miercuri, 20 noiembrie 2019

Cum am ajuns unul dintre Îngerii lui Charlie

- Bună, doctore, il dottore, doc, da ce mai faci?
- Salut, amice, como estas? Ptiu, ce se ia!
- Bă nene dragă, nu știu dac-o fi de bine sau de rău, am atâta de lucru la serviciu, vin tot mai obosit de-acolo, nu mai apuc să acord timp prea mult așa cum o făceam odată pentru exercițiile fizice de întreținere și menținere ba a greutății corporale în parametrii obișnuiți vârstei, înălțimii mele, ba unei condiții apte să mă facă să-mi mai doresc și drumeții montane și cross-uri alpine, ba maratoane, mă știi, cum eram acum ceva ani, încă-mi place...
- Ai dreptate, atâta timp cât ce faci, faci din plăcere, nimic, ascultă-mă pe mine, nu te va opri să faci ce vrei, așa că, ia vezi cum îți reorientezi programul, faci ordine în priorități, nu mai stai peste program la serviciu, contezi și ce ești și simți tu, nu doar ce vor ei șefii la lucru, iar odată cu timpul liber, deși rămas nu prea mult acum când se întunecă și răcește simțitor afară mai repede ca până cu două luni înainte, te întremi altfel, de-mi zici că extenuarea te macină. Caută și ceva complexe de vitamine și minerale, chiar fac bine după astenia asta, șocul de a nu putea chiar cum poate că ți-ai fi dorit-o adapta la trecerea asta vară-toamnă-iarnă, de la cald și soare la mai frig, apoi frig tare dimineața și seara când mai că pleci și vii de la serviciu, deci conștientizarea restului ce-ți mai rămâne e  un impact prea dur dintr-odată pentru cum ți-au mers lucrurile anul ăsta, pasămite.
- Ce spui tu acum, doctore, sunt povești, valabile pentru unii care nu au experimentat atâtea ca mine și poate și ca tine, până acum, sau cei care mai au o bășină-două și se duc în loc cu verdeață, unde nu mai e durere și nici întristare, vorba slujbelor bisericești. Ce voi eu a-ți spune ție și doar ție e altceva și te-am ales pe tine pentru că n-oi fi și nici n-oi fi fost tu psiholog-psihiatru, ci doar chirurg și acum medic de familie, generalist, dar teoria ai facut-o în studenție și ca prieten și cunoștință de baza și de vază vin la tine cu dilema asta, să-i dau, sau nu curs, tu ce zici?
- Dacă-mi și expui problema, enunțănd-o nu doar așa generic, că acum tu doar ai scris pe o foaie am o problemă, poți să m-ajuți?- cred că pot să te ghidez cumva, nu știu acum în linii încă neclare și chiar vagi cum aș putea mai bine, dar am să-mi dau toată silința, or de chiar nu intră în atribuțiunile mele, îți dau trimitere către un coleg de specialitate cu care sunt în bune relații profesionale și umane.
- No, fii atent aci: de ceva vreme odihna mea nocturnă, că alta n-am, de vreme ce activez pe timp de zi, spun de tine, că tu făceai și gărzi înainte când erai pe secție și deci nu funcționai doar ziua, ci 24/24h, nu știu cum se face, dar numai somn bun n-am. Se tot repetă, ca-ntr-o serie cu episoade ciudate, un film de acțiune în culori. Numește-l vis, reverie, (bip!)ce-o fi, nu știu, ce știu e că trebuie să dau o tonă de apă pe mine dimineața foarte devreme, altfel n-am cum ajunge la timp la serviciu, știi și tu cum e acum cu traficul rutier, multe mașini de la o zi la alta pe aceleași drumuri, care ba se strică, ba ici-colo se petecesc și deci blochează fluxul într-o parte și alta a direcției de mers. Nu era nevoie mereu, adică aveam somnul liniștit c-al unui prunc. Ce anume tot experimentez eu de mai bine de-o lună de când în loc să mă odihnesc în somn, eu de fapt am existență dublă de agent, se face că am dat și trecut niște teste pentru a-l proteja pe unul șmecheraș el așa, bogat, tinerel, eu și altele două, că ce să vezi, mă bag în pat și mă visez femeie care alături de alte două-l apără pe ăsta, Charles, Charlie nu mai știu cum. Bosley, că-mi amintesc perfect numele celui care s-a recomandat a fi în slujba tânărului protejat de trio-ul feminin din care urma să fac și eu parte, de treceam, așa cum am făcut-o, așa cum a rămas visul azi-noapte, e recrutorul meu, cel care m-a pus la încercări diverse, funcție, cred de doleanțele domnișorului care-l plătește.
- Nu e niciun bai, îți garantez. E doar vorba de un film care urmează să apară și-n cinema la noi, cu premiera în data de 29 noiembrie 2019, Îngerii lui Charlie, uite-aici trailerul. By the way, tu care din ăștia de aici ești? Merg la premieră, am invitație, nevastă-mea-i plecată la conferință atunci, ce zici, vii cu mine să vedem cum te vindecă filmul de visul pe care-l ai?
- Doctore, să știi c-ar fi o idee bună. Sper să mă regăsesc în acțiunea detaliată a filmului și să scap apoi de apele care mă tot trec în somn la câte încercări mă tot pun ăia acolo, ba să abordez șmecherește nu știu ce situație unde Charlie ar putea fi prins, ba să folosesc vulgar limba pentru a detensiona nu știu ce încurcături, eu m-am săturat de atâtea neprevăzuturi și până nu-l văd, poate că nici nu mă vindec.
- Da, trebuie să treci prin, e vorba de catharsis, termenul denumit de Stagiritul Aristotel, discipolul lui Platon, unde propria teamă ți-o învingi cu atitudinea omului care trece prin foc ca să-și dovedească curajul sieși, sacrificiul și devotamentul față de alții și puterea de adaptare care în linii plastice ale expresiei nu ține musai cont de temperatura ridicată a flacărei, pentru o piele care rezistă precum coafura dintr-o reclamă la nu știu ce produse.
- Așa rămâne, doctore, mersi de invitație.

Articolul participă la SuperBlog 2019.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Cadouri de iarnă pentru cei dragi. Accesibilitate și utilitate cu design atrăgător la preț avantajos pentru portofelul tău.

Când șeful m-a chemat la el în birou să-mi arate noua lovitură în ceea ce privește recrutarea finalizată pentru postul pentru care găsire...