duminică, 11 noiembrie 2018

#GramaticaBat-oVina!

- Se facea deunazi ca eram spitalizat, nu, nu la arsi, ca nu mersesem la niciun Colectiv, dar melodia de-acum celebra asociata cu #Colectiv, Good bye for gravity, asta da, e o deviza buna. Na, acum ce sa sa-ti mai zic, nu mai stiu, avusesem o zi ciudata, iar atunci cand plecasem cu nu mai stiu care dintre amici sa preluam pe cineva de la aeroport, pe drum nu mai retin bine ce s-a intamplat, ca imbulzeala, ceva o fi mers rau sofetului in ziua aia pana sa urce la volan, ideea e ca ne-am busit. Nu, nu ca femeile, sau cum le mai place lor, cand mai auzi pe cate una spunand alteia, sau de ce nu, unuia, pe care-l aude zicand ca, Asa si pe dincolo ce-i facuse el altuia pe care-l batuse, se rafuise si din istorisirea lui reiese ca ala avea o datorie la asta, sau ceva mai vechi asupra carora lucrurile nu se clarificasera si atunci asta care vorbeste zice doar L-am busit! Femeia percepe ca e zdrobit, impins, lovit, cu sau de un perete macar si atunci fiecare cu ce-l doare, pana la urma! Pe principiu Doare, da' place, asa si asta-i spune astuia ce rabufneste ca l-a busit pe ala (cu pumnu', paru', masina, motoreta) instigand la rautate  prin manifestarea expresa a unei agresivitati ingenue, si atunci ceva poate c-o rascoleste pe madam' in forul interior si se vrea si ea agresata cumva. De aceea gandul cu lovitul, zgaltaitu-i pare ca suna chiar bine si replica: Ce m-as mai busi si eu, ca nu m-am mai demult deja!
- Tu chiar vorbesti serios?
- Pai daca asta-ti spun, eu asa cred ca e pe bune, nu? Altminteri, cum? Se poate oare visa ceva si apoi intonand totul ca atunci cand sub plapuma la ceas tarziu de noapte efectul lunii pline cu ascendent cercopitecic in mai stiu eu ce zodie cu sageata ascutita a cozii mai stiu eu cui care influenteaza si guverneaza nu alternativ, ca nu exista state paralele acolo, aia e alta poveste, da, cum naiba sa zici sau sa bagi, sa reversi de la tine? Pai n-ai cum, eu asa zic, ca nu se cam poate!
- Ba, ete ca se poate! Lovit, busit, trosnit, zgaltait, zguduit, lumea e agresiva, adora manifestarile sangeroase, agresiunile, unul impotriva altuia si corul de gura-casca de pe margine cum e antrenat de parc-ar fi o singura entitate, masa amorfa si bine sudata de atomi cu voce la purtator: hai ala, sau alalaltul, tinand cand partea unuia, cand celuilalt. Parc-ar fi un du-te-vin-o continuu, sau un meci de box in care doar unul da si celalalt, din ring, nu de pe margine, dar in  uralele si pathosul celor de pe margine, incaseaza. De parc-ar fi sac. Sau para. Sau perna. Sau manusa, aia mai mare a antrenorului care si-o pune cand pe-o mana,  cand pe cealalta si pregateste tehnico-tactic seriile de lovituri inainte de orice noua partida a elevului pe care-l pregateste.
- Si, parca era cu ceva spitale, holuri, saloane de spitale, visul tau, nu?
- A, da, desigur. Si cum iti spuneam, se facea ca era groasa, beleaua-n care intrasem, dar asistenta, o bunaciune de femeie, aratoasa foc si tare de treaba. Ca asistenta aia canadianca din filmul cu contele Halmasy, aristocratul ungur ajuns sa faca expeditii cultural-stiintifice la nivel mondial si-n interesul personal si al clubului din care facea parte si unde majoritatea celor implicati, profesionist, dar si prin legaturile amicale dintre membrii sai, englezi, coroana britanica, regina, nu formatia lui Freddie Mercurry. In final, lui, dintre toti cei mai nenorocosi sa zicem din film, el iubitul si amorezul, el devine pacientul englez, lui Hana, canadianca, sora medicala-i ingrijeste si oblojeste ranile, durerea i-o face suportabila pentru ca empatia, un sentiment ce tresalta din omul care stie ce-nseamna sa te bati cu moartea pentru fiecare pacient indurerat, ca sa-l scapi de durere. Sau cand greul bolii ataca, un zambet sincer, o gluma buna, o distragere a atentiei, o povestire, atentie, asta este ceea ce se cheama, simt, bun simt, umanitate, pasare feeling. O cariera medicala fara asa ceva e sortita esecului, pentru ca nu poti sa fii lemn, sau piatra si sa cioplesti oamenii, ca ei sunt vii, ma rog chiar si cand vin la tine la spital, vin sa-i repari daca se mai poate, dar ei sunt inca vii, le sufla inca viata prin porii fiintei, doar durerea-i macina si asta e treaba ta ca sa le vindeci suferinta, sau sa incerci, in limita unei dotari tehnice adecvate si pregatirii tale ce se spera sa fie cat mai bune, sa faci omu' bine. De-aia nu se fac toti doctori, ca nu pot, nu au cap, de chimii si biologii, pana la admitere, nu toata lumea e facuta pentru scoala, nu toata lumea rezista la mirosuri, or asta e parte esentiala la cursurile de laborator, medicina legala, disectii, pana sa iti alegi vocatia aripii medicale pe care sa te bransezi. De acolo si campul aferent durerilor si cazuisticii medicale pe care incerci sa o repari, oferind pacientilor tai alinare, un gand si un sfat bun, speranta si o mana intinsa ori de care ori ghearele bolii bat la usa sufletului omului.
Ars la fata, dupa ce avionul e bombardat de germanii care pierdeau tot mai mult teren in razboiul purtat pe frontul estic, din nordul Africii si golful persic.
Fain film, ce sa zic, pana la urma atat pacientul, metafora resemnarii si ironia soartei pana la urma, degeaba avusese el grade sociale, resurse si averi sa faca ce-i place, ca femeia pe care i-o sustrage amicului sau englez, sau pe care o atrage in jocul seductiei pentru ca asa-i era felul omului, dotat cu ceva care-l facea misterios, cu toate astea zic, tot n-apuca sa iubeasca. E cum s-ar zice, cine iubeste si lasa balta prietenia lui, ca sa i-o iubeasca pe a lui soata, ala n-are soarta usoara. Si n-a avut, ca englezul stiindu-se tradat il vede pe conte si vrea sa dea cu avionul peste el si prabusindu-se-n desert rezulta doua victime. Englezul iese din film pe usa din dos, ea ramane invalida, contele care scapa de avion, o scoate si-o adaposteste-ntr-o grota-n desert, o oblojeste cum poate si-o paraseste timp de cateva zile pentru a chema din mijlocul desertului ajutor medical. Din cauza numelui, asta e ce contele-si reproseaza siesi ulterior pentru restul vietii, caci a-si fi rostit litera cu litera numele cand ofiterul ambasadei britanice-l roaga e pentru iubitul chinuit de suferinta iubitei ramasa ranita in desert sa astepte ajutor medical o mare pierdere de timp, iar asta-i atrage cu sine derapajul. In tot. E pus in tren spre a fi dus la port si de acolo pe mare si vapor dus acasa, scapa din tren, ajunge la Katherine a lui, dar ea nu mai e in viata. Pentru mai multe detalii, uita-te si tu la film, ce-ti mai tot povestesc eu. Ideea e ca atunci lumea era naibii mai autentica si pe cat de grele situatiile la care era expus omul de rand, sentimentul de solidaritate nascut din via preocupare a felului in care o sora medicala sau un medic isi intelegeau fiecare menirea, de a lecui sau ameliora durerea semenilor lor, apartenenta la aceeasi lume prinsa a trai acelasi sector de timp, insemna ceva. Adica diferentele, pe cat de universale sunt ele de cand lumea si pamantul intre genuri, preocupari profesionale, interese, pasiuni si toate cele, traind acelasi timp, ba nu stiu, lega oamenii intr-un fel in care lumea de astazi nu mai incurajeaza prin mai nimic acelasi tip de solidaritate firesc umana la nivel social. Pe cat ne place sa credem cu Romania, te iubesc! Sau tot felul de miscari de trupe cand un maraton aduna fonduri pentru treburi cu finalitate socialaa care ar fi treaba statului sa faca spitale si sa pastreze un sistem medical adaptat timpului in care traim, ca in om inca n-a murit samburele sau samanta de generozitate ingenua sau de vitala pasare pentru cei din jur, uite ca la celalalt capat al lamei cu care ironia unei realitati mereu mai prezente acid decat ne-am putea imagina ca e posibil sa ne inghita pana-ntr-atat incat sa nu mai fiintam nicicum. Se pune in discutie cam peste tot cat de important, sau ce e mai important forma sau fondul, structura sau sistemul, poza de viatat, aparenta sau autenticitatea, blidul de ciorba mai de post de acasa, ori poza de lume la restaurant pentru social media. Traim, cum zicea Biju',  al meu mentor la scoala - O realitate care nu ne-a scos inca din preocuparile unui neo-romanism, adica traim reiterarea principiilor care defineau epoca antichitatii latine, epoca evolutiei republicii si apoi a dictaturilor imperiului roman, cucerire cu orice pret, subjugare, folosire a celuilalt si circ ieftin cu care induci mereu setea de reflexe primare, pofte de orice fel a omului si a maselor, reduse la efectivul unui singur om, intors de pe o parte pe alta cu o singura stratagema, da-i ce l-ai probat inainte si n-a zis nu, ba chiar a-nceput sa-i placa!
- Pai cam ce vrea sa zica asta?
- Cum spuneam mai inainte, ne intereseaza astazi mai mult forma si nu fondul, esenta lucrurilor e mai putin importanta ca aparenta unor chestiuni care se dovedesc in final mult prea putin importante. Derapaj. Incertitudine, nesiguranta, amatorism, ce sa mai zic, descurajant. A, dar mai era ceva in visul meu, despre care incerc acum ca tot mi-am amintit sa-ti descriu cat mai in amanunt. Se facea ca vedeam acolo ca-ntr-un film color, un ditamai omul, de 2m, inflorat in camesi si-un ghiul la mana, ceasuri colorate sidefii, parea a fi asa un ciumbusluc, dar cand il auzeai cum vorbeste intelegeai ca omul chiar are cu ce si ca forma pe care el o arata lumii era chiar o lupta interioara pe care el o castigase demult. Adica intr-o lume a aparentei, el apare ca-n deviza Haina face pe om, doar ca el are esenta strong si cand deschide gura, chiar are cu ce, are cuvinte, argumente si le mai si leaga bine intre ele.Uite ca m-am documentat un pic, am intat pe net si am dat cautare dupa niste sintagme pe care le-am crezut eu inspirate si nu ti le- spun care sunt, dar chestia e ca omul chiar are cu ce. E blogger cu greutate, minte si inspiratie cat cuprinde, se cheama Emil, e scolit bine, pasionat de teatru si film, va scrie ceva proza in viitor, momentan cocheteaza cu arta consumand-o pe paine direct, cum altii respira, el se culturalizeaza si aduna material pentru propriile creatii.
- Bine, dar ce legatura are asta cu restul visului?
- Pai, nu mi-am pus intrebarea asta, cata vreme e vis, se presupune ca legatura imaginilor ce ne transpar rod al unui subconstient afectat sau influentat intr-o buna masura de toate cele cate ni s-au intamplat peste zi, se face ulterior intreruperii nu doar visului, ci si somnului. Adica intai te trezesti, dejuniezi, cafelesti si pe urma, nu asa la cald. 
- Eu cred, ca in lumina a ce mi-ai zis tu, bati apropo la sistemul medical, ala de stat, gratuit si obligatoriu in acelasi timp, ala care se suprafinanteaza din taxele si impozitele pe care statul ni le ia direct din veniturile pe care le obtinem, dar cand e vorba sa avem, Doamne, fereste nevoie de medic, sau mers la spital pentru consultatie, sau spitalizare, sau mai rau interventie chirurgicala, mila cuiva din cer peste noi sa cada, ca e mai mult rodul unui hazard, daca mai scapi ori ba cu viata, decat ansamblul intregilor seturi de operatiuni pe care un flux obisnuit de masuri masurate anterior, calculate si decis a fi aplicate ar duce la acest rezultat. Si mai zic si ca in cele pe care tu le-ai pus cap la cap sub un dar adversativ, ceva contra a altceva, in pofida unui sistem medical national subventionat din taxele noastre mai mult decat ar merita, dar totusi prea putin pentru a fi si dotat cu unitati spitalicesti si aparatura necesara, oameni simtitori si bine pregatiti, pe noi ca societate ne intereseaza mai mult cine si de ce a facut monopol pe piata furnizorilor de sterilizanti pentru industria sanatatii, spitale si laboratoare de specialitate, dero indoit cu apa si o moarte-nscenata a unui patron de firma care a capusat un sistem sanitar manipulat de politic si masuri luate pentru partea stanga cu mana dreapta, cum s-ar zice. Sau ca sa fiu in peisaj, adica in acord perfect cu ce-ai redat tu, c-am verificat si eu mai bine tema asta de discutie chiar acum, imi venisera tot felul de anunturi de pe ehalate.ro, cica un site de magazin online de costume medicale si echipamente de lucru, care, asta m-a facut sa o includ in tema discutiei noastre, amintea de infloratul tau de 2m despre care ai pomenit ca mananca teatru pe pita, bloggereste despre politici, sporturi, carti si toate cele, de parc-ar fi o enciclopedie ambulanta.
- Ma, eu-l cunosc, am fost chiar colegi de camera.
-  Unde?
- La o gala pe litoral a Superblog, competitie de blogging creativ, ajunsa dupa 10 ani de existenta in faza in care inainte de sarbatorile de final de an, la gala sa adune toti finalistii care pot sa ajunga in varf de munte, poze, tort, povesti, topaieli, stii tu!
- Mdea, convivialitate se cheama.
- Ma nu chiar, aia e mai mutl apanajul adolescentei precoce din liceu, flirtul anilor de studentie. Aici e cu oameni faini, trecuti prin viata, cu experiente si povesti faine de viata, care vin si se aduna sa se revada, pentru ca sania de sus aluneca bine si fain, nu?
- Si da, cum ziceai tu ca a nins la Brasov si anul trecut, poate si anul asta va fi la fel. Tu mergi?

- Merg, dar mai am ceva de scris, asta-i de-abia a16-a proba a Superblog 2018 si mai am teme, cuvinte cheie de pus, linkuri, poze, timp liber aferent scrierii nu prea e, ca sunt ca bufnita, rapitoare de noapte eu, lucrez de noapte ca medicii si restul cadrelor medicale despre care am tot pomenit aici, in gardele pe care le fac. Si ei imbracati de pe ehalate.ro, in bluze medicale cu imprimeuri, de parc-ar fi Emil, sau generalele halate medicale pentru toata gama celor care au sustinut juramantul  Hipocrat  si indiferent de ramura aleasa spre a se dedica vindecarii problemelor pacientilor lor, chiar asta fac, pun suflet si stradanie maxima pentru viata oamenilor. 

- Acum nu vreau sa fiu nici rautacios, nici ironic, dar chestia cu ehalate, suna asa a la Costi Ionita, retrasul din Valahia ca sa faca bani si faima in manelele autohtone si apoi sa impresarieze si sa cante si peste ocean. Ce sa zic, valoare, mai ceva ca agramaticalitatile lui.
- Adica?
- Mai corect gramatical este sunt halate, nu crezi?
- E vine de la electronic, adica pe net, realitatea virtuala a ceva ce marketezi.
- Ihim, asa o fi.
- Hai, ca e tarziu si-ncepe Bobita, eu ma uit si tu te duci la lucru, bine?
- DA, hai ca e tarziu.


Articolul chiar asa face, participa la Superblog 2018.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Sa fiti cuminti sa vina Mosul, nu Paianjenu', da?

De-ar fi sa am puteri asa peste noapte adunate nu stiu care cum, as indrepta multe lucruri. As citi mintile oamenilor si le-as arata cum pr...