te cauti c-au gasit nu stiu ce... Mama ma-sii de treburi.
- Ia sa apasam noi aici, 2 big maci, picioici french fries doua mari, doua wedges, cole mari, ce mai iau, du-te vezi de-o masa sa stam si noi ca oamenii c-ajunge in picioare cat am stat, doara nu?
- No, pai cam ai tu dreptate, ia hai fetele asa, poate aveti treaba si nu va retin, ia vedeti voi ce fain canta aia afara, hai, asa, tata!
- Adita, ia hai ca trece de 30 frate, nu stiu pinu', ada-l pe al tau si baga pinu' daca stii, daca nu am pus-o, ca trebuie sa amanam foamea pentru stat la coada in partea ailalta la cumparat traditional. 
- Ia ma uite aici, te scot eu, pac-pac, ai vazut? Uite acolo unde-am lasat eu rucsacul, du-te ia locurile-n primire, langa mosuletii aia doi stam, vezi, da?
- Gata, fratica, tu ia bonul si treci la randul alalalt cu asteptat comenzi, ca trebuie sa le mearga si mainile la astia, nu numai sa ia bani, mai da-i in moase-sa pe gheata,
la bani ca lupu', la treaba ca butucu'...
- How are you guys, are you all right?
- Yes, thank you, you?
- Oh, we're just tired from night shift and hungry, that's all. We would like to see the match aswell, but we gonna work, so, we need to leave earlier tonight, otherwise
the highway will be busy, or diverted traffic will throw us whoever might know, last time we were about to reach London, instead our job location. Our geography could
be not the best that we may have it all the nights on, you know?
- You're not from here, aren't you?
- No, we're not. We came from continental part of Europe, EU exactly.
- Which country if you could be more specific?
- Ah, Romania... Nadia's country
- And Hagi, no?- sotul batranicii care ne tinea companie pana sa fi aparut si el de curand de la coada
- Of course.
- Stiti, noi, eu vine din Romenia, eu familie evreica fugita pe vremea pogromului din tara, ajunsa prin America, de unde timpul a facut sa-mi intalnesc repejor tare si destinul. Sotul meo este si el tot jewish, came from Poland into States, his parents with some old polish origin leave the country by the time when nazzy army invade poor country. He was like me, a little baby, save by his father into his old bag, altogether with cooking stuff and couple of books.  Sorry that the match disturbed your common schedule, we're here, actually living in Manchester we just drove here to see Leicester city against Atletico Madrid.
- You like football, right?
- Actually this sport reminds us our son, he's left in States, we might think we done something wrong, or something bad happend to him or otherwise we don't know for sure what it is all about, but he does not call us anymore, no letters, no nothing. We planned for this summer to travel, follow his path as far as can know last place that he was living 4 years now, which is the last time that we spoke...
- Ba, Adita, baga ma alea mai repede, ca mie mi se face rau, uita-te la astia ce povestesc cu cata nonsalanta. Je m'en fiche mai trebuie adaugat. Pai la noi asa e ma, nu stii ceva de-al tau baiat, suni, scrii, pleci dupa el sa vezi ce e, a murit, a dat masina, beleaua, l-a luat garda, taifunul, dracu', undeva trebuie sa fie, daca e sa mai fie, daca nu, stii o treaba si in final, aia e, dar nu poti sa-ti infranezi curiozitatea ca mama, nu stiu, mie mi se face rau de la asa discutii si cu asa persoane...
Lasa-i, hai sa ne retragem, mai mancam doua-trei guri pe drum si aia e, nu?
- So, we'll excuse us, I need to call somebody. Hai ba sa mergem.
..................................
- Ce faci, Adisor, como estas, io da, is la Barcelona, mi-am luat fata si-am mers pe-afara...
- Cand veniti indarat? Noi suntem la mare, mai stam pana duminica. 
- Fratioare, maine avem avion si cred ca sambata venim si noi, ne vedem pe-acolo daca e, ne auzim, va pupam, hai, besos!

Inchid telefonul si dup o plimbare faina, ne asezam la rand la o terasa si comandam. Ce credeti ca aveau? Pos cu tot arsenalul de software marcaj restaurant la dispozitia afacerii, pentru o mai buna evidenta a stocului marfii intrate si vandute in unitate, dar si pentru facilitarea accesului clientului cu foamea pe el, vorba lui George la produsul dorit, fara sa mai stea sa scoata omul cash din portofel, achita cu cardul, nu-i trebuie marunt cerut prea adesea cand achiti cu bancnote de vanzatori ca sa-ti poata da rest inapoi, ca vorba aia, ei cei care lucreaza cu bani, nu au sa dea rest, tot tu, omul de rand care muncesti si pentru angajator, si pentru bancile unde ai conturi si pentru pe unde te duci sa achiti, la fel, tu trebuie sa te obisnuiesti cu ideea sa ai sa le dai, ca sa-ti faci si tie viata mai usoara. M-am uitat expres, aceeasi chestia aveau scrisa pe aparatele de marcat, Expressoft Technology, la fel ca-n Anglia si-n Spania era la fel, pesemne o fi vreun concern international. E ca si atunci cand de pe net ti-e foame de ceva si aplici si dai comanda site-ului, apoi fie astepti acasa ori la birou sa ti-o livreze in caz ca au si acest serviciu inclus in oferta de afaceri pe care operatorul economic o are in obiectivul cu care-si traseaza de la bun inceput sarcinile pentru atragerea unui cat mai bogat portofoliu de clienti multumiti. Sau cand iei o carte, sau o haina, un papuc, sistemul de plata electronic e oarecum similar cu aceste posibilitati prin care reduci disconfortul unei asteptari prea mult in picioare, cautatul dupa marunt, scoti cardul, nu dai marunt, nu astepti niciun rest, simplu si usor. Marcaj mobil ofera economie de timp, confort afacerii tale si clientilor tai, e o sursa de transparenta ori de cate ori apar dileme ce trebuie justificate in stocuri, gestiuni si altele, rapoarte Z, fiscalizari si inspectii.

De curiozitate am intrat pe internet si m-am documentat cu privire la ce descoperisem ca si afara si la noi scria acelasi lucru, dupa care mi-am zis, da-le ma-ncolo ca-s aparate, pai ce, ele-s tot de o firma facute si se pot exporta din fabrica peste tot in lume, apoi softul se achizitioneaza separat, daca nu chiar tot cel care face carcasa lor il furnizeaza si-si fac peste tot pe unde se cer implementate treaba bine mersi. Restaurante, hoteluri, site-uri cu orice fel de obiect de activitate (orice ai vinde, tot comert se cheama, doar ca e electronic si prin urmare presupune si furnizarea posibilitatii clientului de achitare imediata a comenzii sale).  Expressoft technology asigura training personalului care urmeaza sa deserveasca POS-urile, precum si 24/7 suport logistic pentru orice fel de inadvertenta in functionarea ca unsa, sau ca pe roti.

..............
Sambata. Litoral romanesc. Suna George:
- Pai domnu Adi noi suntem aproape pe val, acum intram in Mamaia, ne-am cazat la, nu mai stiu cum a zis fata, ca ea a facut rezervarile, dar hai ca ajungem, lasam bagajele si iesim in acomodare, bine? Keep in touch, right?
- Bine, tata, haideti in Constanta, daca vreti, sau de v-ati saturat de drumuri si de condus, mai pe seara ne vedem, cand venim de prin Tomis. 

Articolul participa la Superblog 2018.

miercuri, 24 octombrie 2018

Cercul vieții, sau Toate drumurile duc la mine de Alina Grozea


Toate drumurile duc la mine, autor Alina Grozea, editura Cartea de suflet, București, 2014 este o culegere de proza scurta care face din stilul autoarei, o inginera de formatie cu o cariera prodigioasa in lumea revistelor pentru femei, un deliciu pentru cititor. La granița dintre povestiri și eseu, narațiunile cu început și final oarecum parțial, alteori deloc anticipat unde anume s-ar nimeri să fie din perspectiva cititorilor, fac din proza scurtă a Alinei o autentică deschidere spre o libertate a biografizării ipoteticului, care îmbracat în cuvinte fără o însăilare nici prea lungă și plictisitoare, dar nici prea exigentă și făcând uz de o deranjantă economie de cuvinte are același efect benefic precum un mic dejun sățios pentru începutul unei noi zile de activitate oricine ai fi. Școlarul care urmează calendarul unității de învățământ unde se formează ca individ, sau angajatul care până la pauza de masa, undeva spre, sau după miezul zilei trebuie sa tragă să producă plus-valoare pentru angajator ca să-și permită hrănirea, soția-mamă, care în pauza de la birou sau, mă rog unde va fi fiind serviciul derulat, are timp să răsfoiască delicioasele înșirări de bun gust aromat cu viață picantă cât să nu stea nimănui în gât, la fel cum nici domnii nu pot fi excluși din lista de potențiali degustători de viață emanată de textele unei femei cu o bogată experiență de ordin intelectual exersată atât profesional în anii de presă cu public țintă ascuțit în ceea ce privește așteptările de la oricare din  redactorii revistelor dedicate sexului frumos, cât și artistic în alte câteva rânduri. Citiți și luați de vă bucurați

Cu un fler aparte pe care scrisul său îl are, Alina Grozea dozează seriozitatea și concizia pe care o câștigă dovadă formației studiilor înalte începute pe vremea când student nu însemna prea mult a face distincție prea mult în afara mentalității avute de purtător față de restul populației. cât diferențele de ordin aparent (vestimentar în primul rând o fac), aromatizând curgerea lină a textului său mustind a sevă de viață și autenticitate cu procedee prin care păstrează, fidelizând atenția necurmată a cititorilor cu faptul de a produce, ori de a lăsa zâmbetul pe buze, semn de mulțumire și satisfacție pentru a se fi citit textul în sine. Nu abundă, e bine dozat, e des modul în care Alina te face să râzi chiar interior, uneori autoironia, alteori ușoară doză de sarcasm mascat de argumente intelectualiste ce fac dovada clară a faptului că autoarea stăpânește un stil discursiv pe care-l dresează precum o fetiță pisoiașul, sau cățelușul viu și plin de energie primit cadou de la Moș. Scrisul Alinei ține și de foame și de alte potențiale așteptări. Katharsisul textelor ei vă face să va autoîngăduiți fiece scăpare de la nereușita unor demersuri atunci când poate v-ați supraevaluat posibilitățile de exprimare de orice fel și vă garantez c-ajungeți s-o iubiți pas cu pas. Spor la scris, Alina și o toamnă cu rod inclus în traiectul tău!

marți, 23 octombrie 2018

Cand inima te cheama Acasa - gravare


- Asa, deci cum sa scrie in final?
- Eh si tu acum, aici e problema, ca nu e atat de simplu, ca daca era, veneam din prima cu textul gata si comandam, uite-asa sa-mi faci, gravat sa se vada bine si sa le intre bine-n cap la toti.
- La ce-ati spus ca va trebuie, care e obiectul dumneavoastra de activitate in afacerea pe care o derulati?
- Pensiune de lux, vreau o emblema asa, sa fie pe lemn, sau poate ma sfatuiti dumneavoastra mai bine, pe metal, sau altceva...
- Ideea de rustic cred c-ar fi mai bine reliefata tot cu ciocanul si dalta pe o bucata de lemn, cioplita cat mai autentic, nu slefuit ca la pirogravare, apoi lacuita si chiar baituita bine si scrieti ce doriti acolo. Alta intrebare?
- Pai aici la voi nu se graveaza?
- Ba da, ati spus-o perfect, se graveaza. Adica se fac oarecum lucrurile de a caror insemnatate obisnuit mare pentru noi, sa fie dintr-odata si mai mare. Cu ajutorul acestor servicii de gravare. A face mai grav, mai greu de uitat si mai adancit in mentalul omului tot ce se percepe despre un obiect, o activitate derulata, afacere, care are un mic istoricel, o povestioara in spate. Toate astea in lupta nedreapta cu timpul, care el singur ramane, totul se innoieste in jur pentru ca toate trec.
- Adica faceti si publicitati, de-astea, cum ar fi carti de cum le zice, de-alea de te stie lumea si ca afacere, te cauta si iti da de lucru?
- Vizita, domnul, carti de vizita, da, va puteti ajuta afacerea dumneavoastra sa creasca apeland la serviciile noastre de imprimare, doriti pe carton 1 sau 2, format mai mic, mai mare, cum va place?
- Si pixuri vreau, astea musai gravate cu numele Casa Inimii Mele si detaliile toponimice, adresa, numar de telefon, tot. 

- Personalizare, domnul, asa se numeste, sigur ca da, oferim si aceste servicii, avem si gravator laser care va adanci si va lasa amprenta mesajului dorit de dumneavoastra dincolo de timp pe acele recuzite pe care vi le doriti in a va populariza afacerea. La partea cu pixurile, le aveti dumneavoastra, folosim de la noi, daca da, de care anume, iar de branduit afacerea dumneavoastra cum doriti s-o faceti folosindu-va de pixuri, cu o simpla imprimare a etichetei care ulterior vine adaugata pe pix, ca un abtibild, sau vreti sa incercam gravatorul laser sa vedem ce poate? Stampile banuiesc ca aveti, dar uitati ultimele primite azi-dimineata si catalogul cu logo-urile celor de la Colop, sunt cei mai tari in astea, doar va alegeti si pentru ca-mi sunteti simpatic asa, v-o facem cadou.

- Mie imi faceti asa, se apropie Haloinul si vreau s-o bucur pe nevasta-mea asa ca m-am gandit la un scenariu care pana la intimitatea dormitorului, ceva petale de trandafir rosu, Bed of roses pe fundal, stiti ea-i avocat si scrie mult si de aceea, pix de calitate si stilou tot asa aferent vreau sa contina pe ele urmatorul mesaj: Casa Inimii Mele. Asta, o va face mereu sa nu uite de unde a plecat si cu cine mai are inca de tras, la afacere, la familie, avem ceva mic acasa, ma rog, mic, prescolar.

- Felicitari! 
- Multumesc. Si s-ar putea si ceva mic-mic pe drum, ca doar ce-am revenit dintr-un contract de munca in strainatate si apoi stiti cum e, nu poti sa stai departe insurat fiind de femeia ta iubita. Cum vii, cum o punctezi si presimt asa ca va fi fetita, am eu asa o intuitie, nu stiu cum sa va zic, dar ma bucur de pe acum, doar ca inca nu pot intrutotul pana nu se si confirma. Doar ca eu nu ma prea aventurez in speculatii, calculez bine tot. 
- Daca va mai putem ajuta cu ceva?
- Multumesc, mi-ati facut ziua mai buna deja. Multumesc. Cand inima te cheama iar acasa, asta e!


Articolul participa la SUperBlog 2018.

duminică, 21 octombrie 2018

Doar ceru-i limita

Nu stiu unii cum sunt, dar cand ma gandesc ca era posibil ca odata cu intrarea tarii in UE, The final coutdown al suedezilor de la Europe sa-mi fi adus o masina sport germana, cum spunea clipul emisiunii TVR la care participam animat fiind de emulatia studentimii la 30 ani printre pustani si pustoaice fara barba si perciuni- primii, celelalte mult prea multe cu buricul gol si prea putine cu o baza literara  macar in geanta. TVR implinea 50 ani, show-ul transmis in direct in noaptea trecerii peste ani cap de audienta anuntata nu de Mircea Badea, ci pe date oficiale ca sa zicem asa pentru toti prietenii si pentru toata lumea daca e la o adica, daca nu, sarim peste, ca oricum a fost lung, foarte lung. Stresant, mi-amintesc ca am intrat in filmare la 8 seara pe 31 decembrie 2006 si am iesit la 2, pe 1 ianuarie 2007, romani fericiti, ca natie, ca am fost admisi in UE, desi ultimele dosare pre-aderare fusesera date cu pixul mai ceva ca la spotul portocaliu al bancii care ofera credite pe repede inainte: educatie, justitie, sanatate, coruptie si ce-o mai fi fost. Nu tu pauza de toaleta, nu tu ham-ham ceva, o apa, o acadea, vorba lui Dem Radulescu, alias Gogu- o cafeluta, o ceva, tirada de intrebari la care organizatorii ne pusesera la dispozitie niste aparate asemanatoare unor smartphoneuri de acum pentru a elucida cine apasa in nano-secunde construite sa verifice inspiratia concurentului care are zvacnire pe raspuns. M-am distrat putin, pana cand cu toata sarbatoarea petrecuta atunci altfel decat acasa cu familia, langa papa si brad, foc, muzica, dansuri, film, sau carti, adica acum emisiune la foc automat fara pauza, de-mi bubuiau rinichii si toate bujiile, unul din participanti spune inainte sa ne teleportam la Revelionul Romexpo ca el nu bea din principiu. Dar aveam doar o sticla la mine, nu si pahar, asa ca dupa ce-i comunic individului ca setea se duce cu apa, nu conteaza din ce o torni, iar mana intinsa cu dar nu mai sta asa, el zice, a nu, ca eu sunt din Arges si am tuica destula acasa, la mine si dimineata asta e apa... Anyway, am fost finalist, m-am povestit cu cativa colegi la selectii, apoi la semifinale si finala, in asteptarea undelor verzi emise de echipa condusa inca, pe atunci de Doru Dumitrescu, fenomenalul caracter care a condus destinele departamentului Divertisment si Jocuri si concursuri. Premiul al mare era un BMW S3.
Despre masina nu va pot spune prea multe, am fost o singura data pasager intr-o scurta plimbare, masina se descurca bine, soferul pasionat al motoarelor, avea de curand acasa atelier service auto branduit, statie computerizata detectare probleme tehnice, personal cu steif - el, fratele si nepotul, dar toti cu CV-uri nene, nu cu mana libera uitata in buzunarul de la spate al blugilor, nu. Ca mai ieri, sa tot fie vreun an-doi in urma, auzeam ca se auzise o stire ca un tanar condusese un bolid, sau o limuzina la o viteza infernala, pustiul ala conducea cu 150 km/h si intorcea pe linie continua in fata altuia care se apropia din sens opus, se intelege ca fara semnalizare, sau reducere a vitezei, doar cu frana de mana trasa cat sa lase ceva urme de cauciuc pe asfalt sa se stie ca a fost el pe acolo. Intamplarea face ca omul sa fi dorit sa marite masina despre care unul din potentialii cumparatori, interesati sa o fi avut, dar nestiind cine si cum e proprietarul urcau intr-o tura de acomodare, soferul inca nu trecuse in dreapta! Si in masina a bagat-o pe-aia, las' sa va arat eu ce stiu, ca masina poate, va asigur! Cine mi-a povestit patania conduce inainte sa fi avut buletin, nu ma intrebati cum si pe unde, sau cum a putut, ca asta e alta discutie, nu face obiectul prezentului articol, deci ideea e ca experienta are, nas si simt are si la motorul masinii si la sufletul omului, dar pe ala nu-l citise. Deloc. Atat a zis: Adi, nu ma mai urc cu nebuni in masina, fara sa conduc eu! Uite-asa-ntorcea nebunu' si-avea numa' 180, intr-o secunda facuse rondu' ala mare de la astia cu bricolaje, stii? O mai calc si eu, dar asta, nu era sanatos la cap, asculta ce-ti spun eu, ca zicea ca de cand o are numa' belele a avut, sau era sa aiba mari-mari, din cauza ei... Pe dracu', masina duduie, dar tu, daca esti zdravan la cap n-o omori si mai respecti acolo niste reguli elementare de circulatie sa mai traiasca si altii, nu sa moara odata cu tine, din cauza ta. Ba, ca boul la jug, la topor se-nfigea, eu-l banuiesc de datorii, multe si mari care-l strang, ca glasu-i se schimbase cand a zis ca o are si c-a facut km multi, dar ca merge bine-bine si o da, ca trebuie ca are nu stiu ce de rezolvat. Vreo parte-n parte, sau camatarie, l-o taia vreunul. Adevarul e ca Alex, potentialul cumparator al BMW-ului conduce si bine, savureaza si el turatia motorului, dar in conditii normale de trafic, adica asfalt bun si daca traficul ti-o permite o mai calci, daca nu, las-o cat trebuie ca sa mai fii, e una din devizele sale. Soferul nebun in toata discutia asta e tanarul care a intrat in spatele unui tir cu materiale de constructii si l-a scos, asa plin si greu cum era de pe carosabil. Insuficient sa va descriu de el ce-a mai ramas, ca deduceti si singuri. A putut fi detectat, nu recunoscut ca nu mai puteau pune partile din el care s-au separat pe o arie de 2km2 laolalta, ci dupa tablita de inmatriculare spate a masinii care a ramas undeva prin apropiere.
Am avut Fabia, foarte buna masina, nicio problema, suspensii high class, sofat usor, a stat cateva luni nerodata si i-au aparut unele mici bube de a caror rezolvare depindea anuala inspectie care accepta sau sfatuieste si amana acceptul pentru rodarea masinii in traficul pe soselele publice din Romania. Am investit, luat piesele, platit manopera, luat ITP, pus la vanzare, facut procura pentru vanzare, rezolvat si capitolul asta. In Anglia unde traim si muncim am luat altceva, mare cat un BMW e, scrie altceva pe el, motor mare, asigurare de 5 ori pretul masinii, adica o caruta de bani mai pe romaneste, se comporta bine, singurul aspect ciudat e ca-n bancul ala cand unul care conducea pe contrasens noaptea aude la radio anuntul cu referire in fapt la el, cum ca daca observati masina care vine pe contrasens, nu ezitati sa ne dati de stire, noua, sau politiei, la care el suna la radio si zice dupa ce spusese in gand, ai dracu', ce mint astia, ca nu numa' unu' merge asa, toti, e plin de idioti in trafic: Sunt pe autostrada x, da si toti vin pe contrasens, am vrut doar sa va semnalizez acest aspect ca sa nu mai dezinformati...
Frate-miu a facut credit si la promovarea in functie, pana sa aiba masina de serviciu, si-a luat una pe masura lui, el masoara aprox 2m, trece de 100kg si si-a zis ca ajunge cu Golf, cu Citroen, Passat, Audi, si-a trecut la BMW, nu s-a dus pe X5 sau 6-7, ci s-a oprit la 3. A masurat-o din priviri, neagra cum i-a placut, a mirosit-o, a testat-o si singur a venit cu ea, happy face cand a intrat in casa, tarziu in noapte, ca era mai mult maine ca azi. Adevarul e ca stateai in masinoiul ala ca-n vila si de condus se conducea foarte silentios si usor. Asta pana si-a condus omul la nunta unui coleg de munca restul colegilor ce-au nuntit. Noaptea prin orasul care intrase de curand in reparatii capitale. Strazi si tot ce inseamna bransamente. Site- cum zic astia pe aici, santier in buna regula. Nu asta era problema, buba era ca desi era noapte, nimic nu semnaliza ca-ti risti viata. Masina a facut deplasarile, multe, caci el era singurul care a baut suc si ceai la sticla cu eticheta, a ajuns apoi si acasa si a parcat masina. Ea n-a mai plecat la urmatoarea cheie. A sunat amicii, au suit-o pe rampa, nu ma intrebati cum, nu eram pe faza, a bagat-o in service si buba mare a fost nu numai una. Printre altele discuri, ferodouri, cutia de viteze. Noua a vazut ca face cat alta masina, asa ca nu a recurs la a-si mai plati o data masina ca s-o mai poata folosi, ci de la furnizorii serviceului, cat s-o poata lua la cheie din garaj. A facut poze, a spalat-o, a dat detaliile sincere, ca nu e el cu de-astea sa zici ca-ti vinde telefon si sa-ti trimita mamaliga sau sapun uscat si a scapat de o extra cheltuiala si alte batai de cap. Iar din banii pe ea i-au ramas bani si de alta masina si sa-si deschida o afacere, prima sa poata face aprovizionarea statiei de energie pe care a dezvoltat-o deja repejor in mai multe puncte in diverse zone din judet. Roata, nu doar a morii se-nvarteste, muta pe ce e montata ea si ajuta mobilitatii omului. Fie ca e in scop locomotor,  fun, travel sau munca-munca, masina, sora noua a roabei si carutei, zburda de cai putere. BMW, unii cunosc, altii mai deloc, e un brand german auto, care la inceputuri producea avioane. Era afacerea raportata la instabilitatea mondiala a debutului zbuciumat de secol al vitezei si atunci cand doi mustaciosi in al doilea si in primul un brav bosniac, Gavrilo Prinkip, au dat imboldul masurarii fortelor unei tehnologii si strategii inarmare sa faca prapad in lume. Farmaciilor sa vanda pilule sa repare ce-au rodat gloantele si bombele si-uite-asa sangele umanitatii pierdute in degringolada asta neurologica (fuhrerul era parkinssonat, se stie!) se reprofila intr-o noua configurare mondiala.
Apareau noi state, se decideau moartea imperiilor, apareau imnuri, constiinte nationale si tot asa. Iar lumea care parea sa fi respirat acelasi aer de-o buna perioada nu a mai avut aceeasi sansa imediat dupa inceperea conflagratiilor. S-a murit si unii nu au mai facut umbra pamantului. Crud si nedrept, dar s-a intamplat. 

Acum, revenind la BMW, are in plan pentru mai incolo, stie ca la orice mica hiba poate apela cu incredere la eXclusiv OEM pentru piese originale BMW Recomanda in cunostinta de cauza consumabile originale BMW, iar de-ar fi sa aleaga acum, tot pe clasa SUV ar merge, pentru ca restul clasei sport e joasa tare si la ce strazi avem noi in mare parte, pai apelezi, stii ca-s de incredere, dar n-ai bani facuti in Romania sa intretii o asa masina. Te stoarce de bani. Dar, pentru pasionati, de brand, de senzatia pe care le-o dau condusul si peripetiile din trafic, mai atunci cand pe apologica defilare in ritmul nu al dansului de l-a tot popularizat Boc, pinguinul, ci de melc de pe Prahova Valley, el spune clar: nevoia de remediere a problemelor tehnice la masina se rezolva cu ce-i mai bun. De  piese de BMW de la eXclusiv OEM daca depinde resuscitarea masinii tale, pai atunci apasa clicul ala, sau suna sa-ti procure leacul si regina ta motorizata va toarce iar pe drumuri. Cum s-o lasi, ma, cum?
Vorba cantecului Oficial imi merge bine.

Articolul participa la Superblog 2018.

joi, 18 octombrie 2018

Una suta mie, una tie, una tie, una-doua mie!


- Ba, tu stii melodia Numai una, ce focos e textul ala cand vorbeste despre o ea din povestea unui cuplu?                             
- Am auzit-o si eu la radio, frumoasa, ce sa zic. Dar de ce?
- Incercam sa intru pe versuri sa-mi restarnesc fiorii aia de la inceput, s-o inteleg mai bine ce vrea, ca plecand asa de-odata m-a lasat ca mort.
- Pai vezi, mort adanc, nu asa, nu mai respiri si gata, mort-mort, adica de tot, complet...fiecare celula.
- Fix asa. Si ma doare cel mai mult ca n-o inteleg. Cum sa existe pe lume asa oameni care sa te foloseasca drept rampa de lansare, doar nu esti statie cosmica si nici ea racheta, sau mai stii ce-o fi avut in cap, de-a jucat la mai multe capete idila cu mine, ca acum n-am cum s-o vad altfel?
- Bai frate, asculta-ma pe mine, e plin, peste tot. Oameni care sufera nedreptati si care leaga apoi imediat cercul asta de a da mai departe ce simt or au simtit negativ cuiva, nu conteaza cui, au fost tradati, se-mprietesc rapid, prefacandu-se ca iubesc, aparent oferind respect, tandrete, afectiune si pasiune, tot tacamul, dar mai putin consistenta care zadarniceste asteptarea unei a treia persoane ce-asteapta la rand. Si procedural, asta si se intampla, daca nu deja cei doi sunt pe fir, tu n-o stii, o afli cum-necum si te superi ca prostul si te doare si intr-un final pleci, daca nu esti lasat. Si ramane intrebarea, ce vor oamenii astia? Daca vor bani, de ce nu se lipesc de la inceput de unii care chiar sunt dotati la capitolul important in viata pentru care le joaca ochii in cap precum catelul atarnat de oglinda interioara a Daciei de pe vremuri?

- Uite, mai de-acum, Delia, Ce are ea, extraordinare versuri, magistral interpretate, aplicate pe mine, ce am avut eu, de m-a lasat asa fara sa-mi spuna ceva, sau ce n-am avut? De ce, daca voiai asta, ai mai folosit timpul asta ca sa creezi iluzii, de ce? Sa fie independenta financiar?
- Bai, stiu ca nu e corect, hai la o bere, fac eu cinste, povestim, imbarbatam, hai, ca trebuie sa uiti pentru moment.

...................
- Tu stii de cand is ca o leguma, de mai bine de 3 zile, nu am mancat, nici dormit ca lumea, ma trec fiori, ma doare inima, capu-mi bubuie, nu e corect, ma doare minciuna,  nu faptul ca m-a inselat pe mine, sarind in bratele altcuiva, putea sa fi spus-o, ne desparteam prieteni, amiabil, ba nu ne potrivim, sau inca mai iubesc pe cineva, vreau sa reaprind o flacara care oricum ardea, doar ca mai incet, stiam o treaba, nu asa, frate, hai sa vedem cum o fi cu altul, sa-ncurcam ite, ape si ganduri.
- Tata avea o vorba: Bunica-bunica era mai actor el asa si spiritual tare, Dumnezeu sa-l odihneasca, ia tata si tu o gura, injura situatiile in care se trezea intr-un impas nedirectionand spre nimeni, spre nicio geografie interioara, nicio ora de biologie a nimanui, zicea doar Bunica, uneori cand dracii-i veneau cam ca tie acum, ca intensitate folosea o enumeratie scurta Bunica-bunica, lucru care tradus venea mama-ma-sii a mamei ma-sii deci adanc in trecut. Nu stiu cum il ajuta pe viitor, dar pentru moment exclamatia asta avea darul de a-i fi scos din minte raul care-l macina si cauza, persoana, motivul, situatia pe care dadea vina atunci pentru ceva in care persoana ori numele sau era negativ asociat.
- Mie, tata lu'tata mi-a zis de mic: sa nu te-ncrezi nici in oameni prea mult, nici in femei orbeste, ca si ele au avantajele lor dupa care vaneaza barbati, prietenul  tau sa fie buzunarul. Cand stii ca ai ceva in el, tragi si esti atent si la prieteni, ca stii ca de dusmani te feresti cumva ca stii ca-ti vor raul, dar de astielalti  care te duc si la rele o gramada esti prins ca e fratie intre voi si descoperi mai apoi ca fratia e pe bani si pe interes, asa ca, lasa, cand buzunarul e plin stii ca  esti bine si-ti poti permite si sa vrei, ca ai cu ce cumpara si manca, bea, avea una-alta la care te-ai gandit. 
- Mai ramane sa faci bani, nu e musai vorba despre a absolvi o scoala de bani despre cum sa faci bani, cat mai degraba, zic eu, o anume conjunctura, o idee care se poate aplica si care sa te faca sa muncesti si mai eficient pentru tine. Munca implica retributie, doar ca una e salariul, cotarea lui pe piata muncii autohtone e doar cat sa-ti unga cu pensula bujiile, sa-ti poata scoate masina un zgomot cand vrei s-o pornesti, fara ca sa stea si sa poti pleca de pe loc, muncit mai eficient decat poate aduce un job cotat slabut, asta da, poate insemna si mai bine. Cat asta te ajuta in forul interior stiind ca efortul ti-e altfel rasplatit si poate pe viitor cu un buzunar mai mare din cauza unui portofel mai greu ce-ti lasa pantalonii mai jos, cine stie, vine si perechea potrivita care nu se uita cum iti cad pantalonii, ci la sufletul tau. Ca poate e, sau nici nu e interesata de aspectul independentei financiare, ca ea e oricum deja, respira si are de-o apa plata, vrea doar companie de lunga durata. Promitator suna pe termen lung, nu?
- Cata vreme nu cum se fac banii pe lumea asta e intrebarea prioritara intr-un cuplu, ci altele inspre care pana la aflarea raspunsului, unitatea de echipa sa fie cea care-i anima pe cei care au ales sa aiba putina coeziune nu doar noaptea-n pat, ci-n toate cele, imi place cum suna.
- Joaca si la loto, cine stie de unde pica norocul peste tine. Mai fa niste cursuri, mai renunta la unele lucruri, vinde o parte din ele, investeste banii in folosul tau nu imediat, ci cu bataie medie in timp, cunoaste lume, iesi din matca, uite-asa vin idei, proiecte, oameni sclipitori si iesi din greul ce te-apasa. Si-ti creste nu doar bugetul personal, ci si stima de sine, mai apoi.
- Si daca, ce-o sa fac cu el, cu norocul, cui sa i-l dau?

- Ai si tu rabdare, mai invata si tu despre astea, uite, Bcr deruleaza un program de educatie financiara destinat oricui, nu doar picilor, e o metoda prin care face lumea si sa constientizeze problema stringenta a recalcularii poftelor in ce priveste consumul, reprioritizarea valorilor in care credem, revalidarea conform normelor si credintelor proprii pe care le avem in lumina unei pragmatici de ordin biografic curent, la modul degeaba vreau in Bahamas, cand eu nu mai am unde sa-mi pun hainele in casa, hop, vindem, donam, eliberam spatiu, reconfiguram aspectele primare care ne lovesc existenta cel mai aproape. Sedintele astea vin si aduc laolalta oameni care pot si socializa inainte, in timpul si dupa seminarele prezentate de personalul bancii. Stii ce zic?
- Da, ma, hai ca incerc, promit. Mersi de ponturi, de bere, de cuvinte. Sunt mai nesingur pe lumea asta, dovada tie.
.............................
- Un bilet la 6/49, uite-asa, 23, 4, 48, 33, 15, 29 si ptiu, sa fie cu bani.
........................
- Iar numerele iesite castigatoare astazi sunt: 48, 29, 15, 33, 4, 23. Trrrrrr. Da
- Ce ti-am zis eu? Pazea acum, c-or da navala pe tine!
- Daca taci, sigur nu. Sau daca or face-o, e pentru alt motiv decat banii si-am sa apreciez stiinta ta in a-ti respecta un prieten, pastrand tacerea.

Articolul participa la Superblog 2018.

miercuri, 17 octombrie 2018

Misterul manuscrisului

 Misterul manuscrisului, romanul autorilor nord-americani Ian Caldwell si Dustin Thomason, aparut in traducerea din limba engleza sub semnatura lui Bogdan Nicolae Marchidanu la editura Rao, Bucuresti, 2005 este o carte care te prinde. De la bun inceput. Tematizand calatoria, la modul complex, caci titlul face referire la misterele care a imbracat inca de la scrierea si publicarea documentului cu pricina, undeva prin secolul al XV-lea, intitulat Hypnerotomachia si de a carui decodare s-au ocupat atat de multi oameni incat misterul care inca imbraca intr-o aura aparte de magie a scrisului lucrarea inghite, la fel cum a tot facut-o de atunci vieti la rand.
E cazul a trei tineri, care formati pe filiera filo-culturala, a literaturii si studiului amanuntit al artelor, incep la un moment dat sa intre in mrejele aflarii mesajului pe care cartea renascentista le inchide intre coperte, sau, ma rog, sa incerce macar s-o faca. Sunt initial studenti, furati de incantarea faptului ca niste laude venite de la profesorii animati de curajul si curiozitatea, la fel ca o lacomie academica de a descoperi ce se afla dincolo de eclectismul acelor pagini incifrate atata timp, apoi asistenti ai aceluiasi profesor care-i recruteaza in acest tip de munca asidua si fascinanta, dar tot atat de periculoasa pentru cursul firesc al vietii si carierei universitare, caci deterioreaza viata personala in detrimentul unei perpetue autoflagelari de a continua la nesfarsit incercarea de a desconspira adevarul textual codat de autorul renascentist, care, fireste degradeaza interior fiinta umana pana-ntr-atat incat poti considera drept singura misiune a ta decodarea mesajului incifrat de acel manuscris vechi de sute de ani. Asa se face ca, tineretea celor trei eroi care debuteaza la drumul imens pe care-l duc pana intr-un anume puct, de unde, impotmolindu-se, apar tot felul de neintelegeri si fiecare-si vede mai departe de alte preocupari de fatada, viermele curiozitatii-i roade inca, dar nu mai au tangenta cu cartea are de suferit. 
In primul rand prietenia li se destrama. Unul se da deoparte. Raman ceilalti doi, ancorati inca in lumea academica, pasionati la fel de mult si interesati sa decripteze mesajul dintre copertele cartii vechi de sute de ani care le-a macinat existenta de la inceputurile studentiei si au trecut decade bune de atunci. Fiul, calca pe urmele tatalui, dupa ce, cu presiunea autoindusa a cercetarii indeaproape a cartii buclucase pe cap, pierde controlul masinii fiind la volan alaturi de Tom, baiatul sau, alaturi de care fiind plecat in interes de serviciu, in cercetari in Italia, acolo unde duce actiunea cartii si autorul care o semneaza tot de acolo vine, gaseste o scrisoare veche pe care o sustrage din biblioteca-muzeu de unde aveau permis de studiu amanuntit. Scrisoarea e datata in perioada facerii cartii si lasa alte indicii cifrate  dar nu ofera o pista sigura pentru elucidarea textuala. Paul, prietenul lui Tom, fiul omului care ajunsese mai aproape de elucidare e cel care reuseste asta in cele din urma, asta dupa ce asistentul profesorului cu care lucra la proiectul de diploma, unul din colegii tatalui lui Tom este ucis in timp ce se pregatea sa foloseasca rezultatele cercetarii lui Paul, pe care profesorul le dorea pentru el, pentru a-si repune cariera academica pe noi piloni, dupa o pauza mare in activitatea cercetarii in tot acest timp. Ucigasul pare-se fusese celalalt coleg al tatalui lui Tom care lucrasera pe vremea studentimii la Princeton. Francesco Colonna scrie despre marea schimbare a lumii pe care o anticipeaza (dupa marea schisma urmeaza alt episod in istoria crestinismului, Reforma protestanta) odata cu polemica avuta cu calugarul Savonarola referitor la cauzele decaderii nu doar morale a Florentei si care dupa ce arde pe rug cultura orasului pentru ca operele umaniste le credea calugarul ca fiind deschizatoarele acelor usi ale mintii oamenilor raspunzatoare pentru faradelegile lor ulterioare, iar Francesco devine martir incercand sa salveze cat de mult se poate din operele acelea si sa le depoziteze pentru posteritate. Asta e comoara lui, asta gaseste in final Paul, harta si cu lopata in mana il intelege numai el si pana la final pe bravul Francesco. Dovada e ca la finalul cartii Misterul manuscrisului, Tom primeste un cadou de la o adresa din Italia, iar piesa de arta este datata in perioada facerii Hypnerotomachiei. Semn ca da, Paul a ajuns acolo unde si-a dorit, adica la Roma cu lopata in mana, asa cum fusese de altfel si raspunsul sau cand se intrebau ei colegii de camera inainte de absolvire.
Tema calatoriei bine aspectata, in timp, idei, mentalitati, cautari, drumuri, eforturi sustinute, rasturnari de situatie, mister, bine dozat si palpitanta toata incursiunea prin capitolele cartii pe care o recomand calduros, mai ales in vacanta sarbatorilor de iarna. Imbinata cu tema iubirii, la randu-i aspectata intre Tom si prietena sa si pasiunea si datoria pe care acesta o resimte (tatal i-a fost sustras acestei lumi pe cand era obsedat de cartea asta) de a lucra alaturi de Paul, fascinat fiind la fel ca tatal sau de elucidarea misterului acestei carti ce a rezistat atator secole de cercetari.

luni, 15 octombrie 2018

Aia da buna alegere, bravo!

Pe vremea cand abia ce se descopereau unul pe altul, Jan si Geta, el timid, ea cu o usoara senzatie de lectie invatata in privinta altor prietenii care n-au durat in adolescenta, nu se lasa prea usor curtata si nici atentie nu-i prea acorda, pentru ca-i era cam teama, o facuse mai deunazi de vreo 4 ori si sfarsise tot singura. Bine, teama era cu atat mai mare, cu cat nu mai avea nici 12-13, nici 15, nici 16, nici 17, era in primul an de facultate, facuse deja 19 ani, iar mirajul nu mai era la aceleasi cote inalte, cata vreme rezultatul fusese acelasi in tot atatea randuri. Dincolo de a fi facut atunci diferenta pe moment, de a se fi pus pe bune in pielea adultului si sa vada  ca acum, la fel ca si atunci care au fost in precedentele cazuri cauzele ce au dus la dez-prietenit, odata cu anii nu-ti mai dai voie sa repeti greseli, in punctele cheie, cele de a caror abordare de oricare parte a relatiei ar fi vorba, dupa propria optica inseamna alegerea continuarii parteneriatului, sau din contra, retragerea  din el. Avea, ca femeie de curand, plecata fiind si nevoita sa se descurce singura, departe de casa si de acasa, intr-o deplasare ce insemna un test ca pentru foarte  multi tineri ai tuturor timpurilor, o adaptare la viata si desrutinarea obisnuintelor spatiului familial, ocrotitor si explorarea necunoscutului, pe de alta parte speranta pe care mama ei o numea sec noroc, ea o numea merit si alegere in ceea ce priveste viitorul pe care-i placea sa spuna ca are si ea un cuvant de spus in ceea ce priveste faurirea lui.
Lucrurile nu ni se intampla, sau nu mie, spunea ea, eu nu-s ca mama sau generatiile anterioare ei si tipologiei feminine indoctrinate de timp si de fel de fel de obisnuinte sociale, eu vreau sa fiu ca Joanne D'Arc, ca Jane Eyre a Janei Austen si sa am ce pot decide din tot ce-mi va fi dat sa traiesc.
Acum stati putin si imaginati-va cum melcul ar bate suta de metri inaintea unui Ferrari, asa cu ideea ca Jan cu Geta ar putea juca impreuna partitura propriei lor vieti impreauna. Si totusi, sunt in masura sa va spun ca da, ei sunt impreuna acum, sunt bine, la 3 ani de la timidele lui incercari de a-i intra pe sub piele, adica a se fi facut placut si a-i atrage cumva atentia asupra-i, nu musai sa o fi si dezbracat de haine, desi poate c-asta anima primul imbold masculin cateodata, sunt si parinti, au casa lor, un bebeloi cu alura de soldat american, ca par nu prea s-a aratat claie peste gramada si foarte pasionat de sporturi, caci atunci cand tatal urmareste canalele de sport si se nimereste ca el sa fie treaz si activ, sa fie din prima captivat de ceea ce vede si-n felul sau aparte sa-si arate devotamentul si pretuirea pentru alegerea tatalui de a urmari programele acelea. 

Mami arhitect Bucuresti e mai ocupata mai mult dupa ce micutul adoarme, sa-l schimbe atunci cand semnalizeaza sonor faptul ca necesita ceva atentie si devotament pentru a putea adormi la loc dupa ce mirosul camerei se va reimprospata la un minimum de 10 minute de geam lasat deschis dupa schimbarea scutecului, cu neputinta mentinut in faza in care ajunsese la un moment dat.
Haideti s-o luam acum retrospectiv si sa urmarim pasii lor dinaintea atingerii impreuna a acestui deziderat fericit. Nimeni nu cred sa fie mai putin cutezator, atunci  cand implinind varsta maturitatii si intrand intr-o relatie, hetero, ca s-o lamurim de la bun inceput, sa nu si spere ca familia pe care si-o va fauri cu ajutorul proniei ceresti, moralitatii dincolo de frontiere si nu in ultimul rand cu imbinarea fericita si armonioasa a doua componente bio-chimice a datului fiecaruia dintre ei  in noptile calde cand iubirea-si vor fi daruit-o reciproc. Cel putin asa au stat lucrurile in cazul lor si iata ca procedand cum-necum, cu inspirate sau stangace atitudini, vointa lor si vointa celor din jurul lor, prieteni si familii, au inchegat ceva frumos. Si durabil. Si sunt dincolo de prieteni, parteneri intr-o structura socio-administrativa numita de conventiile socio-clericale statale familie si cu atributul traditionala, adica contribuabili la fondurile sociale ambii parinti nu doar pentru propriile individualitati, ci si pentru rodul iubirii lor impartasite, parinti si stim bine cat e de frumoasa, dar si cat de solicitanta e aceasta profesie, sarcina, datorie si cat de diferit se pot analiza lucrurile cand e vorba sa vorbim in statistici la nivel national cu preocuparile parintilor pentru proprii copii, in educarea si ingrijirea lor. N-o sa va spun acum c-au fost ca-n Prietenii, numai intr-o gluma toata viata lor impreuna si cu ala micu', nu, dar au facut apel la bunul simt si flerul interior si atunci li s-a deschis fiecaruia nu doar simtamantul firesc al lui cum trebuie sa simti cand forma de viata e la primele ei respiratii, ci si memoria propriilor trairi de cand chiar ei erau, fiecare in locuri diferite, bebelusii care au fericit parintii lor. Si prin aceasta re-legare a unitatii dincolo de frontierele timpului, povestea iubirii lor a depasit faza aceea a atractiei primordiale, trecand in etapa consolidarii eforturilor comune pentru cresterea lui Sergiu, piciul lor. 
Daca initial el o cunostea pe ea in partea a doua a anului scolar ce insemna pentru ea apropierea examenului maturitatii si asta a ajutat-o sa se pregateasca bine pentru Bac', caci asa cum el terminase un an inaintea ei liceul si se pregatea atunci de admiterea la facultate, muncind sa-si omoare timpul constructiv si sa-si stranga un fond cat de mic pentru evadarea de acasa si viata de chirias in capitala, unde ca viitor student la politehnica stia ca trebuie sa aiba o baza financiara cat de mica, traiul fiind scump acolo, fata de provincia din care venea el. Serile ramaneau mereu impreuna la el acasa si se mai si pregateau pentru examenele lor. Apoi testul cel mare a fost intai pentru ea, apoi au urmat admiterile, el examen, ea examen si s-au prezentat impreuna, ea la arhitectura, el la politehnica. Rezultatele i-au lasat pe amandoi cu un zambet urias pe chipurile ostenite de sarg si de preocupari, asa ca noaptea care a urmat a fost doar a lor. La scurt timp dupa, au si realizat ca atunci s-a zamislit Sergiu, pentru ca calculand ei ce si cum, atunci fusese si luna plina si teribil de cald afara si na, cum sa fi dormit imbracati, fie si sumar, nu? Asa ca la inceputuri tineresti de drum inainte, cu scoli si instabilitate a spatialitatii cat priveste caminul, dar o puternica legatura sentimentala, coroborata cu aceasta veste fericita, au grabit putin lucrurile pentru familiile lor care au organizat pana la debutul anului universitar si nunta lor. Noi studenti provinciali, soti si sotie, cerere speciala la inscriere, camera dubla doar pentru ei, justificare Just married! Si cand cum-necum, dupa ceva insistente si audiente la decanate, camera lor era doar a lor, s-au obisnuit cu asta si au inceput, mai mult ea cu simtul interior autoimplicat de o multistratificare a responsabilitatilor acum ridicate precum o minge de volei la fileu pe faza de atac, atunci cand tragatorul puncteaza si felicitarile coechipierilor sai confera o asa stare de bine interior, incat parcursul e motivant si atentia superdublata la orice faza de joc, pentru ca obiectivul e clar, victorie! Intr-o asa ppoveste de viata, unde formarea si dezvoltarea, cresterea se face pas cu pas si impreuna pe deasupra, tot ce se concepe, analizeaza si decide a se aplica e rodul conlucrarii si asta face din asumare o normalitate cu gust placut de miere dimineata pe stomacul gol, asa ca dupa orice sfat bun venit de la medici internisti preocupati si de digestia ta. Si-au impartit pe rand sarcinile, care cum duce gunoiul menajer, pe care la insistentele ei, in ton cu practicile pe care o tot informau doua din colegele sale plecate in vest, faceau din reciclarea selectiva o posibilitate ca mediul sa fie ceva mai curat, mai putin intoxicat cu reziduri. Cand el ca viitor inginer i-a facut mereu poze prin oras si chiar clipuri video scurte cu ridicarea pubelelor de catre operatorii firmelor de profil platite din fonduri publice si care desi omul de rand selecteaza el saci diferiti cu ce arunca, aia tot la gramada arunca tot, i-a demontat parca tot acel crez prin care spera ca odata cu micutul lor si practicile prin care faceau ca mediul exterior sa devina si o lume mai buna pentru generatia omuletilor ca Sergiu al lor, lumea ei interioara parca s-a inundat undeva in larg, fara posibilitatea de a se ridica din fundurile apelor care o inghiteau inghetandu-i si blocandu-i orice reactie la stimulii acestia. In schimb, montarea ei interioara a fost teribila, asa ca ordonat in casa, masa luata la timp, pachete luate fiecare la ei dimineata pentru cursuri, plus in fiecare seara dorul matern lipsit de griji prin apelul catre una din bunici, in grija careia, pe rand, puiul lor era lasat cate o saptamana. Bine, asta, dupa ce a nascut, pe la finele primului an de facultate, inainte de inceperea examenelor celor multe din sesiunea de vara, cand, facultatea a-nteles, i-au luat banii doar lui pe chirie, doamna a revenit ulterior si a continuat examenele odata cu grupa ei, sustinandu-le pe cele anterioare pe care le omisese motivat din motive de fericire personala, mai spre toamna, cand, ramanand tot in capitala langa sotul ei, s-a putut si pregati mai bine pentru ele, data fiind linistea care era ceva mai multa fara  ca toate camerele sa fi fost pline de studenti, plecati, cei mai multi dintre ei acasa. El, dupa primele cursuri si-a luat job si a reusit in pofida unui program zilnic infernal sa sustina acest maraton, iar vacantele mai respira si el, iar temerile altor colegi de-ai sai, care nu lucrau pentru ca doreau sa devina ingineri experti si sa lucreze cine stie pe unde, Nasa, Ferrari, sau alte branduri unde faima le-ar fi dat o consistenta de le-ar fi parait pielea, pana-ntr-atat de preocupati erau unii exclusiv de carte si nu lasau ca si componenta practica sa le dezvolte aceea imaginatie si interrelationare care perfectioneaza discursul teoretic al inginerului, al carui tipar e asociat unui tehnician care se descurca in cele mai multe cazuri mai putin bine si la organizare si comunicarea cu subordonatii. Stie doar el in fond ce se asteapta la o materie prima sa iasa, dar nu si cum sa mobilizeze omul, cand apar probleme de ordin tehnic, da doar ordine, nu intelege unde se rupe lantul acesta de biunivoci interdependente si asta nu e foarte ok pentru el. Jan, in schimb, a lucrat si si-a perfectionat interrelationarea, si-a dezvoltat o retea frumoasa de cunostinte teoretice, oameni, locuri, profesii, meserii, asa ca facandu-si prieteni peste tot stia ca se poate baza pe oricare din lista, indiferent de problema aparuta si de a carei rezolvare nu era musai sa fie el acasa ca sa-si bage coada ochiului sau nasul sa vada ce si cum se poate dramui si repara.
Din toamna celui de-al doilea an universitar, gratie eforturilor amandurora si sustinerii indeaproape primita de acasa din ambele tabere de parinti care s-au ocupat pe rand de ingrijirea nepotelului favorit, i-a fost acordat si imprumutul din banca, girat de sefii lui, pentru casa lor. Au gasit o casa frumoasa, le-a placut, curte,  zona linistita, asfaltat, pret nu foarte piperat. Un mic ajutor din partea efortului sustinut de ambele familii pentru acont si rate fara numar pentru un numar de ani in care tineretea si puterea constructiva de munca a ambilor soti producand plus valoare pentru firmele unde lucreaza, din care peisajul familial sa-l includa curand si pe cel mic, data fiind mutarea in noua locatie si recursul la ajutorul unei bone pentru Sergiu, iata conturat peisajul si pentru cel de-al doilea an de studiu.

Modificari, ici-colo aduse de inspiratia unui fler feminin manifest invederat, lucru ce a contat la interviul pentru angajarea doamnei cand biroul de arhitectura unde aplicase a constientizat prin ce concurs fericit de imprejurari, nevoia de a coopta in echipa o minte dezghetata, cu viziune si cu o devotare profesionala impresionanta, sotie si mama, adica stabila pe termen lung, faptul c-au intalnit-o pe Geta urma sa le aduca ambelor parti o colaborare fructuoasa, le-a planificat, desenat mai intai si gandit ulterior si cum si cand el va fi avut timpul necesar sa le bricoleze putin cate putin weekendurile cand prietenii l-ar mai fi putut ajuta, economisind din timpul investit in modificarile habitatului interior al unui camin mult visat si acum detinut impreuna si nu oriunde, ci in capitala, nu departe de buricul targului, unde se tineau cele mai importante consfatuiri in privinta deciziilor celor mai importante pentru comunitate. Proiecte de case, clienti de multumit, negocieri, sfatuiri, iata cum i se pun in valoare atributele cu care nu doar ADN-ul, cat mai ales deciziile personale au facut-o sa fie omul de azi, arhitect in formare, cu o puternica vointa, realizata in plan personal, cu o inteligenta remarcabila si o capacitate de adaptare la situatii unde in mod normal stresul doboara pe multi, iata un castig extraordinar.

Si le-au operat, modificarile, baia mai mare si mai utilata, etajul cladirii in care mami avea in plan sa-si deschida propriul birou de profil dupa un timp avea o priveliste care te reincarca energetic cu tot ce aveai nevoie dupa o zi plina de cursuri, ore de serviciu in care indeplineai tot felul de sarcini si atributii potrivite cateodata chiar si necircumstantial fiselor postului de inginer sau arhitect. 
Important este ca baza, fundatia, ca in orice constructie de imobil, sau relatie, sa fie solida si sanatoasa. Ca apoi cu materialele care trebuie, operate adecvat de profesionisti si cu sentimentele, atitudinile si caracterele mentinute la stadiul cand individualitatile s-au cunoscut si-au convenit asupra unirii, casa creste impreuna si se umple si de extra spatiu pentru fiecare membru al familiei si de membri. Si poza asta de familie fericita e rodul unei asidue munci de cunoastere interioara proiectate initial asupra propriei identitati, inca inaintea relationarii si emiterii unor ipoteze in care un rol important dincolo de sperantele cladirii unei relatii impreuna cu cineva despre care poti spune ca te starneste, atrage, iti place, sau pe care l-ai dori ca partener pe viata, unde la capat culegi roadele zi de zi. Fericirea citita pe buzele si pe chipurile celor doi, ceilalti doi, de sotia-mama, arhitect Bucuresti, femeie clever si open minded mai intai, e nepretuita. Ca acel slogan cu care si-n Romania incepeau imediat dupa '90, transmisiunile Ligii campionilor la fotbal, la doar cativa ani dupa ce Duckadam intra in cartea recordurilor parand prima data 4 penaltyuri consecutive si aducand aportul insemnat alaturi de Lacatus si de Balint, care au marcat de la punctul cu var, la castigarea finalei disputate la Sevilla la 7 mai 1986, Fericirea ta si a celor dragi, nepretuita! Pentru toate celelalte exista un anume tip de card... Ca apoi poti sa si faci gratar in gradina, sa joci mingea cu Sergiu, sau sa stai la plaja in propria curte, sa ingrijesti si sa admiri apoi florile pe care ti le-ai semanat singura, asa cum te-ai priceput mai bine si-n alegerea soiurilor si a atentiei, sculelor si procedeelor pe care trebuia sa le fi unit toate pentru ca poza alaturi de munca ta sustinuta si dincolo de proiectele de casa la care tot lucrezi sa te scoata si din rutina si sa te si puna in valoare dincolo de infatisare, sa fii in stare sa poti instantaneiza si altceva decat un chip care zambeste, o aura de stabilitate, de precizie, de multumire,  de implinire. Asta da reusita! Iar cand lucrurile, dincolo de sarcinile de serviciu pe care fiecare si le indeplineste cum stie si poate mai bine acolo unde e cazul, se fac bine cumpanite si prin eforturile mereu unite cauzei pentru care s-au devotat alegeri, decizii si implicari comune. Asa ca aici, asa a fost cand ea tot ezita sa-i acorde acea atentie care mai avea putin si l-ar fi descurajat total pe el si nu am mai fi vorbit despre ei ca despre unul acum.
                                     

Articolul participa la Superblog 2018.

Robinson Crusoe by Daniel Defoe

Robinson Crusoe by Daniel Defoe, the traveling story this time keeps the main theme as the old greek poems did. An american special edi...