joi, 19 martie 2020

Evoluție

Tedi mi-a fost coleg bun de școală o bună perioadă. După ce se transferase printr-a cincea în sudul țării, acolo unde tatăl primise repartizare cu serviciul, ne-am reîntâlnit întâmplător la majoratul unui bun prieten al meu, unde el avusese să ajungă printr-o altă cunoștință comună a noastră, respectiv a mea, a gazdei sărbătorite și a lui, bineînțeles, fiind prieteni foarte buni încă de la grădiniță, odată cu evadarea din cartier și oraș spre viața de pe litoral unde se mutase cu ai lui la începutul gimnaziului, acela, Florin pe nume, fiind puntea de legătură a lui Tedi dintre cele două lumi, noi- școala din orașul cu toți cei rămași aici și el cu marea și noua sa lume unde trebuia să se readapteze și să crească omul pe care aveam ulterior să-l redescopăr în bună parte același, serios, metodic, pentru că sinfonia vieții poartă drumurile pelerinilor pe cărări neștiute dinainte, dar flacăra inimilor acestora-i animă să regăsească sentimentul familiar al lui acasă oriunde pașii vieții-i vor fi purtând. Până aveam să ne revedem o vară mai târziu odată cu examenele de admitere la facultăți, îi plăcuse și marea, devenise în mare parte omul care decisese nu doar ca urmare a revederii din iarna precedentă la majoratul colegului nostru comun, că vrea să devină inginer și că școală mai faină, în oraș mai frumos, bine poziționat și strategic legat de amintirile comune cu ale noastre, foștii lui colegi, prietenii lui o viață, altul ca Brașovul nu-i, așa că, dacă la înscrieri nu ne-am nimerit, apoi după examinări și la afișarea rezultatelor, după fericita descoperire că am fost admiși și deci am reușit amândoi, am ieșit seara în oraș să celebrăm victoria noastră, a timpului reîndreptățit de decizia adulților din noi să reînnoade firul surfilat al amintirilor comune de acel transfer decis de șefii părintelui lui Tedi, pe când noi aveam doar 10 ani. Cu Tedi în cămin, prins într-o grupă paralelă cu cea în care fusesem repartizat, aveam să ne vedem la cursurile comune tuturor grupelor pentru disciplinele principale, în rest dezvoltarea noilor amiciții și prietenii cu restul colegilor nou-veniți în viețile noastre de prin toate colțurile țării a lăsat loc și dezvoltării individuale prin oportunitatea ferestrelor ivite de-a lungul orarului ce ne acoperea zilele săptămânilor de cursuri. Și așa, până să începem stagiul de practică în fabrici și uzine, universitatea a fost gazda deselor târguri de joburi unde cu precădere tinerii erau cei cărora acestea se adresau, dată fiind plaja de posturi ce necesitau cunoștințe adecvate preocupărilor și intereselor celor mai tineri, indiferent dacă aceștia erau sau nu studenți, dacă erau absolvenți calificați de liceu cu profil tehnic sau vocațional, li se potriveau mănușă. Așa de pildă, ca viitor inginer, responsabil de un anume produs, unitate, secție, hală de producție, așa cum de pildă se merge în mare pe scara evoluției pas-cu-pas în carieră după absolvirea facultății, orientarea și spiritul antreprenorial se vine la pachet cu o imaginație și o emfază care face din curajul și spiritul aventurier al unui visător, cel mai profund încrezător în sine că mintea și calculele-i pot transforma ideea în rezultat scontat, așteptarea în concretețe, năzuința în victorie, bucurie, sărbătoare. Tedi avea de când eram noi mici o sclipire de mic geniu în devenire, apoi aerul mai cald, ba mai uscat de căldura plajelor, când mai umed de la vânturile ce produceau valurile mari pe marea, care altfel era buna camaradă a tuturor celor ce-i umpleau ca rezidenți listele de locuitori de la primăria Tomisului, îi căliseră când la rece, ba la cald și firea și trupu-i mai firav de la născare. Mai slăbuț ca cel pe care mi l-aș fi imaginat înainte de a-l fi reîntâlnit la majoratul de dinaintea absolvirii liceului, începuse facultatea cu o aprigă dorință de evoluție personală, din care parcă, pe măsura trecerii timpului să aibă cum și mai ales, din ce, de unde să-și redea sieși moderarea unui tempo crescut ca să adune la început de carieră un capital pentru un confort moral și abia apoi material. Gând la gând cu bucurie am putea spune, el și viitoarea sa soție se cunoșteau pe atunci, când el primise prin niște flyere găsite în cameră chemarea la studii de piață, job de cercetare, sondare publică, mobilitate, timp liber, răbdare, pix, formulare, mape, cunoștințe noi, tineret, cine știe, poate aleasa? Cam așa s-ar fi sintetizat textul ce-l anunța pe Tedi după ce călcase micile bucăți de hărtie cu niște semne de exclamare, care după ce-a mers din aproape-n aproape cu programarea succesului său dintr-o astfel de activitate pe care se vede treaba că se vedea deja făcând-o și-a zis doar Perfect! A sunat chiar atunci seara contactul înscris pe flyer și a cerut să înceapă activitatea a doua zi dimineață. Oraru-i permitea, în plus cand m-a sunat chiar atunci să-mi zică despre asta, i-am spus că poate oricând să ia cursurile din notițele mele pentru sesiune, sau parțiale anunțate înaintea sesiunii oficiale propriu-zise. Pe când Tedi sonda potențialii consumatori ai unor produse din diverse ramuri de producție destinate consumului uman, de la conserve, pateuri, produse de curățenie a casei, etc- Anda avea sa-i cadă-n plasă chiar în prima zi. Avea omul datele ei, o tânără care studia în ultimul an de liceu, profil cu program sportiv, clasa atletism, înaltă, bine legată, atletă de cursă lungă și-a zis-o chiar el. Prelucrarea datelor celor intervievați pe stradă se făcea la biroul unde emitenții acelor flyere urma să invite persoanele ale căror fișe completate și de Tedi corespundeau unui profil cel puțin potențial utilizator de astfel de produse pe care clientul, firma de respective produse din gama amintită, considera oportun. Așa se face că din sute de fișe pe care Tedi le-a dus in 3 zile cât i s-a spus că trebuie să fie dispus că colinde orașul în căutarea unor oameni dispuși să participe la o sesiune de interviu colectiv pe tema anunțată, răsplata fiind bani, sau echivalentul acestora în vouchere de produse pe seama cărora sesiunile de comunicări se bazau, fie cadouri promoționale eco cu sigla respectivului sponsor ce solicitase sondarea pieței.Bobby Hero Regular, Anti-theft backpack Anda a făcut parte din primul grup de oameni chemați la interviu, voucherele sau banii promiși ca retribuție pentru timpul lor a fost baza invitației pe care i-o făcea ulterior lui Tedi, de cum se pregăteau să iasă în grup de la sesiunea respectivă de interviu. Din curs a trebuit să iasă Tedi, care când a văzut de la cine primește apel, se gândea la o măgărie prin care sondorul ar fi nedreptățit grupul Andei și aceasta i-ar fi reproșat-o acum, dar când vocea fermă a ei doar l-a salutat și i-a cerut Hai la un suc, am luat banii de la interviul unde m-ai trimis odată ce mi-ai completat fișa aceea alaltăieri, așa că sunt și banii tăi, e firesc să-i împărțim! Am lăsat voucherul, sau pixul și agenda promoțională pentru că mi-e drag să te revăd. Propun sucul, ce zici, eu sunt aproape de zona aulei, tu doar cobori de pe colină și ne vedem la aulă, bine? Nu vă mai spun care a fost răspunsul lui, că acum familia pe care ei și-au construit-o ulterior numără azi 5 persoane, nu doar 2, ca la început.
Cert este doar că, dacă i-ai fi privit din spate și ambii ar fi avut capul acoperit nu ți-ai fi nimerit supoziția bazată strict pe alura lor. De te-ai fi apropiat mai mult și ai fi focalizat mai atent, ai fi descoperit că presupunerile tale sunt chiar pe dos revelate de o evidență care nu i-a deranjat pe absolut niciunul dintre ei. Nici pe ea, obișnuită de mică cu tot felul de apelative date fiind constituția și precăderea pentru activitățile tipice mai curând băieților decât fetelor, nici pe el, care era doar răsfățat de o prezumție și se simțea ca un motan adulat de pisica pe care o cucerise la capătul doar câtorva mieuneli, nicidecum dovezi de cotoi adevărat care sare la gâtul altui pisoi mai arătos și mare. Nu-l deranja părerile oamenilor care ar fi spus până să-i vadă din față, mână în mână, că ea e el și el de fapt ea. Sau, ca să nu sune nicicum în vreun fel de pierdere a vreunui merit de niciuna dintre părți, că în locul în care cineva s-ar fi așteptat să dea de un el a dat de ea și viceversa. Niște păreri, atât avea el de spus, dacă i se cerea exprimarea vreunui punct de vedere, altfel, oricine e liber să creadă și spună orice, el știe și cine și ce e, ce face, pe cine iubește și asta contează cu adevărat, restul e ceva peste care poate trece ușor și cu vederea și nu numai. Pentru că ce nu importă, nu există și dacă nu există, nu-ți încarci mintea cu preocupări în van, așa că reîmprospătând spațiul de memorare ești ancorat mereu în ceea ce contează. Firește tu filtrezi. Și asta e important, pentru că vorba regelui Hagi, ai, n-ai mingea tu dai la poartă! Completarea vine de la mine: cu un singur gând, acela să marchezi, să înscrii, să bagi mingea în poartă, să ți se vadă numele scris pe tabela uriașă de marcaj a stadionului. Să știe toată lumea adunată pe stadion și nu numai, cine ești și ce poți tu.
Tedi a putut să realizeze planul care i se strecura involuntar cumva în gând, dar vădea doar o puternică încredere în sine și o autocunoaștere capitală a întregului set de posibilități de exprimare, așa încât poate și acum, la fel cum putea la capătul primei seri când au ieșit împreună, el cu Anda, spune că știa de atunci că ea va fi a lui pereche de viață și că drumul lui profesional avea să se folosească de micul excurs în lumea sondajelor de opinie pe segmentul marketing doar ca să adune suportul și căldura partenerului temeinic de drum. Autenticitatea nu se premiază de către terți, e darul pe care cei doi și-l conferă reciproc, de aceea cupele și medaliile adunate de Anda la care concursurile la care mami a participat l-a ajutat pe tati să facă din imaginea ei o Xenă adevărată, uitând de timpul și așa puțin pe care l-a avut forțat de împrejurări la dispoziție și axându-se pe dezvoltarea aptitudinilor de părinte și tot ce presupune faptul că atunci când mama nu e acasă, tata trebuie să fie tot ce era mama.Rini women colour t- shirt Nu prin câte cupe, medalii și echipamente sportive, tricouri, șepci, încălțăminte a primit și adus acasă, că nu doar astea pot defini un om, ci mai ales prin lipsa lor, omul simplu care este mereu gata de orice sacrificiu să schimbe lumea în mijlocul căreia i se integrează, mereu în mai bine. Pentru ca cei mici să nu simtă lipsa mamei, pe măsură ce s-a apropiat și ea de 30 ani și a lăsat-o mai ușor cu cariera sportivă activă, concursuri și cupe, a rămas mai mult acasă, devotată familiei și noilor pui care au apărut de la sine înțeles. Fidelă aceluiași deziderat de viață pe care l-a îmbrățișat dintotdeauna că prin activitate și mișcare, corpul poate să-și mențină și dezvolte sănătatea și orice alte capacități de exprimare, pune pe seama experienței de viață adunate-n clipele în care maternitatea și-a consacrat-o mai cum și-ar fi dorit-o dintotdeauna, adică total, puilor ei, nu chiar ca-n cazul primei sarcini, unde fiul lor cel mare Victor a fost pe ici-colo văduvit de laptele sânilor ei și de restul atenției și grijii cu care delicatețea ei de mamă ce-și îngrijește primul născut și-ar fi făcut loc în programul ei, când pe atunci, în plină activitate sportivă, apogeul carierei chiar, a fost nevoită să mai participe și la importante evenimente sportive pentru care se pregătise deja, lipsind pe ici-colo un timp de langă el primo al lor. Nicio problemă, a fost tata cu Victor, a băut copilul lapte praf, tata acoperea ambientul casei lor cu muzică clasică dată la un volum apreciabil din exterior prin cuvinte diverse, funcție de vecinul care-și da cu părerea. Pe atunci, când Tedi era la începutul carierei inginerești, nu-și aveau propria lor casă ca acum, locuiau la bloc, etaj intermediar, scară unde media locatarilor se învârtea undeva între 58-80& ani, era firesc ca ei, fiind tineri și cu copil mic să fie puțin altfel, așa că atunci când se trezea dimineața, era vorbit deja la serviciu, se știa că trebuie el soț și tată să rămână acasă cu copilul să aibă grijă de casă și tot, soția e sportivă și a plecat să aducă medalii și cupe la concurs, muzica începea instantaneu, dar ce e cel mai important, e că anticipa trezirea copilului, cu aferentul scâncet matinal, cauzat de necesitatea schimbării scutecului, devenit prea lipicios, colorat și mirositor. Și uite-așa, Victor a crescut frumos și muzica clasică i-a dezvoltat o sensibilitate aparte și o deschidere mai amplă a lui către frumos și artistic, pur și autentic, așa încât a învățat să scrie și să citească înainte să fi început școala. Acum că e-ntr-a doua are mari planuri cu firma pe care vrea s-o deschidă, dar nu are timpul necesar pentru ideile novatoare ce-i asaltează mereu somnul devenit nu foarte odihnitor până nu se transformă visul în concretețe, așa că de la 8 la 18 ani e cale imposibil de admis pentru el de lungă ca să mai aștepte, așa că are în plan să trateze o discuție ca-ntre bărbați deseară cu tatăl Tedi pentru a-i face o propunere WOW: Tată drag, ai șansa să-ți îndeplinești și tu din așteptările care mereu te-au invadat, cum să fii mereu mai bun, mereu pe alte planuri, fronturi, de-astea! Am idei, nu am vârsta necesară, nici capitalul pentru a-mi transforma visul în realitatea de care voi fi pregătit mai mult de 100% la timpul când voi fi devenit major să mă și ocup. Dar până atunci, iată propunerea mea: investește tu banii în ideea mea, eu ți-o trasez ca pe o activitate cu etape de care, dacă apare ceva nou față de care am comunicat deja, te voi anunța, tu tot ce ai de făcut e să mă asculți și să urmezi indicațiile mele ca și cum tu ai fi eu, asta pentru că eu nu am cadrul legal eocamdată să mă ocup de afacerea mea. Ce zici, te bagi, e Wow cât să fii tu rampa mea de mai târziu, iar ideea mea, altă rampișoară pentru tine cel de acum? Și-uite-așa i-a luat-o înainte Victor, el primo al lor, chiar lui, în planurile de deschidere a propriei afaceri. A deschis-o prin concept fiul, a semnat și s-a ocupat de ea pentru binele tuturor, în numele fiului, tatăl și uite-așa, la majorat afacerea trece din mâna tatălui în posesia și grija 100% ale fiului. Până atunci să le urăm succes în noua lor etapă a vieții lor, cel mare are de format caracterul în școala interacțiunii cu profesorii și colegii pentru a i se cizela și întări spiritul și flerul interacțiunilor pentru a-i servi ulterior în tact afaceristic, tatăl a depășit faza zbaterilor de a întreprinde, are acum datoria de a-i fi dus la un punct în care afacerea deschisă la rugămintea, în numele și strict în avantajul fiului său cel mare, iar pentru a nu dezamăgi niciun fel de așteptări e cazul să fie doar ochi și urechi, mama pregătește tinere talente pentru noua generație de sportivi. Toate cele ce sunt azi realitate au originea într-o  întâlnire inopinantă, sondaje de piață retribuite cu produse promoționale. Frumoasă evoluție, nu credeți chiar că e Wow? Azi e un mâine chemat să se arate fructuos!
Articolul participă la SuperBlog 2020.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Hai la mare

Când Daniel Iordăchioaie cocheta cu notorietatea adusă de prim-planul divertismentului muzical românesc de final de ani 80 ai secolului t...