joi, 29 noiembrie 2018

Poti saruta mireasa!

Viata e Iubire. Iubirea e Daruire si Impartasit: sentimente, pasiuni, focuri, haine dezgolite de pe trup, visuri, atingeri, toropeli, nopti nedormite si umplute in rastimpul lunii pline de pe cer, al ploii care cade pe acoperis si face ca fiecare tigla de pe el o claviatura ce nu ti-e deloc straina instrumentelor aferente si primul care-ti leaga amintirile copilariei de autenticul experimentat atunci tarziu e acordeonul, cel alaturi de care, mare cat un rucsac cu care bunicul pe vremuri cara munitie, merinde si apa si avea geografia exteriorului si orientarea intr-un cap fara prea multa scoala pe diplome, ci pe atentie si invatat cu perspicacitate si tenacitatea omului a carui soarta va depinde vremelnic de aceste deprinderi, pentru ca la 15 ani cand lucra deja de 3 ani cu carte de munca si de alti 10 slugarea ca sa supravietuiasca... De ramanea prin lagarele pe unde-a fost prins, dus si de unde a reusit de doua ori sa scape pentru ca vigilenta lui a biruit atentia uniformelor naziste care l-ar fi vrut si pe el nasturi si sapun dupa ce intra cu restul celorlalti detinuti de-acolo in dusurile unde numai spalat  cu apa nu se facea, ci gazari si apoi realitatea o stim si din doua, hai 3 dintre filmele emblema ale acelor perioade: La vita e bella, Cititorul si Lista lui Schindler, eu n-as mai fi avut cum scrie aceste cuvinte aici. Caci pe fondul consecutiei logice purtata aceasta expunere aici, nu iubea el pe bunica, tata nu aparea si nici el n-o iubea pe mama ca sa vin eu acum la taste sa va spun cum e cu emotia primei intalniri. Nu stii ca e prima intalnire, de aceea, vorbind despre ea la trecut e mai bine. Si mai bine e ca impresia pe care i-o faci ei, luata cu totul, sa atarne balanta inspre consens si premisele initiale sa puna caramida peste caramida, sa toarne apoi buiandrugi si placa si apoi acoperis si gata casa facuta impreuna!
Pe live, adica, fix atunci cand toate acestea se fac la timpul si la viteza pe care orice gest, orice confirmare anticipand ce gandesti sa vrei sa actionezi in urmatorul moment si astepti dup-o validare a ei, fara ca sa pui intrebarea, ci folosind increderea in sine pe post de atu principal cu care controlezi bine situatia si faci ca miscarile trupului tau sa fie nici ascutite, batoase, bruste sau din topor, ca o alunecare de teren, iar privirea sa fie cea care semnalizeaza dorinta si sa accentueze pasiunea din scanteierea lustrei, sau vapaii din semineu cand se uita la tine si din pupila vede masculul dezlantuit cum incheie seara frumos si benefic pentru amandoi. Pentru ca nu e litera de lege ca masculinul sa fie cel care vaneaza, sau foloseste tot felul de tertipuri, pretexte ca sa semnalizeze femeii care-i place, ca a vazut in fiinta ei luminita de la capatul unui culoar in care doar ce si-a aruncat demult un ochi si orbit a fost pana s-o vada pe ea, dar o initiativa, o propunere, o intrebare tot sa stie s-o adreseze nu e tocmai rau, mai ales cand ii da femeii posibilitatea de a se bucura mereu ca ea, cine alta, draga lui, are dreptate. Ea stie raspunsul corect, raspunde, are dreptate, el valideaza, sunt impreuna, merg inainte, se iubesc, se respecta, se sprijina, se mobilizeaza in momente dificile ca vin si astea in actul vietuirii si asta inseamna familie, momente depasite cu bine pentru ca mintea, calmul, iubirea si inspiratia unei munci solidare a dus la asta. Iar aportul impartit da voie la recompensa. Seara, bed of roses, hainele oricare vor fi fiind ele, ca-n Floare albastra eminesciana cad in laturile tocului de usa unde pe covorul rosu de la petalele trandafirilor presarati de el, ea paseste lin si ferm ca o leoaica tanara a lui Nichita spre a i se darui lui pentru ca e firesc sa imparti fericirea la doi si momentele de unitate tin si de cald si de frig si de foame si de somn, umplu existenta de un Bine care nu e doar chimic, trupesc, hormonal ca serotonina, e si culoare, e si cald e si vioi si claritate si curaj si toate la un loc si pentru mult timp in fata. Un fel de dezvoltarea durabila, daca e sa vorbim in termeni socio-politici pentru a aminti de un act al guvernarii resurselor pentru care ca natiune, cum-necum am investit pe cine ne desconsidera acum si legea firii spune ca orice actiune are si urmari, dar si reactiuni. 
Revenind la trairile ce au succedat frumosul care s-a construit pe parcurs prin consens si explorarea paletei de posibilitati pana la validarea propunerilor, trebuie sa recunosc ca, fara falsa modestie, dar cu mult bun simt si autenticitate sinonima cu franchetea, adica acea sinceritate care pe multi ii doare, muscandu-i, chipurile, asa cum zic ei de colo-sau de mai de colo, nu mi-am facut niciun fel de griji in privinta acelor seturi de intrebari care macina curiozitatea vazuta din doua parti simultan. El o vrea pe ea si vai-valeu, se intreaba oare cum arata el, ca n-a apucat sa se autoanalizeze in oglinda inaintea plecarii spre ea, or, ca sa fie prompt si onest cu data convenita pentru intalnire, cu marja de eroare luata, ba de ceasul propriu, care poate avea ca orice alt aparat care masoara ceva, o abatere de la valoarea suprema la care se face referinta, or in cazul de fata, ceasul ei n-avea cum sti el cum merge fata de timpul masurat de aparatul lui, asa ca ce a ales sa imbrace e bun si chiar de e nepotrivit, e curat, iar felul in care porti haina si cum te prezinti omului pe care-l vezi in culori sidefate si mii si mii, de asocierile de muzici faine si mirosuri de mancaruri, desi nicaieri nu e vreun geam deschis la vreo bucatarie a vreunei gospodine, sau a unui restaurant, dar binele creeaza asocieri care se cheama sinestezii si aduce laolalta versuri de piese muzicale placute cu gusturi bine alese in materie de mancare, savoarea licorii de baut mai tarziu, cand povestea e de celebrat si vinul nu se bea, sau se da peste umeri, pe spate, ci se degusta, se simte, se da timp adica papilelor gustative sa-si intre bine in rol si apoi torentilor de bine sa inunde si guri cu buze arzand dupa sarutarea ei, cea care cu starea asta inside, se vede ca stirista cea mai in voga in prime time news. Fara butoane la vedere, sau vreo critica asupra lor intr-o pauza de emisie, dar reperare a lui Huidu, sau de-astea.
Dincolo de atata poveste, pe care v-am adus-o privirii aici, mai e alta care continua de atunci, zi de zi, inseamna in primul rand munca. Nu job, pontat cu semnat de condici, sau dat cu un card de acces printr-un aparat de citit ora la care intri in unitate si cand o parasesti, ci constanta, sprijin, respect, demnitate, solidaritate, care toate hranesc o flamura care arde frumos, dincolo de intemperiile vremii sau vremurilor. Si atunci, fie ca e vorba despre sacou, sau palton, piese pe care tin minte ca le aveam pe mine atunci, desi afara ajunsese sa se resimta prea tare efectele global warming, fie ca e vorba despre rochie eleganta sau pantofi cu stil, ce sa va zic, accesoriile astea nu-mi iau mie ochiul, ci omul care le da valoare. Si nu, nu voi a fi filosoful existentialist care cunoaste adevarul suprem, nu din rationamentul potrivit caruia, noaptea ele oricum nu se folosesc, dar seductie, fascinatie, chemistry, atractie, sau cum s-or mai numi pasii astia dinaintea unei povesti de succes unde doi sunt intr-un cadru familial prinsi in povestea care se intoneaza cu ton respectabil si laudativ. Stiu ca e reciproc valabil si asta e certitudinea care-mi face toate cele care inunda unele zile cu netimp pentru ordine si descurcat ite, sa nu mai fie asa de te-ri-bi-le. Pentru ca EA. Daca n-ati inteles ce si cum, ce sa va fac, tata, asteptati, va veni si randul vostru si va doresc tot la fel de fericiti sa fiti ca sa intelegeti cu fiecare bit ce scriu aici. Simtit. Aici e cheia, caci in actiunea asta stau toate cele cate se decid si se pun apoi actiunile pe roti si luneca la vale. Hai, fiti si iubiti!


Ce are ea, vorba Deliei, dar aici e pe ton afirmativ, iar nu interogatie ca-n melodie, mi-e de-ajuns si-s implinit si asta ma face sa ma simt perfect, ati inteles?  
                                     
Asta e answear-ul meu! Perfect!
Articolul participa la Superblog 2018.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Robinson Crusoe by Daniel Defoe

Robinson Crusoe by Daniel Defoe, the traveling story this time keeps the main theme as the old greek poems did. An american special edi...