sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Forta Romania peste tot in lume!

                                       
Uite-asa statui dup-o noapte de lucru si fata mea harnica incepea ziua c-o poza luata pe furis. 


Ce nu stiam eu e ca ea nu incepuse sa scrie despre Revelion Christian Tour la proba a 19-a din Superblog 2018 desi amandoi stiam ca maine fiind deadline-ul, mai mult ca sigur ca nu e timp sa te si odihnesti bine si sa construiesti un text care sa fie si-n acord cu tine si in parte, macar, cu viziunile juriului care da notele mai apoi. Ce nu stie ea e ca eu spre deosebire de majoritatea zilelor cand ma odihnesc, astazi am si visat. La mine, regula este sa nu. Nu degeaba se zice ca somnul e o defulare a sumei lucrurilor pe care le-ai experimentat peste zi, noapte in cazul meu, ca lucrez doar ture nocturne, si-n care timp ai avut o raportare intr-un fel sau altul fata de ce ai trait si cum-necum ceva in tine s-a ros. Somnul mai lecuieste si imbraca nu doar neuroni, ci si starea ta ulterioara lui intr-o stare de odihna cat-de-cat, ca sa mai poti si mai departe sa. Iar desi eu nu visez de obicei, astazi am facut-o. Presiunea expirarii termenului pana la care pe baza temei enuntate de sponsor in competitia Superblog 2018, unde si ceea ce tastez acum va participa, va trebui si introdus in platforma oficiala de concurs, nu doar postat pe blogul personal si-a pus cumva amprenta pe mine cel care-si incarca bateriile. Rupt nu, dar obosit eram, caci nu era prima noapte din saptamana in care activam si nici zilele, a se intelege turele noscturne, nu sunt surori si niciodata prea soft, ca sa fiu in acord cu limbajul de pe aci. Una peste alta, nu va mai retin mult nespunandu-va despre ce am visat, caci, desi e ceva personal si are doza sa de intimitate si nu e firesc cel putin pentru cum sunt eu construit ca asta sa transpara public, e totusi ceva de comunicat si am sa scriu aici: se facea ca Revelion in Dubai era de-acum realitatea finalului de an. Nu oricum, nu in somn, nu in vis, nu ca night shift plin, e nevoie de personal si deci ciu-ciu concediu de Craciun, sau de Revelion, acum se putea.

Si la mine si la Ioana. Nu stiu cum, visul n-a inceput si cu faza asta incipienta, noi, eu si Ioana eram deja acolo. Adi, bunul meu prieten se pregateste deja acolo si cu un back up ok tine drapelul national sus. Nu doar ca e centenarul tarii acesteia, ci pentru ca el face bine ce face. Se pregateste bine si are foame de reusita. Stiam ca vorbisem in vara cand ne-ntalnisem in tara in concediu ca ar vrea sa putem face impreuna la el acolo Revelionul, ne-am uitat apoi si noi de oferte speciale Revelion, le-am lasat fara o finalitate imediata in sensul ca nu apucasem nici pana acum sa comandam aceste servicii pentru ca stiam ca planurile noastre sunt altele si ca mai intai de toate sectorul de activitate in care sprijinim empatic suferintele altora, altii au nevoie primii de noi, deci nu ne ingaduim prea mult sa ne gandim in ton cu majoritatea celor care cand stiu ca se apropie Sarbatorile iernii sunt mai mult cu gandul doar la ei si la cei dragi doar lor. 
Noi ajutam dragii altora si incercam ca si printr-o vorba buna, suferintele lor sa devina mai usor de dus, or, cine nu e nici medic, nici asistent poate intelege  din propria experienta ca pacient in spital, ca sigur a fost o ocazie din aceasta nefericita in trecut, cand au avut nevoie de ocrotire, atentie si simtire, fler si toate canalizate spre vindecarea a ceea ce-i supara. Sufleteste e greu sa stii ca cineva are mereu nevoie de tine si tu-ti pui palma la spate si zici, frate,  la anu' ne mai vedem, eu plec in concediu, e Revelionul. Nu ai cum. Dar, pentru ca starea aceasta era cumva acceptata, constientizata mai mult decat factic si pentru ca totusi se cerea ca pana maine seara, inainte de a pleca la joburi, amandoi sa putem si avea textele scrise, mentalul meu a avut cu ce se ocupa cu de la sine comanda, straina complet de stiinta mea. Si uite-asa se facea ca zburam inainte de Ajun de Craciun la Dubai, Adi ne primea acolo si ca gazde deosebite anuntate din timp managerilor de club unde activeaza, eram primiti regeste, ce mai! In tara care cunoaste in mijloc desertic, de instabilitate ingenua a sigurantei globale, sa ne amintim ca vehiculatul inamic numarul 1 al planetei dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, Osama bin Laden era originar din Arabia Saudita, apoi americanii s-au pus pe prinderea si exterminarea intr-un final al dictatorului irakian Saddam Hussein, nu foarte departe e si Iranul, o tara care are partea ei de cuvant si de care vesticii nu se prea inghesuie s-o agreeze in summiturile internationale. Nicio problema, clubul e patronat de unul din fiii emirului, familia regala cum s-ar zice, asa ca ce-i mai bun pentru oaspeti de seama ai prietenului lor care-i reprezinta bine de tot in ring: limuzine, hotel de 5*, apartament cu tot ce-si poate imagina cel mai simandicos gand al tau cand esti mai cerebral ca oricand, lux, tehnologie la superlativ, modern e putin spus. Te trezesti acolo ca-n Star Trek si stii doar ca timpul e el singur ultima frontiera. Acolo masa unde vrei, in camera, restaurante la fiecare nivel, ba vestic-european, ba frantuzesc, ba italian, ba rusesc, ba cubanez, ba asiatic, japonez, chinezesc, coreean, vietnamez, in camera daca nu ai chef sa mai ajungi pana la restaurant si sa astepti putin timp de la preluarea comenzii pana-ti vine preparatul la masa. Nu m-a pasionat curiozitatea culinara, stiam din tara de Cus-cus, mancasem de vreo cateva ori in diferite preparate si retete in tara, acolo la mama lui, a preparatului, am comandat o data sau de doua ori, in schimb pentru ca Adi este in forma si gratie indicatiilor recomandate de fizioterapeutii clubului pentru ca antrenamentele sa-i evidentieze forma sportiva buna si ce e cel mai greu, sa ramana in limitele categoriei, ne-am lasat pe mana lui si am pastrat salatele cu specific european ca preferinte. E si cald acolo mereu si nu poti sa mananci chiar cum esti obisnuit acasa. Una e in tara, a nins la noi,  pe frig mananci mai consistent, mai mult chiar uneori, acolo e altceva, e cald, umiditate mare, te deshidratezi si ai probleme daca pastrezi acelasi ton. Nici n-ai cum. E de vazut, de plimbat. Admirat. De cheltuit bani, pentru ca luxul e la el acasa, au malluri cu produse care nu se gasesc peste tot. Au circuit de formula 1, dupa a mea parere, cel mai bine construit din perspectiva sigurantei traficului si a intentiilor vadite de competitivitate. Lat cat trebuie sa poate oferi pilotilor cu zvac si poate masina mai buna, posibilitatea fizica, adica teren suficient pentru manevra care nu e chiar simpla cand caii putere zburda parca afara din monopostul care ruleaza cu medii de 270-300 km/h.
Acum, ce vreau sa va spun mai departe e ca, nu stiu ce m-a disturbat, vreo necesitate fizica poate, dar mai curand de cand pusesem alarma pentru mijlocul de zi sa incercam sa incropim macar o jumatate de text final pe care maine sa-l si publicam in platforma, visul meu s-a dus odata ce am coborat din pat. Nu am ce sa va mai spun, decat ca, poate chiar s-o intampla, cumva s-or alinia ele planetele, sau sefii boxerului nostru or pune o vorba buna si pentru noi pe acolo. Stiu ce dorinta mi-am pus si Ioana nu face decat ca in fiecare zi sa mi-o indeplineasca in felul in care ma iubeste. Restul e poveste. A noastra si nu se spune sau scrie aici.
Acum gata, ca plec la job. Sa fiti iubiti si succes Adi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Sa fiti cuminti sa vina Mosul, nu Paianjenu', da?

De-ar fi sa am puteri asa peste noapte adunate nu stiu care cum, as indrepta multe lucruri. As citi mintile oamenilor si le-as arata cum pr...