joi, 4 octombrie 2018

Stai! A stat, 10, zeceeeeee!


Suntem acasa la fata care cucerea la Barcelona inimile intregii sali in care si arbitrilor judecatori nu le-a fost permisa niciun fel de sanctionare, caci evolutia ei pe solul spaniol, ma rog, catalan, a fost splendida, magnifica, perfectiune, in ton cu imnul pe care inainte sa-si ia ramas bun de la o cariera muzicala si de la viata, solistul trupei britanice de rock Queen, Freddie Mercury il compuse si-l interpreta pe scena impresionantei arene multifunctionale Camp nou, alaturi de impresionanta voce care este in lumea muzicii soprana Monserrat Caballe.
    
                                  
   
Imbracata intr-o rochie eleganta neagra, ne deschide usa casei sale, bucuroasa ca si dupa iesirea de pe rampa scenica obisnuita, numele ei face intr-o banala zi de weekend obiectul unui interes public mediatic.
Depanand amintiri si comentand impreuna evolutii la marile competitii internationale la care a participat de-a lungul unei prestigioase cariere sportive de mare anduranta, Lavinia spune la un moment dat:
- Aici suntem la Birmingham, acolo unde am triumfat la sarituri si la barna, iar pe echipe am fost o nuca mult prea tare pentru adversarele noastre din Rusia unei Schuchovitina sau pentru chinezoaice, la fel ca pentru americancele Miller si Strugg, ne spune una dintre marile glorii ale gimnasticii artistice feminine, fata care cucerea solul barcelonez si inimile publicului in tandem sau acord mutual perfect cu notele arbitrilor judecatori care au etalat nota pentru care tehnologia a trebuit sa faca pasi grei inainte sa tina pasul cu performanta unei Nadia, ceva mai inainte la Montreal.
Lavinia este o gazda primitoare, acum mai-mai ca-i dau lacrimile retraind aceleasi intense emotii care atunci erau constructive si mobilizau trupul si mintea sa poata mereu si mereu tot mai mult, o data pentru ca performanta cere individualitatii sportivului o anume rigoare, iar cuvantul campion, european, mondial, olimpic nu e doar o eticheta efemera, pe de alta parte publicul, antrenorii, delegatia sportiva nationala, federali din ministerul de resort au cu totii asteptarile lor de la tine, un simplu om pana la urma, cu suflet si trairi, emotii si dorinte, dureri musculare, articulare, pe care arta sacrificiului din antrenamentele solicitante de anduranta te-a invatat sa le treci in plan secund, astfel incat in fata mass media si mai ales a celui mai crud judecator al performantei pe care o afisezi la aparate, publicul, mai ceva decat exigenta ochiului sau acuratetea si fidelitatea tehnologiei de care arbitrii se ajuta in cazurile unde evolutiile mai multor sportivi sunt dupa mediile notarilor arbitrilor din brigada judecatoare la un nivel apropiat si totusi trebuie sa se ia o decizie cu privire la cine merita si de ce mai mult aurul in detrimentul celorlalte metale care premiaza podiumul laureatilor in competitie esti complet dezbracat de toate aceste predeterminari exterioare. Ramai doar tu, omul, fizicul, mentalul, antrenamentele care au reusit ori nu sa te pregateasca bine pentru arena leilor in care cateodata esti aruncat de-a dreptul insuficient pregatit si trebuie sa incerci sa te autodepasesti, mascand faptul ca poate tu ai infiltratii in coloana pentru ca, ce sa vezi, mama, tata, o natiune intreaga nu stiu ca ti-a fugit piciorul chiar cand pregateai iesirea de la barna si, desi ai apucat sa faci rotatie in aer, acea insuficienta atingere a ultimului pas pe suprafata ingustei si alunecoasei barne a facut imposibil ca tu in aer sa poti efectua rotatia completa, incat sa aterizezi macar pe unul din picioare... 
- Pe langa ce ne descrii tu aici, draga Lavinia, regimul militar cu care intregul staf sportiv, antrenori, medici si preparatori fizici va pastreaza in parametrii optimi reducand portiile alimentare doar la acele cantitati si alegand doar aportul nutrientilor sa concure la atingerea unei performante dupa care, odata atinsa, faima si medaliile rasplatesc invederat natiune, federatie, ministrii, drapel, sportiv, dar numai el saracul stie cat plateste pentru asta. Cand ai simtit ca pornind de la 6 ani in urmarirea Nadiei, copilaria ta nu mai e de fapt ce insemna pentru verisorii tai, sau colegii de la gradinita?

- Aveti dreptate, nu avem in stagiile de pregatire pentru marile competitii internationale niciun fel de inlesnire, nicio sarbatoare religioasa, zi onomastica sau de nastere unde sa putem face abstractie ca suntem sportivi si sa punem omul inaintea atributiilor pentru care am facut parte, adunate si selectate din toate colturile tarii la Deva din lotul national de gimnastica, asta inseamna armata si pentru ca Romania a fost mereu tare buna la acest sport individual si de echipa in egala masura. N-o spun cu rea inima, spun doar ca, desi deprinsa cu ritmul educatiei scolare continuate pe filiera sa sportiva de mare performanta de pe vremea comunismului, unde rigoarea, sportul, neajunsurile faceau parte integranta a fiecarei zile din viata noastra, am avut si eu momentele mele cand, sincer va spun, gandind retrospectiv, pentru ca atunci nu-mi permiteam ragazul acesta al unei mici detasari pentru a opina ceva, iar nu din lipsa de respect, teama ori alt sentiment de bravada personala, pentru ca nu aveam nimic de demonstrat nimanui, nici mie sau familiei, publicului, antrenorilor si tarii, mi-as fi dorit sa am o bucata de tort de ziua mea, sau sarmale de Craciun, o mamaliguta cu smantana, sau prajitura, nu! Stiam si am fost invatati noi sportivii ca sportul si cariera pentru care noi nu mai suntem doar indivizii ale caror nume apar in actele de identitate ci niste fauritori de succes care multumesc asteptari peste asteptari venite mai intai de toate de la ei, rudele si familiile lor, apoi de la publicul larg, tara si toti ceilalti. Cu alte cuvinte nu-ti permiti sa mai fii omul care sa se bucure la fel ca oricare om normal de lucrurile, activitatile, anturajul tipic anumitor varste si etape formatoare ale individualitatii si personalitatii omului obisnuit, caci tu in definitiv esti asemenea unei masinarii de produs performanta pentru tara, cuantificata in numar de medalii, de preferat cat mai multe si din cel mai stralucitor metal pretios. 
Poate am fi vrut si noi o altfel de abordare a  rigorilor cu care ni s-au aplicat aceste reguli care ne-au dus acolo unde ne-au dus pe culmile mondiale, la campionatele lumii, ale continentului, olimpiade, diverse cupe internationale intre toate aceste mari 3 competitii unde am avut rezultate mereu meritorii, asa incat, asemenea soldatilor de cariera sa avem permisii, sa ne putem vedea cam ca toti colegii nostri de generatie care au ales de la un anumit punct sa termine cu sportul si sa-si vada si de viata, de prietenii, de distrat, de serate, dans, discoteci, poate ca aceste laturi ale vietii personale sunt acelea pe care pe noi gimnastele de mare performanta ne vaduvesc de comunul de care cele mai multe dintre tinerele fete se bucura la timpul lor. In definitiv, in viata oricarei femei stim bine ca relationatul la timpul lui largeste sansele ca femeia sa-si implineasca menirea, sa se casatoreasca, sa devina mama, iar cand ajungi inca sa mai concurezi in sala si la aparate cu tinere de 16 ani si tu ai deja o varsta la care ai putea avea deja o fetita pe care s-o directionezi spre sala de gimnastica e destul de frustrant interior ca inca nu ai sansa asta. Dar, am avut-o pe Denisa, care s-a imbolnavit si pe care Dumnezeu ne-a luat-o, ne-a dat intre timp un baietel. Vine mos Nicolae in curand si punem ghetele in geam si vedem cu ce s-or umple, nu? 
Asta era mentalitatea cu care am crescut, a fost poate in egala masura o viziune pe care si eu mi-am cladit-o, avand propria disciplina si mentalitate de invingator la inceput, apoi dupa ce am cucerit laurii, nu mai retin daca dupa Birmingham '93, sau un an-doi mai tarziu mi-am gasit si-o melodie favorita care-mi dadea imbold mai putin aprig sau usturator prin strictetea cu care suna alarma la trezirea pentru inviorare, sau cum te mancau din priviri imaginile pe care limbajul corporal al antrenorilor il transmiteau cand pregateam evolutiile pentru 10, campion si doar atat, sus, tot mai sus. E vorba despre 2 Unlimited - No limit 
Pumni pe de o parte stransi in semn de cum ar zice-o englezii fingers crossed, sau cum o facem noi, tinem stransi pumnii cuiva ca sa-i purtam noroc, ori poate ca de undeva din departare sa putem sa prelungim macar prin gand, cumva psihologic sa influentam evolutia cuiva cunoscut, drag, asa incat omul respectiv sa reuseasca ce si-a propus.
Se vedea comuniune si comunitate, adeseori ieseam din evolutia la aparat si indiferent care ar fi fost el, stiam ca mama sau tata, asa cum ne-am ingaduit fiecare dintre noi, fetele, componente ale lotului feminin de gimnastica artistica sa ne privim mentorii carierei noastre sportive, despre care va spun ca nu au fost doar la nivelul acesta, intrucat am avut mereu ceva de invatat de la dumnealor, au avut mereu un pupic, o imbratisare, un cuvant de bine, o incurajare care te facea sa treci si prin foc si prin ger, furtuna daca trebuie. Or, in sala era doar liniste, nimic din toti acesti factori posibil perturbatori nu erau acolo, asa ca, mai ales la sol, muzica si apoi ovatiile si aplauzele publicului te insoteau perfect spre ultimele secunde cand turnanta se auzea comentata la televizor, imi spuneau mereu ai mei dupa ce ma intorceam acasa, chiar de dumneavoastra si de Alina Alexoi! Iar cuvintele dumneavoastra rostite in tandem, uitati ca si-au facut bine simtite efectul, eu am stat, la fel ca si Gina la sarituri si Simona, Doamne ce mai vremuri! Stai! - si am stat si am luat ultimul 10 din istoria actuala a gimnasticii, apoi s-au mai tot schimbat regulamentele, notarile se fac dupa alte criterii calculate altfel si nota finala sare de pragul zecimal, iar 14,900 devine echivalentul unui 8,50 de pe vremea cand concuram si eu, adica, fara sa ofensez pe cineva, cam slabut. Dar, functie de dificultatea la care s-a ales tema sau abordarea concursului de catre concurente, se poate lua si medalie.
- Care ar fi in linii mari, cateva dintre lucrurile pe care tu, Lavinia, omul de azi, sportiva care a pus costumul in cui si se dedica acum familiei, pui mare pret?
- Imi plac hainele, tinutele diferite functie de contextul unde situatia o cere sa ma prezint, imi place sa ma incadrez bine in peisaj si sa evit a purta in doua-trei situatii si locuri diferite unde e cazul sa ma prezint cu aceleasi piese vestimentare ori incaltari. Asa ca daca e sa fac o lista cu cateva piese, nu le-as numara, ar fi mai mult de 5 sau 10, de la incaltari: tenisi, adidasi si toata gama sport adecvata unor costume de foita sau training cand sala e pe lista prioritatilor zilei, pana la rochii, fuste, pantofi, cizme, cu toc nu foarte inalt pentru ca oricat de mai inalta mi-ar placea sa ma vad, stiu bine prin ce am trecut si cu spatele si cu tendoanele si dincolo de fancy, mai sanatos e sa fiu bine, ca de placut ma place sotul asa cum sunt si ma are, nu ma uit in oglinda si ma visez nici printesa si nici dupa Brad Pitt nu ma topesc... am fundatia mea doar si stiu pe cine si pe ce sa contez.

Articolul deschide participarea in editia aniversara a 10 ani de Superblog, in 2018.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Misterul manuscrisului

  Misterul manuscrisului , romanul autorilor nord-americani Ian Caldwell si Dustin Thomason , aparut in traducerea din limba engleza sub se...