miercuri, 4 martie 2020

Pufișor, e gata masa!

Când ieși afara din casă ca să cauți pisica, ia-ți pe tine ceva comod și purtat de regulă în activitățile domestice reconfortante pentru tine și mediul ambiental al casei tale. Chiar dacă tu nu ești domnul Okada din Cronica păsării-arc de Haruki Murakami, nu ai nici pisică, pe care mai apoi pe firul logic al evenimentelor, n-ai pierdut-o, stai calm, că posibilitatea există acolo undeva și cine știe ce lună plină, aliniere de planete, treceri de ascendent dintr-o casă în alta va schimba trasa liniei, sau curbei obișnuite în destinul tău vor face din toate astea experimente prin care ai să treci. Ideea e să nu te pierzi, nici în gol, nici în deziluzii, nici în autoreproșuri cu De ce mie, toate astea, viața e viață, posibilitățile nelimitate și rodul hazardului și logica echității morale a combinatoricii evenimențiale una discutabilă când e vorba de cine, ce, cât și cum de bine, sau mai puțin bine primește.
Te-ai pregătit o viață să știi, să cunoști informații, operabile le-ai transformat din mersul tău ascensional ghidat de logica funcționalității primordiale, vitale, tehnica supraviețuirii te-a făcut să te cațări ambițios pe funia mereu alunecoasă a podului rupt în două și totuși încă ancorat, precar, dar suficient cât să-ți pună în lumină destul de limpede, sau poate că mai limpede de atât nici că s-ar fi putut să ți-o spună mai clar: acționează, nu pierde timpul, ține-te bine, nu te pierde cu firea, nu privi în jos la hăul căscat de ruperea podului de lemn, el e și va fi mereu acolo, altfel puntea nu s-ar mai fi construit. Ai supraviețuit singur când războiul te-a lăsat orfan de toți ai tăi și strada ai văzut-o interminabilă și mereu alta, ca și locurile prin care te-a perindat ea și chiar ți-ai spus mereu și fără ca să te minți, încurajându-ți psihicul să ia la rost moralitatea lumii și dispersia unei justeți ce și-a cam pierdut logica și măsura unității cu care a împărțit tuturor câte ceva, luându-ți realitatea crudă în toată simplitatea monstruozității ei ca pe cea mai mare bogăție, avere pe care nici cei mai mari boieri nu o au. Tu ai infinitul, ei au doar conace, domenii, vile și palate, tu ai necuprinsul, ei au doar cât pot enumera într-o propoziție, ceva precis, determinat și limitat, tu ai tot. Punct. Și asta pentru că Robin Hood a fost un avatar al tău, ai trăit în primii ani ai tăi și ca-n epoca lui, pentru că așa a fost să fie te-ai deprins cu toate cele necesare scopului prim, supraviețuirea. Nu ai fost cercetaș, nu ai fost olimpic la geografie, sau biologie, ca să știi admira trecerea timpului și încununarea soarelui cu luna, predarea ștafetei întunericului primelor raze de lumină într-o recurentă transformare care te-a crescut și educat, călit și fortificat, nu te-ai dus la Mac în mall, ci ai prins, vânat prada, pregătit-o apoi nu ca la rotisor, ci așa cum Ahile și Hercule își vor fi împărțit curajul și motivarea camarazilor lor de arme pe vremea războaielor elene, în natură, unde omul e frate cu codrul și cu tot ce crește acolo, lupi, urși și toate cele. Greul te-a revigorat și te-a condiționat, să fii, educându-te să poți fi pe fază cu toate, adaptându-te în permanență, să cunoști ca să te poți cunoaște și învăța să devii mereu mai bun și mai pregătit pentru orice confruntare a noii zile din viața ta, pe care altfel nu ai mai fi apucat-o dacă nu ai fi avut spirit și puterea recunoașterii unui adevăr pe cât de simplu și ferm, pe atât de dur: trăiește, că să nu fi mort. Adaptat la toate cele prin care viața-și arată instabilitatea și condiționarea, prin trăiește, ca să nu te lași prins, sau ca să nu fi omorât. Pentru că viața e scopul, nu doar al tău, concurența poate vrea cel puțin la fel ca tine tot și atunci premiul năzuit fiind doar unul, câștigă cel mai bun. Regula vieții e că Nu sunt reguli clare, fixe, scapă cine poate, restul pierde șansa să mai fie.
Așa nu doar că ai fost dintotdeauna propriul tău stăpân, că experiența ți-a dovedit că și fără s-o fi vrut musai, ai fost și al altora, pentru că ambiția curajului animat de teama de a pierde totul, nu te-a lăsat niciodată nepregătit de concurs. De pierderi colaterale ți-a păsat mai la-nceput, până ai dedus că nici cu tine sorții nu au fost echitabili, când ai rămas doar tu pe lume și simplitatea ecuației injuste ți-a trecut repede din minte, odată ce ai prins tot mai mult curaj să vrei. Ți-ai propus doar să fii cât mai corect, cu toate. Iar la momentul potrivit, poate că lucrurile n-au să ți se mai pară la fel de abrupte. Până a apărut ea în ecuația ta, tu-ți băteai capul cum să găsești rezolvarea, acum tu ești executantul, deciziile vin ca pe tobogan, ea e sus și tu o prinzi când ajunge jos. Așa cu casa, ornat, zugrăvit, culoare, ton, linii, ne-linii, uși, parchet, gresie, bucătărie, mască de chiuvetă, totul încastrat într-o linie care leagă între ele toate aspectele logicii pregătirii hranei, deci chiuveta cu bateria de aragaz-plită Franke, cuptor, hotă, blat de pregătire, curățat legume, tocat zarzavat, pe o parte, iar pe de cealaltă o masă de servire a preparatelor, cochetă, mică, fără a fi un Tico pe lângă 4x4, ci mică doar cât să nu fie antica masă a bunicilor, cu lemn masiv, colțuroasă, greoaie, 3 sertare cu de toate în ele, de la linguri, furculițe și cuțite, la garnituri pentru cișmeaua din curte, ventile pentru roțile bicicletei bunicului... Masa, musai în mijlocul bucătăriei se poziționează, unde bate lumina becului economic halogen, unde ea are loc să scoată preparatul din faza de flux până la client, care ești tu, cel care dacă nu mai vânezi, ci plătești la casa supermarketului de azi ai pulpele mai late și ea e delicată și-ți spune doar Așteaptă, Pufișorul meu, stai jos, - nu 4!-, ci așteaptă că vine papa
Apoi, te prinzi și tu ca dinner is ready și înțelegi logica gospodinei, spațiul limitat, nu neîncăpător în hainele de acum o lună și cu o foame de om obosit de la coada mare de la cumpărături, femeia de lângă tine e chiar o doamnă că nu spune ce ai ajuns să gândești chiar tu, uneori, mai tot timpul câteodată, despre tine. În plus investiția s-a ridicat la niște costuri, adunate la rândul lor cu sârg și sudoare în munca departe de casă și nu e tocmai firesc să nu încăpem unul de altul, chiar imediat după predarea lucrării cu tăierea de moț de panglică, nu? E loc destul, afară, pe stadion, la salon de cosmetică, la film în mall, la noapte în dormitor, vorba lui Bosquito. Mai ales că utilarea nu a fost aleasă random, ci preluată de la consultările cu specialiști, prieteni, apropiați, cunoscători, plus experiența de afară, unde ai văzut cum alții au și folosesc și e bun, constă, dar face și mai ales bine și mult, sau mai ales de mult, pentru și mai mult. Durează și plătești o singură dată, nu luăm ieftin, ca să tot luăm și să n-avem nici bani, nici calitate, numai certuri și reproșuri, pai nu?! De la șefii de afară ai aflat că Franke e furnizor de nădejde pentru utilarea bucătăriei ca la carte, așa cum se face în vest. Vine din Elveția, e lider mondial când vine vorba despre interesul major cu care satisface visurile și așteptările cele mai realiste, care sunt automat și cele mai riguroase, înalte în ceea ce privește standardele în ceea ce privește echipamentele încorporabile pentru bucătăriile destinate uzului casnic. Pesemne că pentru divizia HoResCa, date fiind amploarea și densitatea preparării hranei, necesitățile nu stau la fel ca la om acasă și atunci rămâne să nici nu mai amintim de acest lucru, asta deși ți-o amintești clar ca lumina zilei și că Dorinel a șutat tare și a marcat cu bulgarii la europeanul de fotbal din 96, mingea ricoșând din transversală și sărind din poartă afară, asta după ce mai întâi a căzut la 1m dincolo de linia porții, deci gol mai valabil nici că se putea și totuși arbitrii nu l-au văzut, nici validat, că și-n restaurante, puburi obișnuite ai văzut numele ăsta amintit când așteptai cafeaua, sau berea la bar. De unde, atunci când v-ați consultat cu specialiștii, documentându-vă în prealabil doar voi doi, de parcă ați fi fost voi profesorul și meșterii elevii, ați și primit pe măsura așteptărilor voastre răspunsul: Franke e numele de care se leagă cercetarea pentru dezvoltarea produselor și obiectelor indispensabile bucătăriei și bucătăritului la tine acasă, dusă la cele mai înalte standarde de rigurozitate. Nu degeaba e cel mai mare producător mondial în divizia de chiuvete de bucătărie. E de la sine înțeles, că acum și când ți-o veni rândul la cratiță, n-are cum să nu-i placă ce-a ieșit din mâinile tale și are să mănânce și ea tot din farfurie, după criteriile tale de porționat, nu ale ei, că de-aia pe tine dup-o lună nu te mai încap hainele și pe ea da. Ea gătește, ea pune în farfurie! Tu spui, Mmmmm, mai vreau și tu tot ceri ca tine, ea-și dozează și pofta și porția și rezultatul se vede, în oglindă, în pat, la plimbare în parc, oriunde. Singura chestie care nu te deranjează e că deși Franke o iubește și el, de vreme ce ea n-are cum să nu-l iubească, la cât a costat calitatea standardizării bucătăriei voastre după criteriile așteptărilor femeii, împrumutate, ele, criteriile de afară, unde ați văzut și auzit și vi lumea amintind la modul laudativ produsele respective, ideea astfel începută mai are cel puțin două posibilități cu care să continu și cu care nu doar că ești de acord, dar chiar le placi mult. Nu le iubești, nu așa cum îl iubești pe Franke, cel care a mulțumit așteptările femeii, cea care te iubește, te toate cele și te și hrănește cu tot ce-i mai bun și mai mult și care nu poate simți diferit pentru că atunci când cineva te ajută într-o menire atât de multiveleitar distribuită precum e menirea femeii în familie, nu ești stană de piatră și simți că de-aia ești om cu sentimente pe care e firesc să ți le arăți, da?În ecuația în care tu doar la PIN ai avut dubii dacă-l mai știi sau nu, dar nu pentru c-ai văzut suma finală pentru care nu știai dacă investind-o aprobând alegerea femeii, ea va fi mulțumită, constați că mănânci tot mai bine, ea e tot mai fericită și-ți surâzi cu subînțeles: : chiar că pot orice și-asta-mi place tot mai mult pe zi ce trece!

Articolul participă la Spring SuperBlog 2020.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Hai la mare

Când Daniel Iordăchioaie cocheta cu notorietatea adusă de prim-planul divertismentului muzical românesc de final de ani 80 ai secolului t...