joi, 12 martie 2020

tu bi or not tubi

Cred că ultima dată când anotimpurile au fost cum se și definesc, naturale, nu mixate, nu reduse, nu înnebunite de schimbările încălzirii globale, reducerii stratului de ozon necesar amortizării noxelor tot mai ridicate ca densitate a ritmului tot mai alert al unei vieți supra-industrializate, consumului tot mai mare a automobilelor din rațiunea mobilității de care depinde asigurarea și păstrarea unui job și prin el subzistența, despăduririle și defrișările masive, apariției tot mai acutizate și acoperind pe zi ce trece areale tot mai mari pe globul unde ghețarii din Antarctica se topesc și iarnă și vară a fenomenului deșertificării solului la care firește că factorii mai sus enumerați cheamă și efectele unei slabe irigări naturale a ploilor și ninsorilor care cad rar și insuficient pentru asigurarea unui aport suficient de apă în solul care altfel se adaptează cum poate, s-a întâmplat până să apară mileniul 3. Până acolo, sau de la eclipsa totală de soare din august 1999, an care aducea spre finele său altă anomalie pentru digitalizarea informației virusul 2k, iarna era frig și zăpadă, gerul Bobotezei și recuperarea crucii aruncate în lacuri, râuri, mare oferea norocosului recuperării ei la capătul unei curse în care pe bune oamenii-și riscau viața prin apariția hipotermiei, lauda și faima unei comunități din care făcea parte, precum și ocrotirea dincolo de sensul prim al obiectului pe care-l aducea din apă preotului care l-a aruncat cu prea mare râvnă de a descoperi spiritul sacrificial al păcătosului de rând. Dincolo de zicala  A-nnebunit lumea, lupul, America, Putin, sau altcineva, ideea e că schimbările se constată de atunci încoace, că vorba aia a mai trecut o generație de om prin timp. Plictiseala dacă se instala atunci se ducea în negura uitării crăpând în curte niște lemne, muncind de zor, sacrificând porcul de Crăciun, acum nici porci nu mai sunt c-a avut mustăciosul Dragnea grijă să poată fiul său să vândă 10000 de capete din ferma proprie pentru ca apoi românului de rând să i se pună lațul odată cu embargoul internațional impus și țării noastre din cauza pestei porcine  care circula prin Europa la vremea respectivă. Din plictiseală, sau nu, omul a făcut el o droaie de nereguli și până la urmă și-a găsit liniștea la mititica, unde poate lui i-o fi mai cald și mai bine ca altora, dar tot la răcoare se spune despre el c-a mers pentru ce a fost acuzat, anchetat, judecat și găsit vinovat. Azi nu doar puștimea, ci tinerii, că nu mai prea poți face diferența prea lesne între categoriile de vârstă, dau din plictiseală în plictiseală și nu mai salvează prințesa lui Super Mario de altădată, ci cu o cutie de pizza și un bax de cola alături, se lipesc cu cel puțin două puncte de sprijin în scaune gaming și-și dezvoltă rezistența treziei pentru viitoareale ture de noapte pentru vremea când s-or coace un pic mai bine și viața, grijile, consoarta, sau toți acești factori îi vor fi determinând să fie mai activi decât momentul actual când mănâncă, locuiesc și consumă fondurile mici din pensiile părinților. La început o punem pe seama basmului social cu e lumea tot mai rea, guvernanții inumani, profesorii din ce se mai găsește în țara de unde se pleacă la muncă în străinătate într-o veselie, că e greu de luat Bac-ul, o portiță ceva mai sigură, zice-se pentru găsirea unui job, mai bun e ajutorul de șomaj, că e lunar timp de o jumătate de an, dar din el nu poți să vrei prea multe, dacă nu faci nimic să fii acolo unde vrei, pentru ca să fie justificate orice fel de alte pretenții în afara celor pe care cu calm și răbdare cei ce te-au făcut și crescut încă ți le mai tolerează, cine știe până când, în așteptarea unor vremuri mai bune care să te includă, sau poate, dar pare ceva ușor utopic, nu cred să se mai fi redescoperit acel sâmbure de bun simț la prea mulți, după toate calculele probabilităților, undeva se gata resursele, părinții n-or trăi o veșnicie și mica lor pensie e și așa insuficientă mereu pentru necesitățile păstrării sănătății lor șubrezite în timpul în care se pregăteau să te aibă și de cum te-au avut până acum, deși timp destul a trecut, ce te-au învățat că e bine, frumos, dezirabil nu se prea vede la tine să fi prins rădăcini prea solide. N-or fi avut metode, mai stii?
Pe de altă parte, greul vieții duce sau induce o stare de a te victimiza, doar să justifici o impasibilitate care daca ți-o permiți prea mult, apoi colcăie și macină tot ce e viu în tine. Și deformează tot, nu doar lenea și caracterul lipsă, ci tot. Așa mai bine pui mâna, la figurat, că dacă o faci la propriu, fie ajungi lângă Dragnea, ce nu-i al tău așa și trebuie să rămână, departe de tine, furtul nu e agreat nicăieri în lume, la fel ca violul, căci Nu, înseamnă Nu, or, a violenta, a molesta, a hărțui sexual tot blamul și oprobiul social ți-l atragi și pedeapsa tot acolo duce. Unde e nu doar rece, dar cadrul nu-ți prea oferă șanse să te refaci ca om, dacă până atunci ai tot uitat de tine, de drumul și rostul tău pe lume și ai tot amânat că starea de parazit te-a ajutat să mai fi. Depresia poate fi o cauză, dar pentru ea există antidot dincolo de medicație o viață care să se reaprindă mai viu ca niciodată din interior spre realitatea de care mereu fugeai dinafară. Ba că e așa, ba că altfel, nu-ți găseai locul mai nicăieri, dar nici artist romantic care să contureze altă realitate susceptibilă a-i crea eului interior plăcerea și bucuria trăirii vieții mai mult în visare decât realmente om lângă om, pe stradă, acasă, la muncă sau în excursie, orice om nu Îi este frică, a trecut perioada, orice om are șansa lui, trenul lui, pe care-l prinde și dacă-și dă puțin interesul. Așa că, măi dragă tinere, lasă jocurile, telefoanele și realitatea configurată altfel decât de o artificialitate care nu te conține nicicum, realizează că jocul e doar joc când vrei să te relaxezi, nu o realitate de zi cu zi, chiar de e sau ți se pare greu să te reconfigurezi pe tine cel care vrei să fii, să poți, să vrei, să ai, începe cu o concentrare, nu musai detașare de lume și realitate unde simți că nu ți-ar fi locul. Mozart sau Vivaldi, sau oricare compozitor de muzică clasică, lasă manelele, lasă rock-ul, lasă lălăiala disco, tehno, dance și versurile, că n-ai tu pregătirea necesară să înțelegi cum e cu ele. Nu acum. 
Lasă instrumentele să vindece ce se mai poate, terapia face bine, lasă boxe Spacer să răsune moderat în camera ta și casa nu ți se va mai părea încorsetându-te pe deplin, dacă odată cu sinfonia muzicii alese îți pui în minte să fii cumva un protector al sănătății părinților tăi. Ajutându-le cumpărăturilor de care au nevoie, furnizării medicamentelor pe care le iau constant, fiindu-le sprijin în activitățile curente domestice, gătit, spălat, vei fi alt om, crede-mă. Deprinzi activități de care la timpul propriu chiar și ție le vei folosi pentru noua ta familie de mai târziu și-mi vei mulțumi că am avut răbdarea necesară să-ți amintesc toate astea. Viața e frumoasă și dacă știi să alegi și să urmezi inspirat ce simți că-ți face bine. Așa că relaxează-te pe muzica propusă și admite că vrei să fii alt om și mai târziu îmi vei mulțumi.

Articolul participă la Spring SuperBlog 2020.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

exprima-te liber!

Hai la mare

Când Daniel Iordăchioaie cocheta cu notorietatea adusă de prim-planul divertismentului muzical românesc de final de ani 80 ai secolului t...