joi, 22 noiembrie 2018

Suntem alaturi de tine la greu, ca sa-ti fie iarasi bine


Pentru toti aceia care stiu ce-nseamna a munci fara ca cel mai important lucru pe acest pamant sa fie pentru cat anume si asta estimat ca o valoare in bani la cursul de schimb valutar al momentului, pentru toti aceia care edifica, ridica din nimic, proiecteaza, amesteca mortarul si pun caramida pe caramida asa cum se pune, inalta ziduri intre care nu-si prind femeia iubita ca-n mitul etnogenezei limbii romane de azi, ci pasiunea si ocarile pe care le mesteca precum Arghezi care din indemnuri pentru vite a ivit Cuvinte potrivite si astfel edificiul, ce sa mai, casa adica prinde viata din mana zidarului si focul acestuia dinauntru ce-i anima fiecare miscare ce transpune-n fapte dorinta teribila de a-si fi terminat bine treaba, eh bine, pentru toti aceia las palaria, sapca, sau caciula, ca depinde ce s-o nimeri la intemperiile de afara mai potrivit sa port pe capul deposedat de par pe jos, unde-a luat-o si-a trantit-o vantul cand m-a surprins nepregatit, sau acolo unde chiar eu am directionat-o cand Tamas face fault in careu si-apoi iese la vestiar sa nu vada lumea si camerele video de ce e el nervos si suparat ca i s-a uscat gatul... Pentru toti aceia pentru care a avea toate tiglele metalice pe acoperis la casa e o mare problema si numarul lor a tot scazut ba din cauza acelorasi intemperii ale vremii, sau poate alte accidente ale soartei au condus pe cale de consecinta la acest lucru. 
Exista solutii imediate care depind tot de solidaritatea interumana din societate, daca, anume, autoritatile pentru care lucreaza alti oameni, care si-au mai cam pierdut uneori organele de simt pentru empatie, pentru a se pune pe ei insisi in locul celor mai afectati de soarta si care solutii impun de urgenta relocarea afectatilor, sinistrati dupa momentul impricinat de accidentul care-a dat peste om cu forta monstruozitatii distrugerii si gasirea de catre oamenii implicati in serviciile acestea ce deservesc situatiile de urgenta, prefecturi, salvari, pompieri, paramedici, medici de urgenta, oameni cu suflet mare si cunostinte si abilitati speciale de a repune pe noi firmamente viata la loc in om, chiar daca mediul, decizii gresite, sau pur si simplu alte cauze au dus la ruinarea temporara a destinului lor. Si atunci, ca pasarea Phoenix, acestia sa rasara din propria cenusa, sa-si refaca imobilul de locuit si acoperis pe casa pentru a putea pune geana pe geana si capul pe perna seara linisititi inainte de culcarea. Iar atunci furnizorii-s aceia care contactati, fac si pe dracu-n 4, numai sa ajute napastuitii soartei sa aiba si ai o bucata de pita sau o coaja de ceapa inghitita cu sughit si-o cana de apa, ca stomacul nu are vitrina prin care sa privesti ca sa admiri cand iti convine ce-i dai gurii sa mestece si sa contesti si sa desfizi de fiecare data cand dupa cateva zile de la salariu, dupa datorii achitate si fondul clasei la copii la scoala, asta desi invatamantul e obligatoriu si gratuit in Romania. 

Vindem -ieftim e platforma prin care scapi mai simplu si mai usor si la propriu si la figurat de fastaceli, la modul ca te ia cu transpiratii nu de la cat de greu esti pe cantar, sau ce strat de grasime ai sub tegument imprastiat de-a lungul circumvolutiunilor trupului tau tras sau nu prin inel, ci cand stii ca e iarna deja, vine centenarul patriei in care ai facut ochi si cunostinta cu viata, identitatea si restul lumii care mai era de fata la inceputurile tale. Si ei doar asta asteapta, ca un doctor, gata pregatit de pe bancile scolii sa repare vieti cum stie si cum si cu ce poate, ca astea-s fondurile si aparatura pusa la dispozitie de sistemul care este asta si nu altul oricat ne-ar placea sa fie mai ca afara, acolo unde credem doar ca totul este mai bun si mai ceva ca mai mult ca perfectul din gramatica noastra, si stim si-o mirosim de departe cand o auzim spusa, ori ba chiar am experimentat-o chiar noi insine si am simtit-o pe pielea noastra ca nu e chiar asa, ba in unele cazuri e mai ceva, mai slab totul ca la noi, eh bine, ei sunt aici numai sa te ajute cand ti-e abia-ti mai palpaie avariile. Ca o balena esuata pe coastele mai stiu eu cui, din cauza plasticelor adunate de nesimtirea crasa a omenirii, lipsa suficientei ape care sa fi tinut bietul animal in mediul sau natural, plaja e uscata si temperatura neprielnica, te zbati in gandul tau si neuronul alearga de bezmetic prin cutia craniana afectata inca de proximitatea obsedantei drame care ti-a invadat cand nu te-asteptai mai deloc la belele te simti si chiar asa esti, la mana altora. Altor oameni, care lucreaza in niste institutii care au printre alte atributii si intr-ajutorarea semenilor lor in situatii delicate, cand natura sau accidentalul da cu buldozerul peste casa, ori destinul lor. Si casa trebuie refacuta, tot, compleCt cum ar zice-o Statica dintr-un serial de-acum ceva vreme, similar cu tematica neaosa redata-n Las fierbinti, de la A la Z si pus acoperisul din tigla metalica, asa ca te zbati, intrebi in stanga si-n dreapta, la fel fac si prietenii tai, altfel cum sa se vada mai bine sudura care exista intre oameni, daca nu in situatii in care imperios necesar ai nevoie de caldura si empatie, maini intinse, telefoane si cunostinte care sa te scoata din bucluc? Eh si cand toti acesti factori de care depinzi iti fac rost de tot, materiale aferente si pun si firma de profil sa se ocupe de casa ta s-o faca iar la loc pentru tine, cat timp tu ai asigurat un acoperis deasupra capului si-o mancare calda asigurata prin bunavointa oamenilor, e bine, nu e totusi Acasa. Stii asta, apreciezi eforturile de ajutor si multumesti cu varf si indesat cerului si cum a lucrat acesta prin oamenii pe care ti i-a trimis inainte numai sa te ajute si sa te scoata din nevoi. 
                                       
Apoi faci si recenzii video si rasplatesti furnizorul de materiale de constructii de a caror necesitate depindea refacerea casei tale pana sa poti sa ornezi bradul de Craciun la tine acasa. Multumesti pentru tot si pentru toate si confortul interior pe care-l regasesti in tine, stii ca are o singura cauza, anume ca oamenii se ajuta la greu, nu din teama de a se redescoperi altii singuri si ei in fata unui destin potrivnic, ci pentru ca e uneori in firea lucrurilor asa sa se intample, oamenii sa simta si sa vrea din start, fara gandul la recompense ulterioare sa ajute. Asa stii ca lumea are o continuitate sanatoasa, ca nu suntem chiar singuri si dezbarati de comportamentele firesti si simtitoare, ca robotizarea societatii umane are inca leac daca simtul exista si sentimentul de datorie pune lucrurile cap la cap si indeamna la ajutor.
Pentru o lume mai buna din care si tu faci parte din nou! Pentru c-ai apelat la greu pe cine trebuia


Articolul participa la Superblog 2018.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Sa fiti cuminti sa vina Mosul, nu Paianjenu', da?

De-ar fi sa am puteri asa peste noapte adunate nu stiu care cum, as indrepta multe lucruri. As citi mintile oamenilor si le-as arata cum pr...